5,657 matches
-
aducă apă pentru prima dată după facere, atunci să toarne apă pe piciorul drept de la gleznă în sus, ca să nu-i pieie laptele din țîță. Femeia care moare din facere o iartă Dumnezeu de toate păcatele. Nașterea de monștri vestește nenorocire. (Gh.F.C.) Nașul nu trebuie să taie moțul la doi băieți deodată. (Gh.F.C.) După ce se naște copilul, moașa are un vis din care îi poate cunoaște soarta. (Gh.F.C.) Femeia care naște greu să fie unsă cu grăsime de iepure, ca să iasă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
a spînzurat cineva, făcînd negoț cu vite, are mulțime de cumpărători și-și vinde foarte bine marfa. Cînd merge cineva la tîrg și duce ceva de vînzare, aruncă gospodina după dînsul din pragul casei pîne și sare, ca să aibă noroc. Nenorocire Cînd pocnește sticla de la lampă însamnă nenorocire în casă. Neputință Omul neputincios îl cunoști numaidecît, că i-i limba galbănă. Dacă cineva-i neputincios și se udă noaptea, să se afume cu frînghie de la limba clopotului. Nevăstuică Nevăstuica a fost
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
are mulțime de cumpărători și-și vinde foarte bine marfa. Cînd merge cineva la tîrg și duce ceva de vînzare, aruncă gospodina după dînsul din pragul casei pîne și sare, ca să aibă noroc. Nenorocire Cînd pocnește sticla de la lampă însamnă nenorocire în casă. Neputință Omul neputincios îl cunoști numaidecît, că i-i limba galbănă. Dacă cineva-i neputincios și se udă noaptea, să se afume cu frînghie de la limba clopotului. Nevăstuică Nevăstuica a fost fată de popă, și de leneșă ce-
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pînă la asfințit, de un iepure șchiop; apoi trece pe lumea cealaltă. Gozul din casă nu se aruncă în fața soarelui, ca să nu orbească care-l aruncă. După apusul soarelui nu se scoate copilul afară, căci i se poate întîmpla o nenorocire. Dacă se scaldă copilul după apusul soarelui, capătă plînsori și nu poate dormi. Cînd soarele este aproape de sfințit, trebuie să stai pînă sfințește și apoi să începi lucrul. Cînd vor fi trei sori pe cer, e a sfadă între împărați
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de vămi ale văzduhului pînă ce ajunge în împără ția cerului. Poporul dă celui ce moare o lumină de ceară în mînă, aprinsă, care se crede că, dacă i-ar lipsi din mînă la ieșirea sufletului, ar fi o mare nenorocire, căci sufletul ar rămînea prin întuneric și nu și-ar putea afla calea ce duce spre rai. Cînd o persoană trage să moară, se lasă ferestrele și ușa casei deschise, să aibă pe unde ieși sufletul. Se crede că, făcîndu-se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
șoimănește. Șopîrlă Șopîrla a fost prima nevastă a șarpelui. Șopîrlă să nu ucizi, că e păcat. Cînd vezi pe lîngă tine o șopîrlă, n-o ucide, că ea te vestește că vine șarpele. Cînd iese șopîrla în drum, la mare nenorocire să se aștepte omul. Se crede că, dacă se arde o șopîrlă în foc, din cenușa ei se fac o mulțime de șopîrle. Șulumîndrița* este un fel de șopîrlă foarte frumos împestrițată: neagră cu picături galbene, albe, verzi, roșii. De
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
flori sau rîuri de cămeși și fote. Șuierat Se crede că nu e bine ca o fată să șuiere, căci atunci ar plînge Maica Domnului. Tacîm Hîrburi de tacîmuri nu-i bine a le ținea în casă, că ar aduce nenorocire. Talpă Cînd te mănîncă tălpile, ai să joci. Cînd îți crapă tălpile, ți-i făcut. în ziua de Paști, sculîndu-se oamenii din așternut, nu calcă pămîntul gol, ci pe ceva așternut, ca peste vară să nu-i usture tălpile. Cînd
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
facă unt, este bine să înceapă a-l bate din prag - și apoi se bate îndată. Ca să se aleagă untul, cît bați smîntîna să zici: „Treci cioară, peste casă, untul mi s aleasă!“ Untdelemn Untdelemn de vei vărsa, la o nenorocire te așteaptă. Untdelemn vărsat din nebăgare de seamă însemnează pagubă; dar, ca să nu [se] producă, trebuie să-l presari cu sare. Ură Dacă se spurcă vreun cîne într-o grădină la o casă unde este o fată mare, se crede
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nu umbrește cu nimic exclusivismul și intransigența morală a poetului, în vreme ce pesimismul său în parte livresc, este sporit și de presentimentul bolii și sfârșitului iminent. Eriniile funeste i-au martelat viața în ultimii șase ani, în tandem cu suita de nenorociri în familie (sinuciderea fratelui Nicolae ș.a). Omul de acțiune de la Viena, Putna, Cernăuți și Iași, ziaristul militant de la "Timpul", se repliau în cel ce simțea tot mai mult că e martorul unei vieți străine de el, departe de mintea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
