6,770 matches
-
dar Avery o Încolțise și nici unul nu părea prea Încântat, așa că m-am Întors la masa noastră, unde Davide mi-a Întins o băutură. Penelope veni imediat spre noi. —Bette, cred că noi ne retragem, spuse ea pe un ton obosit, care sugera că ar prefera să se sinucidă decât să rămână sau să plece. —Ești bine? Vorbesc serios, de ce să nu stea Avery aici și să se distreze, iar noi să mergem să mâncăm ceva? N-ar fi rău să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În pat? Pentru că, așa cum sunt convinsă că știi, se zvonește că... —Abby, nu vreau să fiu nesimțită, da? Dar chiar trebuie să plec. Nu pot să discut despre asta acum. Nu păru deloc descumpănită. Sigur, nici o problemă. Știu cât de obosită trebuie să fii din cauza noului serviciu. Oricum, facem noi ceva să ne vedem curând, da? O! Ador ce ai făcut cu costumul ăsta - numai tu ai putea să faci ceva banal să arate atât de bine! M-am dat Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dependență severă și enervantă de sedative. Sau analgezice. Sau ambele. Din fericire, companiile aeriene lucrau toată noaptea și am Început să formez numărul de la American Înainte să-mi distrug și alte bunuri personale. Operatoarea care mi-a răspuns părea la fel de obosită și de hărțuită cum mă simțeam eu, așa că m-am pregătit pentru ceea ce avea să fie cu siguranță o interacțiune neplăcută. —Bună, am o Întrebare enervantă. Am făcut rezervări pentru un grup de douăsprezece persoane, pentru zborul LAX spre JFK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de neam pentru legionari este actul cel mai reprobabil și nu putem da altă replică decât lupta și moartea noastră pe care noi nu le-am ocolit niciodată și nu vom putea tăcea nicicând. Noi le-am întinerit sufletul celor obosiți. Țara întreagă trebuie să se înalțe și să înfrunte pe cei care îi pregătesc moartea. „Priviți drept în ochi pe toți tiranii voștri! Îndurați cu resemnare orice lovitură, suportați orice chin, căci jertfa voastră, a tuturora, va fi temelia de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
luminate. ― Stați pe loc. Documentele! - i a somat un soldat cu pușca la umăr. N-au avut alta de făcut decât să-i întindă hârtiile primite de la căpitan. După ce s-a uitat la ele în fugă, la lumina unei lanterne obosite, le-a spus: ― Poftiți documentele și mergeți la domn locotenent. ― Unde îl găsim? - a întrebat Todiriță. ― În primul vagon de lângă turn. Au urmat drumul indicat de soldat... Locotenentul, un bărbat tânăr, ședea lungit pe o banchetă. Era învelit cu mantaua
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ajuns la cotitură, a poruncit: ― Lasă desaga jos și până sâmbătă seară stai ascuns, la fel ca ceilalți. ― Așa voi face. Zâna toamnă pusese stăpânire deplină pe întreaga fire. Codrul gemea de atâta văpaie. Frunzele colorate în fel și chip, obosite parcă, părăseau creanga care le-a fost tutore vreme îndelungată. Pluteau apoi dezorientate și, în cele din urmă,sfârșeau în covorul înflorat așternut la picioarele gorunilor falnici... Lotrul a lăsat să treacă câteva zile, pentru a afla apoi dacă licoarea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
doua oară, Irinuța „dormea deja dusă”... în patul ei din bucătărie... Dimineață, hangiul s-a trezit mai târziu ca de obicei. Din nou au început să-i umble prin cap întrebări la care nu găsea răspuns. „Am fost eu mai obosit ca de obicei? Sau?... Dacă este adevărat că muierea se ține cu lotrul, am eu ac de cojocul lor!”... Cu acest gând, s-a urcat pe un scăunel și a coborât flinta pe care o ținea încărcată sus pe bagdadie
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nesomn, au privit în jur, dezorientați parcă. În cele din urmă, au urmat pilda celorlalți... Abia acum au adormit cu toții, duși. Nu se auzea decât țăcănitul roților trenului și, din când în când, câte un oftat sau chiar sforăit... Chipuri obosite, cu barba țepoasă și cu ochii înroșiți de somn neîmplinit, se ițeau din când în când de după vreo pulpană de suman. Lumina de afară se împuțina văzând cu ochii... Un fluier prelung de locomotivă i-a trezit pe toți. ― Asta
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
