7,093 matches
-
puci să o limiteze sau să o exercite direct"44. Deși aflat la discreția monarhului, poporul are totuși o garanție în legea naturală pe care regele trebuie să o respecte: "orice rege, chiar și tiranii și cuceritorii, trebuie să respecte necondiționat bunurile, libertățile și viețile tuturor supușilor, nu datorită vreunei legi civile a țării, ci datorită legii naturale a tatălui care-l obligă să ratifice actele strămoșilor și predecesorilor săi în lucrurile necesare binelui public al supușilor"45. În ceea ce privește dreptul la
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
acesteia îi aparțin (deci proprietatea este a individului care o muncește și beneficiază de roadele sale). Astfel, Locke reușește să conceapă individul ca având anumite drepturi încă înainte de întemeierea societății. Garanția libertății sale în societate nu va mai fi supunerea necondiționată față de autoritatea Leviatanului, ci păstrarea a ceea ce îi era propriu încă din starea naturală. Aceasta revine la a spune că proprietatea, care intră în lume prin faptul că omul este proprietar al persoanei sale și al muncii sale, "este naturală
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
a instaura o nouă cârmuire. Astfel se explică apariția acelor "comunități mici al căror număr a crescut neîncetat, atâta timp cât a existat spațiu suficient"69. Este adevărat că orice angajament făcut de un om pentru el însuși trebuie respectat în mod necondiționat, dar asta nu înseamnă că acel om își poate obliga copiii sau descendenții să respecte angajamentul la rândul lor. Odată ce au ajuns la maturitate, copiii au aceeași libertate ca cea avută de părintele lor în starea inițială. Desigur, tatăl (capul
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
viața sau proprietatea altuia"37, rezultă că puterea legislativă nu poate fi una absolută. Atât parlamentul, reprezentând legislativul, cât și monarhul, reprezentând executivul, sunt doar codeținători ai puterii supreme și ai suveranității. Nici una, nici cealaltă nu le aparține în mod necondiționat, suveranitatea lor este una fiduciară, în sensul că poporul, adevăratul deținător al suveranității, își rezervă dreptul de a le retrage încrederea acordată și a-i lipsi astfel de puterea supremă. Constituția unei țări (în mod particular a Angliei, căci ea
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
cumpărături etc., pe când bărbații erau blocați în "spațiul privat" al locurilor de muncă 27. Au existat însă și femei al căror traseu poate fi considerat emblematic pentru o "poveste de succes sovietică", care a făcut ca multe tinere să susțină necondiționat un regim care le oferea o promovare rapidă și facilă 28. Participarea la Marele Război pentru Apărarea Patriei, așa cum a fost denumită de către sovietici lupta URSS împotriva agresiunii naziste, a reprezentat o nouă etapă, diferită de cea trăită până atunci
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
că democrația are nevoie de elite favorabile, dar la fel de adevărat este că ea are nevoie și de cetățeni devotați. Legitimitatea și stabilitatea regimurilor democratice datorează cel mai mult cetățenilor. Nu este însă evident că cetățenii noilor democrații post-comuniste vor susține necondiționat regimurile nou instalate. Dezamăgirea față de performanța politică și economică ar putea afecta sprijinul public și ar putea oferi șansa de exprimare altor regimuri politice. Acesta este scopul acestui capitol, să pună în lumină felul în care văd democrația cetățenii fostelor
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
să-l primească întocmai ca pe Acela, și să-și deșerte toate averile spre slujirea Lui precum și Hristos și-a vărsat sângele pentru mântuirea noastră.” Legătura fiecărui om prin cuvânt cu celălalt este de absolută necesitate. Fiecare răspundem în mod necondiționat chemării lui și, de asemenea eu însumi trebuie să fac apel la el în mod necondiționat. Nimeni nu poate scăpa de răspundere la chemarea celuilalt. Și dacă răspunsul meu este negativ, nu pot scăpa de neliniște. Acest caracter absolut al
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
precum și Hristos și-a vărsat sângele pentru mântuirea noastră.” Legătura fiecărui om prin cuvânt cu celălalt este de absolută necesitate. Fiecare răspundem în mod necondiționat chemării lui și, de asemenea eu însumi trebuie să fac apel la el în mod necondiționat. Nimeni nu poate scăpa de răspundere la chemarea celuilalt. Și dacă răspunsul meu este negativ, nu pot scăpa de neliniște. Acest caracter absolut al legăturii noastre prin cuvânt înseamnă că prin cuvânt suntem legați cu Dumnezeu Cuvântul. El însuși face
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
