3,538 matches
-
coșul cu struguri și cu nuci. Capodopera lui Ion Pillat este Aci sosi pe vremuri, paralelă grațioasă între două veacuri, simbolizare spectaculoasă a uniformității în devenire: În drumul lor spre zare îmbătrîniră plopii. Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi. Nerăbdător bunicul pândise de la scară Berlina legănată prin lanuri de secară. Pe-atunci nu erau trenuri ca azi, și din berlină Sări subțire-o fată în largă crinolină. Privind cu ea sub lună câmpia ca un lac, Bunicul meu desigur i-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
personală În cel mai exuberant mod posibil președintelui unei companii care acum stătea și Întorcea pe toate părțile cartea mea de vizită. Compania la care lucram nu avea mai mult de câteva luni de la Înființare și, sincer să fiu, eram nerăbdător să-mi fac simțită prezența. Informațiile pe care i le mitraliasem În rafale acestui om erau mai multe decât avea nevoie și, cu siguranță, mai multe decât Își dorea să audă. Aruncându-mi cartea de vizită Înapoi peste birou, mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
În acel moment, dar ceva s-a rupt. „Nu-mi vine să cred”, m-am gândit. „Muncesc mai mult ca niciodată și nu iese nimic!” M-au uitat În clasă și am văzut o sală plină de studenți consultându-și nerăbdători ceasurile. „Doamnelor și domnilor”, am Început, „mă numesc Mark Eppler și nu știu să-mi gestionez bine timpul”. Asociația anonimilor care nu știu să-și programeze eficient timpul N-a fost tocmai ca un program În 12 pași, dar mărturisirea
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
o sală mare de conferințe. Când au intrat, Îi așteptau tot felul de prăjituri, covrigei, fructe, sucuri, cafele și alte surprize. Am Început ședința urându-le bun-venit la ceea ce am numit „micul dejun al campionilor”. „Am primit comanda?”, a Întrebat nerăbdător unul dintre coordonatorii de servicii. „Nu”, i-am răspuns. „Și-au ales alt furnizor.” Dintr-odată, s-a făcut liniște. „Atunci ce mai sărbătorim?”, a Întrebat cineva pe un ton sarcastic. „Sărbătorim faptul că, În ochii cumpărătorului, am meritat să
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
niște cărți pentru copii ce ziceți?”. L-am informat că nu am copii. „Nici o problemă”, a zis, căutând iar prin geantă. A scos o cutie albastră cu o cruce roșie pe ea. „Poate o trusă de prim ajutor?”, a Întrebat nerăbdător. M-am uitat direct la el și i-am spus: „Nu vreau să cumpăr nimic”. Omul a părut puțin dezamăgit În timp ce-și strângea lucrurile și se Îndrepta spre ușă. Oprindu-se În dreptul ușii, a observat numele companiei. „Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Căminul este cu precădere spațiul unui lung război de hărțuială. El poate provoca uneori, prin evaziune, o formă a pasiunii erotice. Nu ne putem imagina, zice tot Denis de Rougemont, pe Tristan Însurat. Heliade și-l imaginează, Îndrăgostitul său stă nerăbdător la porțile templului familial. Simțul datoriei primează În raport cu simțul erotic. Pasiunea n-are pentru Heliade nici o justificare dacă nu duce spre altar (cămin). Odată instalată În celula familiei, pasiunea Îmbracă veșmintele datoriei. Pentru spiritul romantic asta ar echivala cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un „acord Îngeresc”, un „glas prietenesc” plutesc prin aer și-i dezmiardă urechea. El nu simte, În consecință, dorința „să nu mai facă parte din trista omenire”, să se piardă, cu alte cuvinte, În orizonturile goale. CÎmpia apără, astfel, o nerăbdătoare afecțiune și lecuiește un spirit iritat de larma și fățăriile lumii. Din acest spațiu dulce, lainic, ocrotitor au dispărut Însă obiectele materiale. Căldura tandreții le-a transformat În energii volatile. Universul alecsandrian este constituit la ceasul plăcut numai din șoapte
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cunoaște bine resorturile ei, de sclavie. Relația dintre subiectul amoros și obiectul erotic este aproape În exclusivitate relația dintre slugă și stăpînă (cu varianta tiran). A deveni rob, a căpăta statutul de vasal sentimental este cea dintîi și cea mai nerăbdătoare dorință a Îndrăgostitului: „Stăpîna mea, Încetează A unui rob chinuire... Robește cu biruință A sîmțîrilor ființă... Stăpîna mea, priimește Darul care Îți jărtfește O slugă ce te slăvește... A dedica ființei iubite viața este o dovadă minimă de devotament. Pasiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
