13,698 matches
-
-o.Salbatic și primitiv.Ca un însetat care a străbătut deșertul fără un strop de apa.Sa-i tăi respirația pentru o secundă lungă,infinit de lunga.Sa-i simt cuvintele topindu-se sub buzele mele cotropitoare. Vorbește mai departe...obrajii îi sunt îmbujorați...să fie chiar atat de pasionată de ceea ce vrea să-mi demonstreze, sau a simțit ardoarea mea?E cititoare de gânduri indecente? Din cand in cand ii zăresc limba roz jucăuș răsucind cuvinte fără sens...și deja
) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364666_a_365995]
-
E cititoare de gânduri indecente? Din cand in cand ii zăresc limba roz jucăuș răsucind cuvinte fără sens...și deja îi simt gustul.Piersici.Sau caisa.Sau amândouă...Mătase umeda.Petala.Coniac cinșpe stele.Imi simt palmă tremurânda atingandu-i obrazul...degetul gros mangaindu-i conturul catifelat al buzei de jos,ușor răsfrânta...apoi îi simt pielea fină a gâtului sub palmă mea nu atât de fină acum, pe cât aș vrea să fie... Îi cuprind umărul în căușul palmei și dinții
) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364666_a_365995]
-
dar neuronul funcționează la capacitate maximă. - Două lumi diferite au interferat și ne-am întâlnit. - Ăsta e un citat dintr-o carte din aia despre mambo jambo? - Nu. Este o realitate virtuală. S-a apropiat de ea. I-a mângâiat obrazul. - Ești exact cum m-am așteptat. Și cel mai important, cum mi-am dorit. - Domnule vrăjitor de profesie, cred că e cazul să plec. - Nu te pot împiedica dar nu rezolvi nimic. Seara se va repeta. Până se va împlini
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
Omagiu > BUNICA MEA EVA Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 231 din 19 august 2011 Toate Articolele Autorului Bunica mea Eva s-a născut bătrână, niciodată nu am văzut-o altfel decât în hainele ei negre și cu obrajii brăzdați de riduri adânci. A plecat într-o zi de toamnă avea arșită mare și în fața drumului lung a mai cerut un pahar de apă. Atunci nu am înțeles de ce fântâna a plâns. Subțire și fragilă, precum flacăra unei lumânări
BUNICA MEA EVA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364723_a_366052]
-
și te-am strâns la piept puternic.. chiar ai facut ‘ih”..probabil cam tare te-am îmbrățișat gândind după reacția ta de a ma împinge. Însă, n-am rezistat acelei zone pe care o ador până nu mi-am lipit obrazul de al tau iar cu buzele lângă urechiușa ta, acolo unde începe părul tău, locul unde îmi fixez deseori privirea, poate fără să ști. Am slăbit apoi strânsoarea și TU ai zvagnit că o zebra zburdând liberă. Tocmai de aceeia
DOMNITA IERNII de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364711_a_366040]
-
ai devenit profesorul meu neoficial la așa ceva.. în ciuda frigului pe care noi nu-l simțeam, a fulgilor și a ghetei lacului mie nu știu cum mi-a căzut o picătură, tu ai urmărit-o si-ai zâmbit distins, apoi ajungandu-mi pe obraz ai saruta-o făcând-o să dispară. Ai zâmbit apoi angelic...cum numai TU zâmbești! Alte 'mutări'.. După acest episod duios ai sărit malul rapid si-ai luat-o la fugă zicând: trebuie să mă găsești!" Până să-mi revin
DOMNITA IERNII de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364711_a_366040]
-
la un bulgăre îi răspundea altul. Iar...bulgărași! Pe urma mi-ai prins unul strașnic făcut în față și cum nu eram foarte departe unul de altul, m-am apropiat de tine și cu bulgare cu tot mi-am lipit obrazul de al tau ca să-l simți și tu, ori să-l topești cu a ta gingășie! dar tu și mirosul tău m-au înmuiat... Totuși atâta feminitate, atâta iuțeala... și-mi doream un munte de nea, dând peste un munte
