4,924 matches
-
convențională, pentru că, scrutându-mi altminteri sufletul, am fost conștient că nu-mi resimt în niciun fel vinovăția. De fapt, răul exista în alăturarea celor două doamne, pe care doar eu o știam exact ce înseamnă. Brusc, mi-am amintit o neplăcută întâmplare a primei mele tinereți, când doar prea marea inocență mă împinsese într-un alcov devenit faimos în Bucureștiul acelui timp. Ani în șir mi-am refuzat amintirea penibilelor tandreți, a grațiilor veștejite ce nu reușeau să mă inspire și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nimeni nu a crezut că Margot n-a știut nimic în afară de cei ce își închipuie că el nu i-a spus de teamă că are să-l denunțe ! Și nu-i adevărat ! El obișnuia să-i dea în ultima clipă veștile neplăcute. Poate intervine ceva, poate lucrurile capătă alt curs, și atunci te indispun degeaba dacă te anunț din vreme. Iată cum se scuza ! Da, pentru o profesiune tracasantă, cum era a lui, putea fi o scuză. Și sunt convinsă : nu de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
iarăși ! Să nu crezi că n-a avansat Niki și această propunere. Să vindem casa și cu banii să luăm un apartament la bloc, două camere... Ivona ia o țigară din pachet și scapără bricheta zâmbind silit : amintirea îi e neplăcută. — De la un timp, îi șuierase, atentă să nu ridice tonul, ca nu cumva Muti să îi audă de sus, certându-se, de la un timp pari pregătit să lichidezi totul în câteva ore. Casă, familie, trecut... — Astea-s vremurile, ce vrei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de confuzie, când, cu mâinile încleștate în umerii ei subțiați, am simțit-o că renunțase să se mai opună. Desigur însă, nu cu autoritara Muti aveam acum de-a face, ci cu un biet copil, silit să ia o doctorie neplăcută... Și scena îmi dă și acum un vertij și o impresie de artificialitate, pentru că o mai trăisem într-adevăr de multe ori până atunci ! Același zăngănit al linguriței lovindu-se de dinții încleștați, același îndemn mieros, hai, hai, deschide gura
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
gravi, în jurul mesei olandeze rotunde. Ați rămas numai voi singuri aici, tu și domnul Ialomițeanu, și vă vorbiți în șoaptă, pentru că tu îl ții aici ascuns. Sssst ! Să nu vă audă de alături Musafirii ! Ce frig ! Ce liniște ! Ce lumină neplăcută ! Nu ți-e foame, dar te străduiești să mănânci cuviincios, îți mesteci fără chef torta și nu-l pierzi din ochi pe domnul Ialomițeanu. De ce oare l-ai mai ascuns aici, când știi că Niki acum acum are să pice și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
așa, nu cum făcuși : că poftim, că intră, te rog, că sucită, că învârtită ! Nu ! — Uite la Vica, drăguța de ea ! Ai dreptate ! Numai firea mea indecisă este de vină ! Numai neputința mea de a spune în față omului lucrurile neplăcute ! Dar, mai ales, știi ce regret ? Ivona trage pachetul de țigări mai aproape, scoate una, o aprinde. — Regret teribil tot ce i-am spus despre Clemența ! Pur și simplu nu-mi dau seama ce m-a apucat ! Doar știam cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dar rostirea numelui întreg, chiar cu inflexiunea ce numai ea știe s-o dea glasului, prevestește ceva grav. Am o bună prietenă. Un timp a locuit și ea pe-acolo, pe la voi, în Moldova, dar s-a întors cu amintiri neplăcute, poate și din cauza mariajului nereușit. Chiar dacă are oarecare repulsie față de moldoveni, admiră sincer tot ce-a produs Moldova. Ce-ar putea "produce" niște...? întreabă Mihai cu un glas stins, în care se ghicește jignirea. De ce-mi retezi vorba? ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
rîde Mihai, amintindu-și. Stăteai lejer pe banca din fața mea, în barcă, lăsaseși o mînă să se plimbe prin apă și mă priveai cu ochi atît de calmi, că m-ai scos din sărite. Am făcut chiar un gest mai neplăcut: la finele unei încercări de-a te alinta, ți-am prins o buclă a părului și, copilărește, te-am tras de ea pînă ai țipat și-ai vrut să-mi dai o palmă. Deci ții minte, ții minte! explodează Liliana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
întoarce fața spre Mihai. S-a roșit toată și saltă din umeri în semn de scuză. Ce-ar fi copilăria fără alintări? îi surîde Mihai. Fetița dumneavoastră e alintată? întreabă Daniela. Da, aprobă Mihai mai mult din privire. O senzație neplăcută urcă din piept, înecîndu-l. Se întoarce și intră în vilă. Cum pășește în salon, telefonul sună iar. Smucește receptorul și-l duce la ureche. Alo... spune încet, cu glas domol. Alo, vorbiți vă rog! Pe cine căutați? Alo... Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