dintr-o întîmplare (rudele de stînga), într-o vreme cînd Securitatea nu-i dădea voie să plece; s-a certat, în cele trei teatre pe care le-a slujit, cu directorii (și regizorii) mici de statură, de la care "vin toate nenorocirile lumii"; prin intervenția mătușii din Viena a ajuns la seminarul lui Lee Strasberg (de la care a primit și-o diplomă); a șofat, pentru 100 de mărci pe zi, în Sudul Austriei; l-a văzut dirijînd pe Ionel Perlea la Bamberg
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
păpuși: O POT GĂSI! * Îmi dau seama, repetînd cu studenții fragmente din Antigona, că eroina titulară trebuie să fi scandalizat mulți burghezi, de-a lungul secolelor, prin ordinea ei afectivă cam... à rebours! Spiritul comun crede că a mai mare nenorocire de pe lume este pierderea (moartea) copilului; Sofocle e de altă părere: "... Cu gîndu-așa m-am dat:/ Că soț de-aș fi pierdut, eu soț îmi mai găseam;/ Copilul de-mi pierdeam, copil c-un alt bărbat/ Aș fi avut... Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
dar... clară, replica feciorului (sau a funcționarului la ghișeu, sau a altor nesuferite personaje intermediare...). "Dar sfîntu-i taie vorba : -Drăguță, să ierți, domnul acuma are alte treburi; mai du-te și te mai plimbă, vino aldată." MALENTENDU ȘI MAL... ENTENDU. NENOROCIRILE AVANSCENEI Între lucrurile existînd "de cînd lumea", petrecerea, sărbătoarea, serbarea sînt, pentru trăitorii în tradiția reiterată a carnavalescului, repere ale vieții înseși . Ch(i)eful, în varianta lui balcanică, este o bornă a entuziasmului popular, trăit individual cu voluptatea pierderii
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
suferință, V. Voiculescu va compune romanul unei iluminări. Zahei orbul nu este un roman obișnuit. Învăluit în subiect epic, miezul mistic se revelează ușor, în configurația temelor specifice, care apar devreme, dintru începutul istoriei. Zbaterea paroxistică a celui lovit de nenorocire îl înfățișează pe tînărul Zahei în plină criză. Accidentul orbirii, survenit fără nici un avertisment al trupului, fără nici o altă explicație decît "otrava" băuturii, îl aruncă în chinul unei dureri care este pura expresie a neînțelegerii și a inacceptării. Este Proba
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
CAMÉLIAS..." 86 RE-SCRIEREA INTERTEXTUALĂ. LA DAME AUX CAMÉLIAS 99 NOTE 101 SCENA ȘI IRONIA. CU UN INTERMEZZO DESPRE TEATRALIZARE ÎN EPICUL CARAGIALIAN 102 DESPRE CUM NIMIC NU ESTE CE PARE A FI 102 SCENE CARAGIALIENE 105 MALENTENDU ȘI MAL... ENTENDU NENOROCIRILE AVANSCENEI 111 UMBRA AUTORULUI SAU IRONIA DISCURSULUI ROMANESC 119 IOANIDE ȘI SALVAREA PRIN IRONIE 120 SCENA EXOTICĂ. UN ...EASTERN MEDIEVAL 126 NOTE 133 CRITICI LA SCENA ROMANULUI 135 DESPRE REPREZENTARE CU G. IBRĂILEANU 135 UMBRA AUTORULUI. ÎN ISTORIE... 141 SCENE
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
își asumă libertatea, convins că "suferința cerului" e suferința păcătosului în fața lui Dumnezeu. Atât timp cât Dumnezeu lipsește, păcatul nu e interzis, iar în finalul psalmului, poetul renunță la divinitate, amintind, însă, comuniunea anterioară cu aceasta. Considerând că de Dumnezeu depind toate nenorocirile, psalmistul afirmă tăios, într-un moment de "exasperare antidivină" (N. Balotă): "Mă clatin din întregul arcuirii mele/ știind că fără vină Tu nu mă vei lăsa". Fătălăul Fătălăul este una dintre poeziile tipice pentru modernism, care înfățișează lumea de la periferie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit". Nemaivoind să fie cizmarul sărac, cinstit și modest, eroul arondează cârciuma de la Moara cu noroc, așezată la răscruce de drumuri, care se dovedește, în final, a fi "moara care aduce nenorocirea". La început, Ghiță era harnic și priceput, un soț afectuos și un tată iubitor, care-și privea cu admirație copiii și se bucura de bunăstare. Într-o zi, a venit la Moara cu noroc, Lică Sămădăul, un "om rău și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