adresat: ― Din câte știu, cei mai mulți dintre voi au făcut armata de drept aici. Așa că știți rânduiala. Ceilalți, vă luați după ei. Cred că vă amintiți foarte bine - totul se face la ordin. S-a înțeles? Răspunsul a fost un „da” obosit și tărăgănat. ― S-a înțeles? - a întrebat a doua oară „majurul” - cum l-au și botezat, în amintirea anilor de „răcute” petrecuți aici de unii din cei sosiți. De această dată, s-a auzit un „da” mai vioi. ― Gradații șefi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mulțămim tare mult. Mâinepoimâine îți vine și feciorul - a vorbit Dumitru din ușă. ― Să-ți fie gura aurită. Mergeți sănătoși și să-i găsiți bine pe toți cei dragi - le-a urat crâșmarul. Când au ajuns în gară, o locomotivă obosită gâfâia în capul unei garnituri de tren. ― Todiriță dragă, frumos ne-ar fi stat să-i facem din mână doar... Că trenul nu știe de șagă. Își umflă cazanul cu aburi de dă pe dinafară și își ia tălpășița... Și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Dumitru Dinsus, însoțit de grupa de pușcași destinată în acest scop. În ariergardă, o grupă de pușcași. Pentru ocuparea locurilor, aveți un sfert de ceas. Executarea! Când, cu mare trudă, au reușit să execute ordinul, căpitanul a comandat cu voce obosită: ― Înainteee, marș! După un drum ucigător de câteva ore, căpitanul a ordonat oprirea. ― Scoateți hrana rece și mâncați. Plecarea, peste un ceas... Cei de la tunul lui Dumitru s-au adunat în jurul lui. Au început să cotrobăiască prin sacii de merinde
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
verificarea liniei de autobuz sau a companiilor de taximetrie -, iar Mike Breuning îl sunase ca să-i spună că se chinuie să-i facă rost de patru polițiști care să-i fileze pe indivizii de pe lista lui de supraveghere. Se simțea obosit și iritat și știa că asta se vede. Era obsedat de cazul lui, nu de rahatul ăsta comunist, iar dacă De Haven insista să-i verifice trecutul, avea de gând să se dea lovit și să facă apel la artileria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
făcea de obicei când era în misiune în ghetoul cioroilor. Se opri și prinse volanul în mâini. Red Ted, Ted cel Roșu, prietenul negrului asuprit. — Cei de la Teamsters, cred. Am cam ruginit. Claire îi puse mâna pe obraz. — Ești singur, obosit și hăituit. Vrei atât de mult să mulțumești oamenii și să faci ceea ce crezi că așteaptă de la tine, că mi se rupe inima. Danny se lăsă mângâiat și i se puse un nod în gât, ca atunci când văzuse sticla de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Thomas Cormier, iubitorul de wolverine. Danny băgă fișele în buzunar, se urcă în mașină și opri la primul telefon public. Îl sună pe Jack Shortell la secția Hollywood. Locotenentul îi făcu legătura. Shortell veni la telefon, dar vocea lui suna obosită și nervoasă. — Mda. Danny? — Eu. Care-i necazul? — Nici unul. Doar că fiecare polițai de la LAPD mă privește de parcă sunt dintr-odată mai rău decât cea mai rea otravă. Ai ceva pentru mine? — Niște nume. Poate chiar unul tare de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
stătea cuminte pe un fotoliu de bambus. Pe obraji i se vedeau niște umflături, iar sub nări sângele scurs i se coagulase. Jerseul alb de tenis îi rămăsese nepătat, ochii îi erau tulburi, iar pe fața lui înflorise un zâmbet obosit, aproape satisfăcut. Mal se uită la Stompanato. Johnny explică: — Am turnat un sfert de litru de Beefeater’s în el. Se lovi cu palma peste burtă. — In vino veritas, capisci? Danny Upshaw îi spusese același lucru - singura dată când băuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în ciuda sfatului medicilor, și lăsase următoarea adresă: Redondo Beach, motelul Seaspray, Hibiscus Lane, numărul 10671. O glumă comunistă ieftină, care-i ușura sarcina. Buzz se duse la o firmă de închiriat mașini și luă un Ford vechi, care arăta destul de obosit pentru a fi bănuit că ar fi o mașină de fugar. Plăti pentru o săptămână, îi arătă funcționarului carnetul de conducere și îi ceru o hârtie și un pix. Funcționarul se conformă. Buzz scrise următoarele: PASAJ RETRAS, CU CARACTERE MAI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o cămașă veche de-a lui Mickey și o pereche de blugi, exact ca atunci când o sărutase Buzz întâia oară. Tânăra se uită la plasa lui de haine și întrebă: — Ai de gând să stai aici o vreme? — Poate. Arăți obosită. — Am stat trează