detenții, expulzări. Dar nu renunță la a reflecta în dublu sens: odată a spune ce văd când totul era ascuns și trucat, a doua oară a trece prin filtrul inteligenței lor realitatea văzută. Literatura samizdat este o formă de dăruire necondiționată. O formă de martiriu. Dar și un strigăt continuu de ajutor îndreptat spre frații liberi. Literatura în acest caz nu este o afacere, este dincolo de materie, vizează doar spiritul. Soljenițîn este deconcertat să constate că literatura lui, cea pentru care
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
la care muncisem atâta și de care legasem mari speranțe, îmi fusese înapoiat de redactor și îl distrusesem de îndată furios, ofensat, fără săl mai recitesc.” (p.87) Scrisul uneori este istovitor, acaparator, iar intelectualul lui Hamsun i se dedică necondiționat. Viața lui, petrecută parcă la liziera admisibilului, este confiscată de două coordonate: scrisul și supraviețuirea: „În perioada aceea atât patul cât și măsuța șubredă erau năpădite de notițe și de file scrise, la care lucram alternativ, adăogând elemente noi, care
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Vedeam bine că o torturez și nu voiam să o torturez. Și tocmai asta făceam.” Este intelectualul din Foamea lui Hamsun o victimă? Dacă el are convingerea că oferă societății tot ce are el mai prețios, mintea lui, dispoziția lui necondiționată pentru muncă, timpul său, iar societatea îi refuză cu dispreț ofranda, lăsându-l de izbeliște, ce are de făcut? „Oare nu aveam tot atât de mult dreptul să trăiesc? Oare nu aveam și eu umeri de uriaș și brațe puternice cu care
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Alții descoperă disperați răul în ei înșiși, amestecat aproape indiscernabil cu binele. Se sperie de descoperirea infamantă a acestui amestec. Realizează că ei, cu inteligența lor ascuțită nu pot stăpâni și nici echilibra acest amestec. Poate pentru că le lipsește bunătatea necondiționată, li s-a dat compensatoriu inteligența. Ei au ochi pentru comparații, văd limpede și-n ei și-n ceilalți, văd cum preferații tatălui sunt cei buni. Detectează răul și-n alții asemenea lor, așa cum și pentru binele din cei buni
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
copilul ei care nu mai e de atins, ori de strunit, bani și relații pentru salvare. Cum i se cere? Deși scrisorile conțin și cereri formulate precis, avocățește, contractual, cu clauze aproape, nu conțin doar atât, ci și o predare necondiționată în mâinile salvatorului care decide în ce sens va acționa, spre distrugere ori spre întremare. Răul mutilase totul: din copil făcuse un monstru iar din femeie o structură flască, fără respect de sine, gata oricând să suporte din partea oricui învinuirile
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ascuțită a cuvântului. Nu ezită să-l numească în scrisorile lui: Boaz cel rebel, deștept ca noaptea, sau să-i reproșeze lipsa ortografiei, sau să-l săpunească din pricina comportamentului brutal față de ceilalți. Toate acestea vin la pachet cu iubirea lui necondiționată, cu invitația de a veni acasă, cu banii pe care îi dirijează dinspre Alex spre Boaz, cu intervențiile salvatoare la poliție pentru a elibera un adolescent rebel. Că efectele acestei iubiri asupra lui Boaz sunt aproape miraculoase, constată însuși Michel
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
politologului nostru. în acest punct intervine obiectivitatea și chiar obiectivismul de tip american. V. T. vede și de aproape și de departe, reglându-și obiectivul după împrejurări. Joc analitic subtil, care trebuie bineînțeles într-o publicistică încă indecisă între apologia necondiționată și pamfletul violent și lipsit de nuanțe. Un alt set de probleme centrale discutate cu luciditate și acuitate de aprofundat în continuare se referă la mecanismul, statutul și definiția exactă a așa-zisei revoluții din 1989. La acest capitol, demonstrația
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
etc.) trebuie să respecte ierarhia, codul de conduită și stilul retoricii oficiale. Este o condiție obligatorie. De unde, mai întâi, elogiul bombastic al șefului statului, regimului, sistemului etc. Scriitorul devenit oficial se transformă (sau este transformat) într-un agent în principiu necondiționat al cultului personalității și un fervent al citatelor rituale. A ține discursuri oficiale, a scrie articole la comandă de același gen, a participa la omagii și alte culegeri oficiale intră în regula indiscutabilă a jocului. Face parte obligatoriu din sistem
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
stabilite, obligații foarte clar enunțate în “Cartea Nouă” de la 1792. Autonomia Principatelor se reflecta și în faptul că domnitorii acestora erau dotați cu puteri practic discreționare în interior. Prerogativele domniei au fost reiterate în multe documente, și acestea prevedeau: autoritate necondiționată asupra tuturor supușilor pe întregul teritoriu al țării, dreptul de a percepe dările, inclusiv taxele vamale, autonomie juridică și administrativă, dreptul de a recruta oșteni pentru apărarea Principatelor în timpul campaniilor militare, chiar și la acelea la care participau trupele otomane