moduri verbale sînt, Încă o dală, glisante. Amorul are, În fond, un timp unic și acela amestecă nuanțele, planurile, ce a fost va mai fi, suferința, ca și bucuria, este o curgere continuă. Îndrăgostitul trăiește Într-un prezent dilatat, posesiv, nerăbdător În răbdare... Dar să ne Întoarcem la celălalt timp, cosmic. CÎnd iubesc primii noștri poeți, care este ora favorabilă, minutul lor fericit? Heliade, CÎrlova, Grigore Alexandrescu au predilecție, am văzut, pentru seară. Cu cît Înaintăm În romantism, cu atît ora
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și nu din cauza farmecului irezistibil al cumnatei lui Maiorescu, ci de faptul că "lunga lui obsesie" își găsise leacul "într-o sărutare" gest salutar, menit a elucida natura relației dintre cei doi. În această stare euforică, de îndrăgostit plimbându-se nerăbdător pe sub fereastra iubitei ("postură" dictată în mod fatal de "temperamentul" său de "voyeur" și, nu mai puțin, de o venerabilă tradiție literară), îl surprinde Caragiale prilej pentru autor de a pune față în față două concepții opuse despre artă și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Anne și Pierre de Beaujeu. Aceștia fac față nemulțumirii tuturor celor care au avut a se plînge de Ludovic al XI-lea, în special feudalii. Dar, în 1492, regele o îndepărtează practic pe sora sa din treburile statului: el este nerăbdător să domnească personal și să ceară, cu armele în mînă, recunoașterea pretențiilor asupra regatului de Napoli pe care îl are de la Carol de Anjou, fiu al regelui René. Pentru a se asigura de neutralitatea lor binevoitoare, el îi restituie lui
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
îl numește pe Coligny în Consiliu. Acesta preconizează o politică antispaniolă și o intervenție în Țările-de-Jos, revoltate împotriva lui Filip al II-lea. Caterina di Medici, care este favorabilă unei înțelegeri cu Spania, se apropie de tînărul Henri de Guise, nerăbdător să răzbune moartea tatălui său. Or, la 22 august 1572, Coligny scapă unui atentat pus la cale, fără îndoială, de Henri de Guise. Regina mamă, fie că se va fi temut de o reacție violentă a hughenoților, fie că va
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dădură buzna spre vergi, așa cum albinele se reped spre ramuri, în perioada cînd roiesc. Cu capul descoperit sub soarele fierbinte, Ahab stătea în picioare pe bompres, cu o mînă la spate, gata să-i poruncească prin semne timonierului în timp ce privea nerăbdător în direcția arătată de brațul nemișcat întins de Daggoo. Fie că, tulburat de jetul solitar întrezărit în răstimpuri, Ahab ajunsese să asocieze ideea de calm și de liniște cu prima apariție a balenei pe care-o urmărea, fie că era
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și morții din morminte!... N-o lăsați, băieți! Ă Uhuhu! chiui omul din Gay Head, azvîrlindu-și spre cer străvechiul strigăt războinic, în timp ce vîslașii din ambarcațiunea pusă la grea încercare erau fără să vrea împinși înainte de formidabila lovitură de babaică a nerăbdătorului indian. Dar la zbieretele lui sălbatice răspunseră altele, aproape la, fel de sălbatice. Ă Iuhu! Iuhu! urlă Daggoo, aplceîndu-se înainte și înapoi pe locul lui, întocmai ca un tigru în cușcă. Ă Ka-la! Ku-lu! răcni Queequeg, de parcă și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în delirul lui demențial, el spunea că monstrul e, nici mai mult nici mai puțin, însuși Dumnezeul „tremuricilor“ îaceștia recunoscînd Biblia). Dar, peste vreun an sau doi, cînd Moby Dick fu observată din vîrful catargului, primul secund, Macey, se arătă nerăbdător s-o întîlnească și cum însuși căpitanul părea dispus să-i dea prilejul, în ciuda tuturor amenințărilor și avertismentelor „arhanghelului“, Macey izbuti să convingă cinci marinari să vină cu dînsul într-o ambarcațiune. Porni așadar împreună cu ei și, după multe opinteli
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Starbuck, o vîrî în despicătura din vîrful prăjinei, pe care o întinse apoi spre ambarcațiune. Dar în clipa aceea, vîslașii încetară să rameze iar ambarcațiunea lunecă spre pupa vasului nostru, astfel încît, ca prin farmec, scrisoarea ajunse deodată în dreptul mîinii nerăbdătoare a lui Gabriel. Acesta o apucă numaidecît, își scoase de la brîu un cuțit, îl înfipse în scrisoare și-l azvîrli, astfel încărcat, pe corabie, drept la picioarele lui Ahab. Apoi Gabriel le strigă camarazilor lui să vîslească de zor, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din plin numele de Jungfrau îFecioara). După ce-și umplu bidonul, Derick plecă; dar ambarcațiunea lui nu ajunsese încă la bordul Fecioarei, cînd de pe catargele ambelor vase fură semnalate aproape simultan cîrduri de balene; iar Derick se arătă atît de nerăbdător să pornească la vînătoare, încît, fără a se mai opri ca să-și