porcarilor o seduce și pe Ana, căreia îi impune un sentiment de frică și de dispreț. În final, în timpul unei furtuni cumplite, Lică Sămădăul simte că se apropie pedeapsa lui Dumnezeu și disperarea care îl cuprinde este la fel de mare ca nenorocirile înfăptuite. După ce calul acestuia s-a prăbușit, Lică a murmurat: "Acu m-a ajuns mânia lui Dumnezeu!", după care a urmat sancțiunea divină. Caracterizarea Anei Ana, personaj secundar din nuvela Moara cu noroc, este soția cizmarului Ghiță și are un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Venus pentru că era idealul de frumusețe și fertilitate al vremii ei. În perioada Renașterii, fundul femeilor frumoase era încă mare, dar înălțimea ideală a corpului începuse să crească peste opt capete. Astăzi, fundul mare și picioarele scurte sunt o adevărată nenorocire pentru o fată dintr-o țară civilizată. În schimb, la boșimani, un trib cu o medie de înălțime destul de mică în Africa, există o conformație ideală a feselor, numită steatopigie. Potrivit acestui ideal, tinerele boșimane trebuie să aibă pe fese
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
ani a notat în testament cu grijă acele chinuri ce au revenit la bătrânețe, când spectrul morții planează din nou asupra casei: „și aducându-mi aminte de durerea inimii cea multă ce au avut și are (soția lui n.a.), pentru nenorocirea noastră cea multă ce ne-a venit din mulțimea păcatelor méle, de ne-au murit toți copiii și nu ne-au rămas măcar un copil să-l aibă mângâiere la întristăciunea cea mare și nesuferită a morții mele“. Fraza rezumă
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
disperată ("Doamne, clama G. Lazăr, până când anii blestemului?"), însă istoricul a știut să vadă, dincolo de clipă, efectul regenerator al suferinței. "Ba nu, vremea pieirii nu ne-a venit, citim în Arhiva românească, sângele nostru este tânăr, pentru că este înnoit prin nenorociri." Era numai nevoie de o nouă solidaritate, de stimularea voinței spre mai bine, de un apel insistent și reconfortant la valorile strămoșești puse în acord cu dreapta judecată. "Să ne ținem de limba, de istoria noastră, cum se ține un
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
deschis în cartea despre voievodul primei noastre uniri politice. Chiar și I. Tăutu socotea, cu un sfert de secol în urmă, că "trebuie să mai pătimim" pentru a învăța din suferința comună. În același timp, Asachi sesiza consensual că "numai nenorocirea cea aspră ne face frați", înlesnind realizarea unei dorințe colective. Secolul XIX manifestă un interes aparte pentru valorificarea metafizică a suferinței. De la Bălcescu la Hasdeu, de la Kogălniceanu la Xenopol, preocuparea e continuă, cu nuanțe asupra cărora nu putem insista aici
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
fi inutil să le evocăm în acest cadru, menit a sublinia numai funcția avertizantă pe care istoria trebuie să o împlinească mereu, alături de misiunea ei cognitivă. Filosofii n-au rămas nici ei sensibili la pedagogia faptelor consemnate de istorie. În nenorocire, adică în experiență, nu în cuvânt, identifica un gânditor din vechime șansa de îndreptare a celui neînțelept. Dar și cuvântul comportă, fără îndoială, un rost: acela de a înlesni explicația, comunicarea, dialogul. Căci el înseamnă reuniunea în spirit, comunitate de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
continuității românești. Între acestea, e și o petiție prin care sătenii români din Sânpetru își revendicau la 1336 pământurile astfel: "Acest teritoriu, în posesia strămoșilor lor și a lor înșiși de peste o mie de ani, apărat și salvat de multe nenorociri cu sângele lor, trebuie să revină în stăpânirea satului românilor căruia i-a aparținut întotdeauna, după cum arată așezarea și documentele publice". Reproducând acest pasaj, autorul se întreabă, la urmă, cu bun temei: "Ce-am putea să adăugăm la aceste cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
deschisă împotriva neantului nostru"8. E perioadă lor de "total anarhism", cu exaltarea specifică lui Cioran, care credea că cel care între douăzeci și treizeci de ani nu subscrie la fanatism, la furie și la demență, este un imbecil, iar nenorocirea este rezervată tinerilor. Europa credea pe vremea aceea în tineri, iar tinerii aveau nevoie de idealuri "smintite", numai ei puteau promova doctrinele intolerantei și le puneau în practică, spune Cioran, "ei sunt aceia care au nevoie de sânge, de țipete
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Nu sunt influențat de nimeni. Vorbesc după capul meu. E ridicol să-l citezi pe Schopenhauer sau pe Nietzsche pentru a defini acel "Lebensgefühl" al meu, care îmi vine de la strămoși și din propensiunea de a-mi converti necazurile în nenorociri și nenorocirile în catastrofe." (Emil Cioran, Caiete III) La sfârșitul secolului al XIX-lea, Europa este în decadenta, omul trece printr-o criză (economică, politica, socială), cu componentă să cea mai dramatică, criza spirituală. Hiperaționalismul și invazia tehnologiei se află
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]