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
cât mai mult timp posibil; dacă acest obiectiv eșuează, Rusia și Anglia trebuiau să ajungă la o înțelegere prealabilă, așa cum au făcut Rusia și Austria la Münchengrätz. O înțelegere tripartită rusoanglo-austriacă ar fi pus Franța în postura de a adera necondiționat la hotărârile pe care cele trei țări le-ar lua în comun. Aberdeen a aderat la textul acestui memorandum, fără a-l aduce la cunoștința guvernului. Ulterior, sesizând pericolele unei asemenea abordări, diplomația britanică și-a revizuit poziția, iar după
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
a făcut o ultimă tentativă de pace, prezentând sultanului un proiect, redactat împreună cu Baraguey de Hiliers, în care se propuneau armistițiu, negocieri directe ruso-turce, evacuarea Principatelor și reînnoirea convențiilor anterioare. Demersul a eșuat din cauza intransigenței Rusiei, care refuza să evacueze necondiționat Principatele, dar și din cauza hotărârii Marilor Puteri de a da o replică dură și memorabilă Rusiei. Astfel, înainte ca acest efort diplomatic să fie definitiv respins, flotele aliate au intrat în Marea Neagră, la 4 ianuarie 1854. Vasele rusești au fost
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
un an și jumătate și care se va solda cu pierderi importante pentru cavaleria engleză. Demersurile au continuat pe plan diplomatic, acestea focalizându-se asupra unui Tratat de alianță anglo-franco-austriac, bazat pe încheierea unei păci cu Rusia doar prin acceptarea necondiționată a celor patru puncte. între cele trei părți existau divergente mai ales asupra interpretării punctului al treilea, referitor la neutralizarea Mării Negre. în timp ce anglofrancezii susțineau necesitatea limitării prezentei navale rusești în Marea Neagră și a demantelării fortificațiilor portuare, austriecii insistau asupra unei
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
cazul Mării Negre și o retrasare a frontierei caucaziene cu posibilitatea formării unui stat circassian independent. La 28 decembrie 1855, ultimatumul austriac a luat drumul St. Petersburgului. Vestea că și Prusia susține acest document a determinat Consiliul Imperial rus să accepte necondiționat ultimatumul austriac, la 15 ianuarie 1856. Chiar și în aceste condiții, Anglia, care a depus eforturi militare și financiare considerabile, cheltuind 70 000 000 de lire sterline și pierzând 20 000 de combatanți a fost cu greu convinsă să suspende
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
să vină”. Colquhoun îl acuza pe domnitor că se cramponează de putere, consemnând „seria nouă de ranguri ierarhice în numar de 156”. Este vorba de promovarea unor mici funcționari de stat din provincie care, datorându-i totul, îl vor sprijini necondiționat în „alegera de deputați”. Și Samuel Gardner a făcut cerere să se întoarcă la post încă din 16 august 1854, cerere acceptată la 9 octombrie de ambasadorul englez la Viena, John Fane Westmorland. Consulul britanic ajungea la Iași la 4
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
general, aventură pusă sub semnul întâmplării: "Și câte nu s-ar fi putut întâmpla! Dumnezeule, câte nu s-ar fi putut întâmpla!"633. Într-o lume desacralizată, Iconaru este mesager al credinței simple, dar puternice, un nou Dumitru care crede necondiționat în miracol. Antim, un alt "muzicant de meserie" ca și Gavrilescu, dă lecții de violoncel până când își dă seama că nu izbutește să-i ajute pe învățăceii săi, "adică să-i fac să mă întreacă..."634. Povestea care-i marchează
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
limitare, de cenzură definitivă. Altfel spus, prin chiar actele sale revelatorii, cunoașterea se îndepărtează de adevăr, îl apără, îi face apologia. Iată această antinomie structurală descrisă de Lucian Blaga în final: "Marele Anonim a implantat generos cunoașterii individuate postulatul, imperativul necondiționat al "adevărului" integral. Cunoașterea individuată tânjește după adevăr, pradă unui elan adânc înrădăcinat în chiar "actul transcenderii", cu a cărui posibilitate e înzestrată. Totuși Marele Anonim n-a îngăduit realizarea acestui elan spre adevăr, decât în ideea negativă a misterului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
metafizice, ajunge la antinomii, adică în definiția sa la perechi de teze contradictorii ce sunt susținute de argumente la fel de valabile. Sursa antinomiilor, argumentează filosoful german, stă în tendința irezistibilă a rațiunii de a depăși sfera experienței și a accede la necondiționat, "pe care rațiunea îl reclamă în lucrurile în sine, în mod necesar și cu tot dreptul, pentru orice condiționat, pentru ca seria condițiilor să fie astfel încheiată". Rațiunea nu-și poate satisface această tendință, deoarece ea este doar formă, conținutul primindu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]