DOMNITA IERNII de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364711_a_366040]
-
pleoapa ce-ascunde un oftat Tu, geana mea albastră ce bați aripa nopții! Să nu ne-atingă lacul de lacrimă secat, Căci ochiul fără apă , morgană-n fața morții Cu-ngheț și hibernare va fi amestecat! Apropie-te roză de-obrajii ce așteaptă Și palma cea pereche în loc de un sărut! Știi tu de cine-i scrisă concluzia- nțeleaptă, Ce-și plânge răstignirea chiar de la început Pe sângele cel sacru prelins pe prima treaptă? Oprește , tu, străine și-nvață-mă ce sunt
OPREŞTE, LÂNGĂ ÎNTREBĂRI! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364731_a_366060]
-
cealaltă de după talie, o ridică cu ușurință și o așeză pe pat, lăsându-i capul pe perna albă. - Sărută-mă, sărută-mă, șopti Săndica, ridicându-și buzele țuguiate spre Mircea. Alăturându-se cu plăcere partenerei, își plimba necontenit mâinile pe obrazul său, coborând pe corp și ajungând în zonele sensibile ale petecuțului de mătase cârlionțată, tresăltând de emoția primei lor întâlniri, în liniștea nopții de vară. Mircea îi oferi gura, pornind cu limba într-o incursiune sălbatică, jucându-se cu buzele
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
bărbia, urcând insistent spre lobul urechii, mișcare ce o electrocută de parcă a fost curentată la intensitate maximă. Tresărea din tot corpul și rămase pierdută printre cearceafurile albe și scrobite ale patului. Coborându-și capul spre splendoarea sânilor, el își frecă obrazul de aceștia și îi adulmecă adâncitura dintre ei cu nasul și cu buzele sale groase ca de arap. O mușca ușor de mugurași, după care săruta cu tandrețe locul mușcăturii. - Ești îngrozitor de sexy, iubito, și cât de mult te iubesc
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
oglindiri nu are nici rădăcină, nici lăstar! Artiștii care cântă iubesc iubirea, iubesc pacea, iubesc armonia, iubesc copiii... cei care o ascultă sunt, la rându-le, copii vieții rotitoare etern cu sărutare fragedă, înfiorare tăind inima, catifea caldă apropiată de obraz...! Doina Anei Pacatiuș, sărutarea, înfiorarea, catifeaua. copilul sunt una...! Cântăreață de muzică populară, coristă profesionistă, profesoară de canto popular e născută la Iablanița, în județul Caraș Severin, nici cândva, nici curând pentru că timpul cântăreților, ca și cântecul e fără ani
ANA PACATIUŞ. DOINA SEMĂNATĂ ÎN MITUL IUBIRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364760_a_366089]
-
de canto, cântăreața de operă și solista de jazz Ozana Barabancea, admirată și pentru frumusețea corporală, nu se poate da poruncă privirii să ocolească surâsul ce-i înflorește tot chipul, lumina tandră a ochilor, transparentele reflecții trandafirii ale frunții și obrajilor, voioșia transgresată din inimă pe buze, două cortine ale unei danturi de opal, înfrumusețând-o ca pe o divă cu vina rănirii din dragoste a inimii poeților antici! Gândul este cel mai liber și iscusit a-i întruchipa frumusețea căci
OZANA BARABANCEA. ÎNTOCMAI CUM ÎI STĂ BINE OMULUI FRUMOS…! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364761_a_366090]
-
claritate a fiecărei mirări în fața chipului ei și se va intui câte o finisare abstractă a tainelor din fiecare contopire înlăuntrul meditațiilor sale! Apusul de soare îi licărește în păr, două pietre de cobalt, se-aprind în ochii ei, pe obraji-i de opal se-ntinde larg umbra unui surâs! Cântecul glăsuit de ea, într-o timbralitate de violoncel, e atât de fermecat încât i-ar acoperi orice vină, afară doar de vina de a contraria iubirea. Dar n-a fost
FLORALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364769_a_366098]
-
inteligent, onest, curat, clar, vedem când o privim pe Gabriela Firea un om frumos, atrăgător, înveselitor, căci nu provoacă o singură cută a feței când o întâlnești, o singură strângere de inimă, crispare, înghețare a sângelui în vene, congestionare a obrajilor, tulburare a limpezimii ochilor... Nu...! Luminează și transferă lumina ei sufletească celor din jur, înveselindu-i, iar prin aspectul ei corporal îi binedispune, le conferă o plăcere, o admirație. Ceea ce este poate mai important decât toate, este faptul că prin
UN CALCUL AL SUCCESULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364753_a_366082]
-
pe banchetă sau în portbagaj, legăm calul de bara de protecție spate și plecăm să-l predăm la sediu. - Inteligent răspuns! Bravo, plutonier! Ai înțeles, student? - Am reținut, să trăiți! răspunse acesta privind nedumerit la agentul Brumă, care își umflase obrajii într-un râs blocat greu prin încleștarea maxilarelor. Mulțumit la maxim, agentul șef-principal Furtună zâmbi larg, porni motorul, semnaliză stânga, se asigură și intră în trafic meditând: „Mâine voi cere, obligatoriu, să nu te mai repartizeze cu mine, amărât de
D ALE POLIŢIEI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349478_a_350807]
-
vârstă de numai 13 ani, a reușit să miște nu numai inimile românilor, ci ale tuturor celor prezenți. Un moment emoționant în care puteai observa chipurile oamenilor plecați de mulți ani din România și lacrimile care își croiau drum pe obrajii lor vibrând de sensibilitate la ascultarea tinerei interprete. Lacrimi de bucurie dar și de dor de țară. De asemenea, în cadrul suitei de manifestări, horele au adunat pe cei din mulțime la joc și voie bună. Astfel că nu numai pe
WUNDERBAR ! WUNDERBAR ! de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349483_a_350812]
-
în nicio întâlnire. Era dornică de dragoste, voia să simtă plăcerea ce ți-o dă acest sentiment prin toată ființa. Se ridică de pe buștean și se lipi de Cristian cu tot corpul. Buzele fetei acopereau cu sărutări pătimașe gâtul, buzele, obrajii tânărului, iar mâinele îi făceau un du-te-vino pe tot corpul lui. Cristian surprins de acest entuziasm nebănuit, răspunse cu aceleași sărutări și mângâieri. Privirile lui de vânător înnăscut descoperiră la câțiva metri spre interiorul pădurii un loc ascuns vederii eventualilor
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349460_a_350789]
-
vopsește-ți mijlociul, apoi cu toata tandrețea de care ești capabilă, pune culoarea Dragostei pe inelar, iar degetului mic oferă-i o ușoară tentă de Inefabil. Așa. Acum, iubito, așază-ți palmele pe tâmplele mele. Coboară încet de-a lungul obrajilor. Mângâie-mi umerii, precum zeița desveșmântării. Îngenunchează iubito. Lent, cât mai lent, coboară-ți palmele și odihneste-le pe pieptul meu. Așa. Rămâi așa. Referință Bibliografica: Așa / Râul Bâz : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1307, Anul IV, 30 iulie
AŞA de RAUL BAZ în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349544_a_350873]
-
își întorsese brațul acuzator asupra noii probleme apărute și care ajunsese repede persuasivă, problemă care cerea de altfel o rezolvare imediată. Dar povestea aceasta, cu tâlharul care trebuia prins, căzuse la timp pentru procurator care spera să-și mai spele obrazul înaintea Senatului Romei, care-i și aflase câteva din ilegalitățile financiare. Gândea deci că împăratul l-ar fi trecut și el cu vederea pentru acuzele formulate de iudei, s-au l-ar fi iertat de acuzații precum deturnările de fonduri
