4,367 matches
-
fără glas; Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă nici un pas; Dar ce văd?... în raza lunii o fantasmă se arată... E un lup ce se alungă după prada-i spăimîntată! În Iarna, închipuirea e o vreme îngrozită de putința unei ninsori totale, de sfârșit de lume, până ce zurgălăul spulberă sinistrul vis: Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă, Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi, Răspândind fiori de gheață
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
printre anii trecători. Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare; Ca fantasme albe plopii înșirați se pierd în zare; Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum, Se văd satele pierdute sub clăbucii albi de fum. Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Strălucește și dismiardă oceanul de ninsoare, Iat-o sanie ușoară care trece peste văi... În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi. Romanticii cădeau în melancolii în fața lacurilor. Pe Alecsandri îl umple de o surdă spaimă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în depărtare; Ca fantasme albe plopii înșirați se pierd în zare; Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum, Se văd satele pierdute sub clăbucii albi de fum. Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Strălucește și dismiardă oceanul de ninsoare, Iat-o sanie ușoară care trece peste văi... În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi. Romanticii cădeau în melancolii în fața lacurilor. Pe Alecsandri îl umple de o surdă spaimă șuierul vîntului: Ziua scade: iarna vine, vine pe crivăț călare, Vântul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
plâng și sufăr De nostalgii de soare... Și, rar, când cerul le trimite O rază caldă, o zâmbire, În loc să cânte, să renască, Ei mor de fericire... în vreme ce marinarul bătrân, abia întors pe uscat, pleacă din nou, devorat de chemările acvatice. Ninsorile cad monotone, punctate de funebrele ciori și însoțite de țipete sinistre: Cîrduri-cîrduri, ciori de toamnă Pleacă... Desfrunzite crengi de arbori De sub vifor se apleacă... Cârduri, cârduri, ciori de toamnă Pleacă... Cum pe sufletul meu jalea... Boi și vaci, cu răget
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fizic de insalubritate: Nu e nimeni... plouă... plînge-o cucuvaie Pe-un acoperiș de piatră-n noapte cu ecouri de șivoaie, Vai, e ora de-altădată, umbre ude se-ntretaie Și-n curentul unui gang ațipesc, plin de ploaie. Ploaia și ninsoarea (cu interesante efecte uneori de monotonie acustică) neliniștesc prin durată și imensitate: Și toamna și iarna Coboară amândouă; Și plouă și ninge Și ninge și plouă. * În parc ninsoarea cade rar... Ninge grozav pe câmp la abator... * Eu nu mă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Și-n curentul unui gang ațipesc, plin de ploaie. Ploaia și ninsoarea (cu interesante efecte uneori de monotonie acustică) neliniștesc prin durată și imensitate: Și toamna și iarna Coboară amândouă; Și plouă și ninge Și ninge și plouă. * În parc ninsoarea cade rar... Ninge grozav pe câmp la abator... * Eu nu mă mai duc azi acasă - Potop e-napoi și-nainte, Te uită cum ninge decembre... Afară ninge prăpădind, Ninge secular... * Ninge grandios în orașul vast cum nu mai este, Ning
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
au compătimit cu ochi tăcuți - și-apoi smerit s-au strecurat pe ușa capelei. În această ceremonie a cucerniciei jălalnice, mișcarea, expunerea, impozițiunea mâinilor sunt esențiale. Acustica e fină, asociată cu fenomene fulgurante, într-o ritmică moale, încetinită, elementele fiind ninsoarea, ploaia măruntă, cristalul, sideful, violinele, poleiala, zăpada, scama, borangicul, chihlimbarul. Dintr-o sensibilitate excitată și din excesul de lamentație poetul scoate un fel de euforie a delirului blajin, lăsîndu-se extaziat de viziuni procesionale, de ceremonia anticipată a morții: Și poate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Și vântul mișcă arborii ’n grădină. // Dar prin fereastra ta eu stau privind / Cum tu te uiți cu ochii în lumină. / Ai obosit, cu mâna ta cea fină / în val de aur părul despletind. // L-ai aruncat pe umeri de ninsoare, / Desfaci râzând pieptarul de la sân, / încet te-ardici și sufli ’n lumânare...// De-asupră mi stele tremură prin ramuri, / în întuneric ochii mei rămân, / Și-alături luna bate trist în geamuri. Sonetul este datat 1879 de către Perpessicius, după hârtie și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
