4,685 matches
-
Corinteni, XV, versetele 54, 55: " Cînd trupul acesta supus putrezirii (supus tentațiilor perverse), se va îmbrăca în neputrezire (forța de a rezista tentațiilor), și trupul acesta muritor (expus "morții elanului care ar trebui să-l anime") se va îmbrăca în nemurire (viața în adevărul etern), atunci se va împlini cuvîntul care este scris: "Moartea (sufletului) a fost înghițită de biruință. Unde îți este biruința, moarte (victoria asupra sufletelor, victoria asupra trupului nefiind deloc abandonată)? Unde îți este boldul, moarte?" (versetul 56
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
diversitate de imagini metafizice. Aceste imagini sînt lipsite de orice realitate tangibilă în afara influenței sublim motivante pe care au exercitat-o ele încă din copilăria omenirii asupra combativității elanului. Era mitică se caracterizează prin două forme principale ale credinței în nemurire. Mitul creștin imaginează nemurirea ca fiind unirea definitivă a lui Dumnezeu cu Sufletul (răsplata eternă) sau separarea veșnică (viața în infern, pedeapsa eternă). Nedreptatea caracterului exagerat al recompensei și al pedepsei dispare dacă înțelegem ca veșnicia nu este o desfășurare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Aceste imagini sînt lipsite de orice realitate tangibilă în afara influenței sublim motivante pe care au exercitat-o ele încă din copilăria omenirii asupra combativității elanului. Era mitică se caracterizează prin două forme principale ale credinței în nemurire. Mitul creștin imaginează nemurirea ca fiind unirea definitivă a lui Dumnezeu cu Sufletul (răsplata eternă) sau separarea veșnică (viața în infern, pedeapsa eternă). Nedreptatea caracterului exagerat al recompensei și al pedepsei dispare dacă înțelegem ca veșnicia nu este o desfășurare temporală prelungită în infinit
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în vederea întării lor prin confruntarea cu textele autentice la care se referă tologia: Epistolele apostolului Pavel. Apostolul vorbește exclusiv ceea ce trebuie demonstrat despre conflictele funcționării psihice intime, eliminînd astfel confuzia dintre Psihic și Suflet, care a dus la credința în nemurirea psihicului. Confuzia aceasta este însă foarte frecvent întîlnită nu numai în teologie, ci și în limbajul curent. Pentru a o elimina cît mai radical posibil, s-a preferat introducerea termenului neobișnuit de "Esență-Suflet", ceea ce justifică intoducerea termenului de "Esență-Tată" în locul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
două aspecte constituie expresia misterului vieții. Teologia, axată prea exclusiv pe credința în imaginea metafizică a imortalității Esenței-Suflet și a reunirii ei cu Esența-Tată, ar fi putut totuși evita eroarea nefastă, acordînd atenție faptului că textele nu vorbesc numai despre NEMURIREA Esenței-Suflet, ci și despre MOARTEA SUFLETULUI, ceea ce i-ar fi permis să evite înțelegerea greșită a textelor, începînd cu mitul adamic al decăderii sufletului și pînă la mitul mîntuirii, considerat fals drept promisiunea unei vieți veșnice a sufletului nemuritor. 3
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
folositor în ea și nu Îl va priva pe Dumnezeu de oportunitatea de a-i vorbi prin această experiență. Pentru creștini, Dumnezeu lucrează la fel de mult prin eșec ca Și prin succes, prin suferință la fel de Suferința elimină iluziile de securitate Și nemurire care par a prevala în afara credinței creștine. Decojește spoiala de siguranță care poate acționa ca o barieră atât de puternică în fața Evangheliei. Slăbind trupul, suferința facilitează acțiunea sufletului, mistuit poate de amintirea purității pierdute. E bine de meditat și la
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
trăiesc. Asta am lăsat-o în seama iubirii lui Dumnezeu. Se întâmplă de multe ori ca cineva să nu vrea să-și aducă aminte de moarte. Este pentru că dorește viața. Aceasta este, dintr-un punct de vedere, o dovadă a nemuririi sufletului. Însă, <<și dacă trăim, și dacă murim, ai Domnului suntemă (Rom. 14, 8). Moartea este puntea care ne va duce la Hristos. Îndată ce închidem ochii, îi vom deschide în veșnicie. Ne vom înfățișa înaintea lui Hristos. În cealaltă viață
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
folositor în ea și nu Îl va priva pe Dumnezeu de oportunitatea de a-i vorbi prin această experiență. Pentru creștini, Dumnezeu lucrează la fel de mult prin eșec ca Și prin succes, prin suferință la fel de Suferința elimină iluziile de securitate Și nemurire care par a prevala în afara credinței creștine. Decojește spoiala de siguranță care poate acționa ca o barieră atât de puternică în fața Evangheliei. Slăbind trupul, suferința facilitează acțiunea sufletului, mistuit poate de amintirea purității pierdute. E bine de meditat și la
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