toată noaptea și m-am gândit. Buzz îi puse mâinile pe față și îi îndreptă o șuviță de păr rebel. — Dave e acasă? — Dave e de serviciu până târziu și cred că e îndrăgostit de mine. — Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de prieteni de-ai mei, aflați și ei în exil. Locul era oribil, odaia lor nu avea duș, toaletele, de o murdărie nemai pomenită, erau pe culoar. A doua zi, după o noapte petre cută într-un fotoliu prăfuit și obosit, m-am ridicat și m-am uitat pe fereastră. Am deschis-o, eram la etajul șase și m-am uitat în jos. Îmi venea să mă arunc pe geam de dis perare. Apoi, după câteva minute, mi-am zis: câtă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Lui. 11. Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, și nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin școala ei, roada dătătoare de pace a neprihănirii. 12. Întăriți-vă dar mîinile obosite și genunchii slăbănogiți, 13. croiți cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat. 14. Urmăriți pacea cu toți și sfințirea, fără care nimeni nu va vedea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
iar alții se așează jos, fără să fie poftiți de cel care intrase cu o hârtie în mână. Când a spus "stați jos", a făcut băieților o recomandare aproape inutilă, fiindcă toți, maimuțe prin definiție, imitaseră pe cei câțiva mai obosiți și se așezaseră în bănci. ― Fiecare să scoată câte un creion și o hârtie și să scrie ce am să dictez! Se aud câteva murmure nedeslușite. Unul șoptește înfricoșat: "Ce, mai dăm un examen?!" Dar toți se liniștesc când aud
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
-și ia catalogul și să se ducă în clasă! Nici unul! Când am ieșit din Cancelarie, tocmai suna de ieșire. Deci suspendasem timp de-o oră cursurile la liceul Lazăr! Timp de-o oră vorbisem întruna și nu mă simțeam deloc obosit! Pe sală, băieții strânși grămadă m-au ridicat pe sus și m-au dus în triumf până în clasă. Erau fericiți din două motive: primul că unul dintre ai lor se distinsese în fața tuturor profesorilor, și al doilea, că scăpaseră de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de flori mirositoare, Ce sânt foarte-mbătătoare!" Mai departe, era foarte natural să aduc vorba și despre păsările călătoare, care se-napoiază-n țară, vestindu-ne statornicirea primăverii pe plaiurile noastre: "Iată, văd o rândunică, Vine din țări depărtate... De-obosită, parcă pică! Trebuie să-i dăm dreptate!" "În definitiv", îmi spusei eu, cu condeiul ridicat, gata să atac albul hârtiei, "chiar așa de proaste nu sânt și p-ormă astea le-am scris când eram puști... și sânt versuri despre
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
sa nu ne simtă, și-apoi n-o să stăm toată noaptea. O jumătate, sau cel mult trei sferturi de oră, și sîntem înapoi! ― Tu ce zici, Dane? îl întrebai pe colegul meu de cameră. ― Eu nu merg, mă, că sânt obosit! ― Nici eu nu merg, fraților! E aproape 11, mâine la 6 trebuie să fiu în picioare. Și pe urmă, mie nu-mi place înghețata, că mă răgușește! ― Iei și tu o prăjitură! ― Nu merg; mai bine mă culc! ― Treaba ta
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
se regrupară lateral, ieșind din luptă. Răzeșimea mai făcu un pas Înapoi. Apoi Încă unul. Urdia otomană se Întindea deja În toată valea Bârladului. - Nu uitați - strigă stegarul Isailă - nu uitați ce aveți În spate! - Dealurile! se auzi o voce obosită. - Bătălia nu e pierdută! Ne retragem ÎN SUS ! Vom fi pregătiți pentru contraatac! - Așa să ne ajute Dumnezeu! spuseră mai mulți. Ștefan reveni, Înconjurat de Apărători, pe dealul Tutovei. Era alb la față. Dar primejdia cea mare trecuse. Ceața Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
acelea. - Căpitane Oană! strigă voievodul. Semnal către spătarul Albu! Să pornească În urmărirea fugarilor! Semnalul cornului de zimbru aduse tresărirea Întregii oștiri a Moldovei. Călărimile domnești, galop pe urmele fugarilor. Era un semnal pe care Îl visaseră, poate, ei, oștenii obosiți, răniți și zdrențuiți, cei care Își știau familiile departe, În bejenie, cei care se rugaseră Domnului Atotputernic să le dea putere În ziua marii bătălii. Era un semnal pe care nu Îndrăzniseră să-l viseze căpitanii de oaste și boierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]