marginea unei fuste, leagăn, lebede, pești, vânt, etc. * Exerciții de creativitate. Proba 6 - Evenimente cu producere puțin probabilă (Anexa 15, pagina 335): Exemplu. Pentru exercițiul „Consecințe posibile ale pierderii proprietății apei de a îngheța” un subiect a dat răspunsurile: dispare ninsoarea și zăpada, nu mai mâncăm înghețată, dispar jocurile de iarnă (schiatul, săniușul, hocheiul, etc.), la poli nu va fi gheață, dispar animalele de la poli (ursul polar, foca, morsa, etc.), crește nivelul mărilor și oceanelor, nu vom avea cuburi de gheață
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
gheață, nu va exista hotelul de gheață de la Bâlea-lac, iarna semănăturile nu vor fi protejate de zăpadă, se poate turna betonul și iarna deoarece nu îngheață. Scorul la fluența gândirii este 17 (egal cu numărul de răspunsuri corecte). Observație: „dispare ninsoarea și zăpada” reprezintă două răspunsuri (ninsoarea - fenomen, zăpada - lucru material), iar „crește nivelul mărilor și oceanelor” un singur răspuns. Un scor de 6 sau 7 indică o fluență normală, un scor între 8 și 11 indică o fluență bună, iar
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
gheață de la Bâlea-lac, iarna semănăturile nu vor fi protejate de zăpadă, se poate turna betonul și iarna deoarece nu îngheață. Scorul la fluența gândirii este 17 (egal cu numărul de răspunsuri corecte). Observație: „dispare ninsoarea și zăpada” reprezintă două răspunsuri (ninsoarea - fenomen, zăpada - lucru material), iar „crește nivelul mărilor și oceanelor” un singur răspuns. Un scor de 6 sau 7 indică o fluență normală, un scor între 8 și 11 indică o fluență bună, iar un scor mai mare de 12
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
și 11 indică o fluență bună, iar un scor mai mare de 12 marchează o fluență a ideației foarte bună. Pentru a preciza scorul la flexibilitatea gândirii se stabilesc, mai întâi, clasele de răspuns. Acestea sunt: 1. Fenomene meteo (dispare ninsoarea și zăpada); 2. Aspecte geografice (la poli nu va fi gheață, crește nivelul mărilor și oceanelor); 3. Proprietăți ale aerului (aerul nu va putea fi respirat iarna); 4. Lipsa vieții (dispar animalele de la poli); 5. Jocuri (dispar jocurile de iarnă
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Stănescu. Poeta mizează pe efectele sonore, incantatorii ale limbajului, pe variația registrului (popular, arhaic, regional). „Ierugile” ei sunt mai ales poeme de dragoste, care reiau cu grație „specii” populare precum ruga, descântecul, incantația, colindul: „Patru vulturi trecători/ Peste nouri de ninsori.// Dalajun de trei rădine,/ Îndoiți, fără tulpine,/ Mor tufanii în uimire,/ Pe genunchi de coviltire./ Dalajun, colind, Le-roi,/ Dau de știre câte doi,/ Cu frânghii și cu ciuperci/ La ferestrele de melci” (Ierugă la dalajun). Versurile din Epitaf pentru
TACOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
ăla suna deșteptarea... Domnule, mi-aduc aminte, era mai ales iarna, era Încă Întuneric când suna ăla deșteptarea și trebuia repede, du-te repede, Îmbracă-te, pune aia și hai... Adunarea se făcea pe platou, ne strângeam iarnă, vară, ploaie, ninsoare, orice ar fi fost eram pe platou și se făcea numărătoarea... Și numărau niște analfabeți, și nu ieșea număru’, și o luau din nou... Și, În sfârșit, până când ieșea toată lumea. Și se mai Întâmpla că mai rămânea câte unul prin
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu zăngănitul. Un lucru care a dispărut complet din București este acest sunet de clopoței ce se auzea iarna răsunând din toate părțile. Pitorescul valtrapului și al muzicii clopoțeilor îl regretăm noi cari l am cunoscut. Plimbatul în sanie sub ninsoarea deasă și liniștită era una din voluptățile epocii. 254. De data aceasta (foarte rar!) memoria îl înșală pe Bacalbașa. Versurile nu aparțin poetului, pe atunci popular în mediile suburbane, G.A. Geanoglu, ci lui I. Fănuță, stihuitor de aceeași factură
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
funebre”, menite să amplifice o tristețe care nu era generală. S au căutat diverse apropieri simbolice, mai mult sau mai puțin inspirate. Cineva a dedus că moartea lui în vacanță e un semn de discreție, parcă spre a nu deranja. Ninsoarea care căzuse dimineață constituia alt semn... Privind în jur, m-a impresionat figura lui Nicu Nicolescu: plîngea fără reținere, ca un fiu. Sta într-o atitudine smerită, palid de oboseală (abia sosise cu trenul de la București) și de emoție. La
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