sancționate mai devreme ori mai tîrziu. Fiind sîmbătă, la terminarea programului, Mihai se întoarce în oraș mai devreme. A luat-o pe Cristina de la cămin și-i dă să mănînce. Fetiței nu-i place. Salamul, chiar prăjit, are un gust neplăcut și-i foarte sărat. De cartofi nici nu vrea să se mai atingă. Abia acum, Mihai înțelege că a intrat în perioada critică mîncarea făcută de Ana s-a terminat, iar altceva, care să placă copiilor, nu are. Seara îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
fisa înapoi. Cum adică maleabilitatea ei poate ucide?! Oare nu tocmai pentru felul ei de-a fi o caută?! de-a fi sau de-a ști să-l facă pe celălalt maleabil... Ultima întîlnire n-ar fi luat o întorsătură neplăcută, desigur, dacă nu erau ironiile permanente ale blondei. "Cvartet de coarde..." Fata aceea avea în ea răutatea unei refulate. Doris, în schimb, îl avea pe diavol. Chiar și cînd l-a ironizat. Poate că atunci mai mult ca oricînd. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cumnat. Atunci, să hotărască alții! i-o taie Mihai cu voce aspră. Dar nu lăsați să lovească în Mateianu, vă rog! Nu că e vorba de Mateianu, dar prea se întărește coaliția nonvalorilor împotriva valorii! Mihai observă iar o reacție neplăcută a lui Oșanu; știe că și el a întins coarda. Un restaurant cu circuit închis nu-i niciodată loc bun de discuții... Ochi lor se rețin îndelung, înfruntîndu-se. După un timp, Oșanu cedează primul, surîzînd, nu fără o urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
târziu noaptea la înverșunatul Asan. Acesta, cum îl zări pe cel chemat, îi veni o furie sălbatică și trase repede sabia. Dar tot așa de repede o trase Ivanco pe a sa, lovi și străpunse pe Asan și puse capăt neplăcut vieții eroicului conducător al românilor. Ivanco fugi din locul faptei sale, se puse-n înțelegere cu confidenții și tovarășii săi și se hotărâră a ridica flamura răzvrătirii, căci și fără de aceasta rudele, prietenii și partizanii lui Asan nu vor sta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întru-atîta că pune-n curs imaginea fără de coloare a poetului, fără de-a stârni o simțire precisă de neîncredere în retipărirea sa corectă. Însă îndată ce vorbește cătră noi un tip viu al poetului prin masca rutinierului, îndată ne găsește dispozițiunea neplăcută de-a vedea un caracter de sine stătător retezat de foarfecele activ al abilității teatrale și jăfuit de ramurele sale, ce se-ntindeau verzi în aer. Impotența rutinierului e așadar în genere impotența mecanismului, unde [e] vorba de valoarea organismului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
împreunările lor în limbă. Aicea iar e de trebuință o împăcare a antitezelor, o unire a lor. Legea cea dentîi mănținută unilateral împiedecă cursul vorbirei și ni dă închipuirea unei sforțări oarecare a puterii. (Sforța ca o scremere, silință, opintire neplăcută). Momentul cel de-al doilea, mănținut cu eschiderea celui dentîi cade în pericolul de a șterge și a slăbi caracterul cel hotărât al sunetelor. O pronunție nobilă, cultă arată o domnie liberă asupra corpului sunetului în toată coprinderea lui. Această
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ș. a. m. d. Categoriile combinate cu modi-i ai sensibilității pure sau și întreolaltă dau naștere la o mulțime mare de noțiuni apriorice deduse, a căror observare și înregistrare de s-ar putea complecta ar fi o ostenință folositoare și nu neplăcută, dar care aicea este dispensabilă. De definițiile acestor categorii mă dispensez anume în acest tractat, deși poate-aș fi în posesia unor asemenea. [... ] Cu vremea voi disecta aceste noțiuni până acolo până unde ar ajunge pentru trebuința metodologiei la care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nici cultivă vro artă, ba chiar pe cutare or cutare țăran îl putem numi cult în felul său. De la femei pretindem cu deosebire cultură; însă ocupațiunea lor cu științele li apare bărbaților cel puțin netrebuincioasă, adesea nemăsurată și în genere... neplăcută. Învățători sătești și de școli poporale se luptă adesea cu zel și în van, o ajung însă prea rar de-a aparținea sau de-a fi numărați măcar între cei culți; odinioară - cu deosebire în începutul secolului nostru și de la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