trăiesc. Asta am lăsat-o în seama iubirii lui Dumnezeu. Se întâmplă de multe ori ca cineva să nu vrea să-și aducă aminte de moarte. Este pentru că dorește viața. Aceasta este, dintr-un punct de vedere, o dovadă a nemuririi sufletului. Însă, <<și dacă trăim, și dacă murim, ai Domnului suntemă (Rom. 14, 8). Moartea este puntea care ne va duce la Hristos. Îndată ce închidem ochii, îi vom deschide în veșnicie. Ne vom înfățișa înaintea lui Hristos. În cealaltă viață
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
teritoriului", care reușesc să racoleze chiar un psihiatru pentru analiza textelor din revistele studențești și pentru infiltrarea în viața "mondenă" a membrilor "Grupului de la Iași" (a se vedea DAGI, 122-127). Indiferent de exactitatea identificării lui de către responsabilul (a)moral al nemuririi textelor semnate de cei care se vedeau pe post de hexaBond(e) al națiunii (singurele lizibile azi, cele publicate în academicile anale fiind penibile însăilări de citate și opinii), faptul există iar prima sarcină consta în decriptarea strategemelor de limbaj
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
spune nimic. Voi scrie în schimb o replică, numai bună pentru a trece la noua secvență onirică, ai cărei nori plutesc deasupra trestiilor gânditoare din Frenchie Lake. De-atunci tot plâng tăcuta mea iubire Și o voi plânge pân'la nemurire. 2. Pitou cel voinic și poamele (din epoca) de aur Un vis cu păzitoarele livezii fermecatecccc De mic luase (ziua sau noaptea, pe furiș) mere din livezile vecinilor. Odată cu colhoizarea (cum spune în anamneza instanței puerile) nici nu simțea c-
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
J.M.G. Le Clézio) / 127 Canonul gotic (Michel Tournier) / 133 Moartea divinului marchiz (Anne Parlange și Vincent Lestréhan) / 138 Marilyn și analistul (Michel Schneider) / 142 IV. ONIROFANTASME / 147 Fabuloasa metamorfoză a lui Hero și Leandru (Milorad Pavič) / 149 Trufia sau ratarea nemuririi (Apostolos Doxiadis) / 153 Război cu propriile fantasme la antipozi (Albert Sánchez Piñol) / 159 Rațiunea de stat sau jocul de-a mascarul (Ismail Kadare) / 165 Fantasma Mariei Callas (Helmut Krausser) / 171 V. OBSESIA PORTUGALIEI, EXORCISM, PROFEȚII / 177 Monstrul și exorciștii (Antonio
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
doi îndrăgostiți, Pierre și Marie, aflați în vacanță în cel mai neverosimil și misterios centru al lumii, Veneția. În cele din urmă, sub tirul întrebărilor și privirilor irezistibile ale lui Marie, ciudatul povestitor își dezvăluie identitatea etnică și biografică, precum și nemurirea la care a fost menit illo tempore, în urma întâlnirii cu Iisus pe Drumul Crucii. Refuzând să-i dea o cană cu apă și îmboldindu-l să meargă mai repede pe cel ce urma să fie răstignit, Cartaphilus, alias Ahasverus, pe-
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
arătaseră același vânt și același timp. Pentru prima și ultima oară același vânt și aceeași vreme. Era douăsprezece și cinci când, într-o explozie năpraznică, turnurile zburară în aer, împrăștiind vâlvătăile în care dispăru trupul lui Leandru". Trufia sau ratarea nemuririi Pasiunea pentru matematică îl propulsează la numai 15 ani pe Apostolos Doxiadis (n. 1953, Australia) la Columbia University (New York), după absolvirea căreia viitorul romancier studiază și la Ecole Pratique des Hautes Etudes din Paris. Revine la preocupările artistice din copilăria
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cele din urmă asfixiantă. După zece ani de strădanie monomaniacă, ajunge să-și înțeleagă eșecul. Ravagiile izolării nu întârziaseră să se arate, prioritatea în materie, pe care credea că o deține, se dovedește a fi nulă. Petros se convinge că nemurirea i se refuzase, drept care alege brusc varianta radicală, diametral opusă, a anonimatului: sihăstria între florile grădinii și piesele de șah. Vindecarea de vanitate poate întruni condițiile unui nou start. Petros se-ntoarce în Anglia în anii '30. Pentru el numerele
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
are în vedere în mod constant dogmele și normele morale ale marilor confesiuni, în primul rând cele ale creștinismului. El vizează, în primul rând, credința în Dumnezeu, ca existență personală distinctă de lume și creatoare a lumii, precum și credința în nemurirea sufletului. Iar considerațiile sale pornesc în mod clar de la premisa că o persoană care pretinde că este cultivată va trebui să-și întemeieze convingerile pe rațiune, nu pe sentimente. În caz contrar, ea nu va merita respectul cuvenit oamenilor onești
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