FRAGMENTUL AL NOUĂLEA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349495_a_350824]
-
rang de lege nescrisă în Roma. Imediat cum nu mai făceai acest lucru îți făceai implicit și dușmani. Mai avea însă în Senat patricieni care îi apreciau activitatea iar ceea ce făcuse Hasim din Rekem acolo în Yemen îi spălase cumva obrazul procuratorului. Erau însă mulți care susțineau că Ponțiu Pilat se îmbogățise, în funcție fiind iar asta era de neiertat. De neînțeles pentru unii, Tiberius, care fu informat despre acest lucru de câțiva consilieri nu reacționă în nici un fel ci doar
FRAGMENTUL AL NOUĂLEA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349495_a_350824]
-
Abia i se mai vede năsucul din fular Obrajii roșii, prichindel pierdut în munți de nea A colindat și pe la ușa mea Cu banii câștigați și-a cumpărat vioară Copilul cântă la ferestre înghețate Până la primăvară, oamenii buni îi asculta poveștile Seară nu cântă. Privește La lumină felinarului printr-
ALTĂ POVESTE DE IARNĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349579_a_350908]
-
râuri curg din părul tău, râuri de platină, râuri de stele și de lumină, din glezna ta răsar păduri de tei din ochii tăi țâșnesc laseri de dor, din gura ta, izvoare zdrumicate, din inimă, un fulger orbitor. îmi culc obrazul meu pe coasta ta ca pe un portativ de oase vii, ascult cum cântă sângele în tine ca unVivaldi -n prag de primăvară și-adorm pe brațul tău înmiresmat ca ultimul îndrăgostit bărbat. tu taci și lași timpul să treacă
ORPHEU SI EURIDICE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349631_a_350960]
-
să aștept pe cine,-anume? Nu l-am văzut niciodată! Despre el mama îmi spune: - Erai mică, dulce floare, atunci când te-am logodit Cu un nobil de rang mare! ”Doamne! cu ce am greșit? Tinerețea mea se duce, și-n obraji paloare-mi simt; De-i bătrân, nu mi-l aduce! Tu ești mare, bun și sfânt: Fața-ntoarce-Ți-o la mine, ruga-ascultă-mi, Te implor! Moartea o prefer, mai bine! Adu-mi-l pe cin’ mi-e dor!" Eu ciupesc a strunei coardă
T E I B Ă T R Â N de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349640_a_350969]
-
al fiecărei zilei ? „Numai atunci când vei putea să oprești și să prinzi sub pleoape, fără a o strivi, mătasea luminii ce vine de la soare. Și când vei prinde în vârful năsucului bobița jucăușă a razei ce-ți scaldă în zori obrajii supți de temerile nopții. Și-ți vei slobozi visurile copilăriei peste aurul amiezilor, dăruindu-le zâmbetul larg al jocului și veseliei neumbrite de vreo jenă sau măscară. „Numai atunci ? a mai întrebat puștiul. „Si când vei începe să miroși a
DOMINUS REI ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349655_a_350984]
-
fi văzut invers, cu stelele, luna și soarele drept rădăcini și atins doar cu gândul vuind de nerăbdare al curcubeului care n-a prelins niciodată cerul ... „Și deasupra creștetelui lucrurilor, nimic-nimic !? „Pe Dumnezeu, însămânțănd iarba zorilor în care își umezește obrajii ! Cu care le spală picioarele oamenilor pentru a-i înzdrăveni și a-i învăța din nou să pășească !... Și cu care aceștia să fie siguri că vor poposi în cele din urmă la EL ! Referință Bibliografică: Dominus Rei ! / George Nicolae
DOMINUS REI ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349655_a_350984]