paiete, o buclă blondă căzută peste un ochi. Dacă sunai Înainte să vii, n-aș fi arătat așa de caraghios. Părea destul de țîfnoasă. Vopseaua de păr se cam ștersese și era inegală. La rădăcini se vedea părul negru. — O Întîlnire neplăcută? — Un bancher de investiții de la care Pierce vrea un serviciu. — Ai mimat cu talent? — Era atît de preocupat de propria lui persoană, Încît nici n-a fost nevoie să mă prefac. Bud rîse. — Împlinești treizeci de ani, așa că o faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Poate că am avut mereu o "concentrare prostească", precum a ciobanului care păștea oile cu spatele la o șură în flăcări și care, întrebat cum de nu văzuse șura arzând, răspunse că el se uita la oi." Ziua de lucru a fost neplăcută, cu remestecarea școlărească și insipidă a articolelor lui Panofsky despre teoria stilului la Wölfflin și Kunstwollen-ul lui Riegl. Seara am băut ceaiul la Noica în cameră. Îmi dă să citesc o scrisoare care relatează cum Eliade a cucerit definitiv anul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lumea în care ai fost absorbit și din care nu mai poți ieși decât după ce ai străbătut-o în întregime. Iar revenirea la lumea de până atunci ― la lumea aceea impozantă prin realitatea și "adevărul" ei ― trebuie să fie grea, neplăcută și uneori chiar plină de suferință. Pentru că centrul ființei mele s-a mutat în lumea pe care cartea a deschis-o, când lectura ei s-a încheiat eu nu mai aparțin lumii de aici. De aceea, recăzând în ea, sânt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-l ciuruiască tot cu injecții. Cum lui Julius i se făcea rău de frică numai cînd auzea de doctorii, Îi dădeau un sol ca să Înghită o linguriță și pe urmă plecau cerînd douăzeci și unu de soles pentru vizită. În afară de aceste clipe neplăcute, viața la Chosica se desfășura lin. În sfîrșit, Într-o bună zi ieșiră la plimbare și ajunseră În fața porții vopsite În verde a colegiului Belen. O măicuță Îi primi vorbindu-le franțuzește, dar trecu Îndată la spaniolă văzînd că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
argentinian. Lastarria se acomoda Încetul cu Încetul, intrînd În rînd cu ceilalți și dacă-l mai băteau puțin pe umăr În curînd avea să se simtă ca acasă. Era de fapt ca acasă, chiar dacă i se mai Întîmplau unele lucruri neplăcute. Ca acum cîteva zile, de exemplu, cînd slavă Domnului era singur, dar incidentul l-a făcut să se simtă tare singur. Micuțul conte, spaniolul acela stabilit În Perú, neisprăvitul ăla, atît de snob, atît de cretin și pe deasupra În pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe spate și pierdu orice noțiune În afară de noțiunea fericirii. VÎntul jucăuș izgonise departe toate rămășițele de mamă de familie la ora unsprezece dimineața și ea, drept mulțumire, Îi dăruise șuvițele părului, să le ducă și pe ele departe, orice senzație neplăcută dispăruse de cînd Își retrăsese leneș brațul petrecut pe după gîtul lui Julius, sprijinit pe umerii lui, pe stofa aspră a uniformei Încinse a cărei atingere n-o mai putu suporta. Carlos deschise poarta grea de fier a palatului și abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îndepărtau fețele una de alta, așteptau cu ochii Încă Închiși să se spulbere noua și scurta dezamăgire de gheață... Dar se iubeau mai presus de orice experiență și de Îndată ce deschideau din nou ochii se topeau unul de dragul celuilalt, uitau de neplăcuta senzație produsă de obstacolul dental apărut În calea iubirii, se priveau din nou cu ochi flămînzi și se grăbeau din nou, nu să se sărute, pentru a nu eșua iarăși atît de repede, ci să se Îmbrățișeze pînâ simțeau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zgîrietură Îngrozitoare pe obraz. „În realitate, darling, a fost ideea mătușii Susana“, Îi explică Susan, cînd Julius, Întorcîndu-se după prima, zi de școală, o acuză pur și simplu de Înaltă trădare, reproșîndu-i faptul că Îl pusese Într-o situație extrem de neplăcută față de măicuță, a plecat foarte supărată, mămico, era o profesoară foarte bună, vreau să Învăț mai departe cu ea, te rog, mămico. Dar mămica era cam obosită și se părea că e ultima zi Însorită, peste puțin timp o să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]