împăratul căruia i se ascunde adevărul”. Și: „Nimic nu e mai greu de suportat decît ura poporului” (apud: Nicolae Milescu, Aritmologhia * Etica, Ed. Minerva, 1982, p. 304 ș.u.). Urmînd neabătut propriul lor calendar, păsările cîntă în parcul copleșit de ninsoare. *Odată, după ce a dat mîna cu Costică T. Ciubotaru, moș Alecu Raiului, vecinul amîndurora, a spus: - E cam răcoros, domnu’... Moșul se mira în felul său, vechi, că mîna lui C., pe atunci un tînăr de 25 de ani, e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
intervenit criza hârtiei și speranțele s-au spulberat, deși intervenise direct și academicianul ce s a dovedit foarte binevoitor. 578 17 Brașov, 2 nov. 1971 Mult stimate Domnule Dimitriu, Răspund la amabila Dvs. scrisoare, În plină iarnă, cu lapoviță și ninsoare! Nu știu cum va fi și pe la Dvs.? Ne pare foarte bine că nu vă plângeți de sănătate. Noi, care suntem cu mult Înaintea Dvs. ..., mergem tot Înainte... cu toate accesoriile bătrâneții! Totuși, mult mai bine decât alții la aceeași vârstă. Mulțumesc
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
o poveste despre o fată care după ce a căzut la facultate intră În serviciu și se Încurcă cu șeful, dar acum povestirea mi se pare proastă și renunț cu multă ușurință la ea. Rămân nemișcat În pat, urmărind prin geam ninsoarea calmă, tristă și pură. Mă gândesc la cele două cărți ale mele, Încerc să le răsfoiesc, citesc la Întâmplare câteva pagini, dar rândurile se aștern străine În fața ochilor mei. Ele nu-mi aparțin, știu că altele sunt cărțile pe care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
rece afară. Crengile golașe ale copacilor arătau ca niște cârje ce voiau parcă să sprijine bolta cerească. Sunetul înghețat al apei răsuna ca un ecou. Mirosea a zăpadă. — N-o să ningă azi, îmi spuse Colonelul. Aceștia nu sunt nori de ninsoare. Am deschis fereastra și am mai privit o dată cerul. Nu mi-am dat seama cum trebuie să arate niște nori aducători de zăpadă. Paznicul stătea în fața sobei lui mari de fier. Își scosese pantofii și-și încălzea picioarele. Soba semăna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cercevea în dezordine. Erau fulgi mari, ce promiteau să se adune laolaltă. Nu va trece mult și pământul va fi iar acoperit de un strat gros de zăpadă. Fulgii tari prevesteau zăpadă mare de obicei. Bătrânii nu se sinchiseau de ninsoare. Cred că nici nu și-au dat seama că începuse să ningă. Nici unul nu a ridicat privirile spre cer, nici unul nu s-a oprit din săpat, nici unul n-a scos o vorbă. Până și canadiana aceea a rămas în copac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
o serie de întrebări. Ceva nu mi se părea tocmai în ordine. În primul rând, era prea mare pentru a arunca gunoi în ea. Începuse să ningă. Deci era clar că o făceau cu un scop anume. Dacă mai continua ninsoarea, până dimineață groapa se astupa de tot. Și-ar fi putut da și ei seama dacă s-ar fi uitat la norii grei. Dealul de nord era deja acoperit pe jumătate de zăpadă. Pentru că nu înțelegeam rostul gropii pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
luat armonica de pe masă, a cântărit-o în mâini și a pus-o la loc. — Stai liniștit. O să am mare grijă de ea. Când am ieșit, mai ningea puțin. Încetase și viscolul. Norii cenușii și grei amenințau cu o nouă ninsoare, dar deocamdată era bine. Am traversat podul de vest și am luat-o spre nord. Am văzut fumul înălțându-se dincolo de Zid. Ca de obicei. La început fâșii albe, subțiri, apoi tot mai groase și mai întunecate... pe măsură ce ardeau animalele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
abia ieri. Aceasta este lumea tuturor posibilităților. Aici există totul și, de fapt, nimic. Umbra s-a așezat în zăpadă și m-a privit fix câteva clipe. A dat apoi din cap de câteva ori, fără să scoată o vorbă. Ninsoarea se întețea. Zăpada mare va acoperi din nou orașul. Dacă există vreo portiță de scăpare, o găsești întotdeauna prin metoda eliminării, continuă ea. Nu se pune în discuție Poarta. Paznicul ne-ar prinde imediat pentru că știe fiecare petec de pământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
autenticitatea psihologiei colective e desăvârșită. La priveghi, unii, încălziți de rachiu, cântă; „... toți își vorbeau vorbele, își dormeau somnul; chiar cei care cântau păreau că nu știu nimic de cântec, că altcineva cântă prin gura lor...”. Pe o vreme de ninsoare și „întuneric de nu-ți vezi mâna”, un bolnav în delir din Ursita zice că el va muri în lac la Tăureni. Nici un detaliu psihologic. Însă cadrul, liniștea, obiectele, toate punctează sincretic deznodământul. Înregistrarea graduală de elemente concrete, în manieră
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]