paleocreștin: "Vino, prietene, să plutim pe apele adânci,/ să părăsim această lume/ și Urukul-cel-Împrejmuit de ziduri înalte,/ unde femei galeșe cu pletele negre te-așteaptă!/ În marea cea neagră/ și-a făcut cuib în adâncuri/ buruiana sălbatică ce-ți dă nemurirea" etc. Obsesia lirică majoră este însă geneza, și în special geneza Ființei multidimensionale, provenită, ca ființa dintâi, din apele unui "Sine-inițial" peste care se mișca Duhul și având "scopul mărturisit (...) de a umple până la refuz Vidul/ creat de prezența indezirabilă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Mulțimea vidă, Feofan. Înălțare sau Feofan. Clopotnița. Sunt, acestea, mici tratate despre esență și iluminare, despre iluzoriu și plăcere, despre a fi și a poseda, în care demonia cărnii este raportată direct la multiplicitate, solitudinea și asceza la setea de nemurire, iar identitatea individuală la Marea Conștiință universală, într-un discurs saturat de notații succinte și austere, cu pregnantă notă aforistică ("Aparatul genital, privit ca un mic teatru al ororii, ca o clopotniță a deșertăciunii, pe orologiul căreia se învârt figurine
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
anamnetice pe care ceasul nocturn al dementei halucinații îl face prea des posibil și dureros de actual, se cere totuși abandonată. Ispita majoră pentru poetă devine convertirea desenului autenticist în literatură, fie ea și una culpabilă, adică în succedaneu al nemuririi : "pentru toate acestea/ literatura e vinovată:/ respirația ta e o fereastră flamandă,/ eu te aștept pe terasă la cofetăria Diana,/ deși ea, ca si noi,/ nu mai e demult o dulcegărie,/ ci mai mult piperată o pizzerie,/ cu salon special
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o dulcegărie,/ ci mai mult piperată o pizzerie,/ cu salon special de adidași Nike,/ deși, după câțiva ani, vezi bine,/ i-au împietrit chelnerițele/ în uniforme fondantine,/ cu zilierii moldoveni în muzeul de ceară,/ deși beau regulat acest ceai/ împotriva nemuririi/ dintr-un ceainic pitic,/ insular și grotesc" Scrisoare pe trecerea de pietoni (subl. aut.). Autoficțiunea iubirii, fie și hrănită dintr-un episod biografic real, se prelungește, la rândul ei, în mit. Spațiul poetic se umple, prin urmare, de simboluri ale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cât și de excesul de violență pe care îl constată într-un univers aproape dezaxat. Poetul Doru Maximovici se așază, deloc întâmplător, într-un punct de hotar, între bine și rău, între teluric și celest, "între cinstita moarte/ și visata nemurire", pentru a-și putea exploata cu atât mai pregnant conștiința (limitei) umanului încarcerat "la apusul pragului/ dintre ființe/ acolo unde coroana de spini te face nemuritor", acolo unde "IUBIREA ȘI MOARTEA s-au cuibărit/ în trupul meu vremelnic/ acolo/ la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sensibilitate creatoare racordată la memoria generică a modernismului: zbaterile chinuite, aproape agonice ale poiesis-ului. Suferința cuvintelor incapabile a corporaliza altceva decât căderea și înfrângerea era anunțată încă din volumul Pasărea amintirilor: "capul/ se lovește/ de pereții disperării (...)/ când scrierile/ despre nemurire/ încep să semene/ cu o scriere despre înfrângere/ hai hai/ puneți odată mâna/ pe pana de scris/ și scrieți-vă numele/ la răscruce/ pentru recunoaștere/ în grădinile din piatră/ ale neuitării" (Favorul unui răsărit...). Ea va căpăta un contur mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
definitorii ale întregii sale creații, și anume nota ateistă. Realizând cine l-a așezat sub semnul fatalității, al perisabilului, speriat de faptul că nici măcar demonul Poeziei nu este de ajuns pentru a dobândi mult râvnita supremație în univers, așadar și nemurirea, poetului nu-i mai rămâne decât revolta. Contestația religioasă pleacă de la punerea sub semnul îndoielii a unora dintre atributele divinității mai ales a omnipotenței, imuabilității și omnibenevolenței. Fiecare dintre acestea trece, pe rând, sub lupa iscoditoare a celui care sfârșește
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ultima secțiune a cărții, instanța auctorială își devoalează, finalmente, miza portretistică, cea de a reface traseul existențial al Poetului însuși, cel în sufletul căruia moare lumina, într-o sisifică tentativă de reiterare a splendidei istorii a prințului ce își caută nemurirea: "moare lumina/ în sufletul călăului:/ Buona Pasqua!// n-am scris nici în noaptea asta/ poezia genială/ la care visez de când am venit pe lume/ aceasta a fost basmul meu/ cu tinerețea fără bătrânețe/ care m-a îndemnat să mă nasc
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a găsi acolo consolarea, transfigurarea. Urcă în cerul mistic, pe aripile rugăciunii. În lumea transfigurării nu există nici susul nici josul. A urca și a coborî reprezintă una și aceeași ascensiune, în adîncurile mormîntului vei găsi soția perfectă, perla neprețuită: nemurirea."(3) 7.11. ARGENTINA Argentina plînge. În anii 1940, această țară avea unul dintre cele mai ridicate niveluri de trai din lume; astăzi, e la un pas de faliment. Toată lumea se întreabă de ce. În căutarea unor explicații, Mario Vargas Llosa
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]