depună la bord polonicul și bidonul, își întoarse ambarcațiunea și porni în urmărirea uriașilor furnizori de ulei pentru lampă. Cum balenele fuseseră reperate în partea de sub vînt, ambarcațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mare; în cele din urmă, sapa lui atinse coastele descărnate, scoțîndu-le la iveală ca pe niște țigle sau amfore romane, îngropate în lutul gras al Angliei. Oamenii lui Stubb, ațîțați la culme, își ajutau cu înflăcărare șeful și păreau la fel de nerăbdători ca niște căutători de aur. în acest timp, nenumărate păsări se bălăceau și se scufundau pe-acolo, cîrîind și țipînd și bătîndu-se între ele. Stubb făcea o mutră cam plouată, mai ales că duhoarea aceea oribilă sporise considerabil, cînd deodată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
S-au scos vreo șase pumni de ambră din cadavrul acelei balene, dar o cantitate mult mai mare s-a pierdut în chip inevitabil căzînd în apă, deși poate că Stubb ar mai fi salvat o parte din ea, dacă nerăbdătorul Ahab nu i-ar fi poruncit să se întoarcă la bord numaidecît, amenințîndu-l că-l va părăsi. Capitolul XCI AMBRA Ambra este o substanță foarte ciudată și atît de importantă din punct de vedere comercial, încît în 1791 un anume
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
încinse sau zgîndărind focul de dedesubt pînă ce flăcările țîșneau aidoma unor șerpi prin porțile cuptoarelor, gata-gata să-i muște de picioare. Fumul se ridica în nori negri. La fiece ruliu al vasului, grăsimea topită se mișca și ea, parcă nerăbdătoare să sară pe fețele oamenilor. în fața gurii cuptoarelor, la celălalt capăt al uriașului paravan de lemn, se afla cabestanul. Acesta servea drept divan marinăresc; pe el se întindeau mateloții, cînd n-aveau altceva de făcut și se uitau la vîlvătăile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
foarte conștient, aerul sărat al mărilor proaspăt găsite, al acestor mări în care înota desigur, chiar în clipa asta, mult-urîta Balenă Albă. Ajuns în sfîrșit în aceste mări fatidice și îndreptîndu-se către zona de vânătoare din preajma Japoniei, bătrînul se simțea nerăbdător să-și atingă țelul. Buzele lui aspre se strîngeau ca o menghină; delta vinelor de pe fruntea lui se umfla, aidoma unor pîraie de munte; pînă și-n somn, strigătele lui făceau să se cutremure bolțile corabiei: Ă Toată lumea la pupa
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
șefii de echipaj, de harponiști și de vîslași să le meșterească și lor cîte ceva, să le repare sau să le modifice diferitele unelte și arme sau garniturile din ambarcațiuni. Nu rareori era înconjurat de cîte un cerc de marinari nerăbdători, care așteptau cu toții să fie serviți, întinzîndu-i cîte o sapă, cîte un harpon, cîte o țăpoaie sau cîte o lance și urmărindu-i cu atenție brațele negre de funingine, în timp ce muncea. Totuși, bătrînul acesta mînuia, cu un braț răbdător, un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
balena moartă fu adusă lîngă corabie. Capitolul CXVII SEXTANTUL Sezonul de vînătoare de la Ecuator se apropia de sfîrșit. Ori de cîte ori Ahab ieșea din cabină și-și ridica privirea spre cer, vigilentul timonier mînuia cu dîrzenie echea, iar marinarii nerăbdători dădeau buzna la brațele de vergi și rămîneau acolo, cu ochii ațintiți asupra dublonului de aur abia așteptînd să primească ordinul de a întoarce spre Ecuator prova corabiei. Ordinul acesta fu dat peste multă vreme: era aproape de amiază și Ahab
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
orizont dublu în cercetările lor. Ă Pun prinsoare că unul din oamenii din ambarcațiunea aia purta hainele de duminică ale căpitanului, îi spuse în șoaptă Stubb lui Flask. Poate că și ceasul lui de mînă. De-aia se arată atît nerăbdător să găsească ambarcațiunea. Cine a mai auzit ca două baleniere cinstite să se ducă după o ambarcațiune dispărută, în toiul sezonului de vînătoare? Ia uită-te, Flask, ce palid e tipul! Palid pînă-n albul ochilor! Nu, nu cred că hainele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
către țelul fatal, spre care arăta Ahab, stăpînul și cîrmaciul lor. Greementul era plin de însuflețire. Aidoma unor palmieri înalți și stufoși, catargele erau înțesate de brațe și picioare. Agățați cu cîte o mînă de vreun școndru, unii își agitau nerăbdători cealaltă mînă; alți marinari, ferindu-și ochii de lumina orbitoare a soarelui, se cocoțaseră chiar pe vergile legănătoare; toate catargele erau doldora de oameni, copți și pregătiți pentru soarta lor. O, cu cîtă nerăbdare căutau în acea imensitate albastră instrumentul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]