90,777 matches
-
vișinul, nucul etc. Pomii fructiferi sunt prezenți în gospodării individuale, fructele fiind folosite pentru necesitățile gospodarilor, însă există și două ferme cu o productivitate ridicată : Borongoci și Corneanca. Analizând producția agricolă medie realizată în anul 1987 și respectiv 1997 se observă clar regresul. Declinul cel mai accentuat s-a înregistrat la producția de porumb care a ajuns în 1997 la o valoare reprezentând o cincime din producția anului 1987. Producția de cartofi a ajuns la mai puțin de jumătate, aceeași situație
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
precipitațiilor maxime 143,4[l/mp lună], infiltrație care scade în luna iulie odată cu scăderea precipitațiilor la 53[l/mp lună] și care cresc în luna august datorită creșterii nivelului pluviometric la 118,2[l/mp lună]. În restul perioadelor observăm o constantă între variația precipitațiilor și cea a concentrațiilor. * Analizând valoric media intrărilor minime pe timp uscat a debitelor de apă de 453 l/s, putem considera că el este format din 50¸100 l/s debit uzat și 350
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
se va căuta, pe cât posibil, ca transportul apei uzate prin colectoarele rețelei să se facă gravitațional; - un tronson al colectorului este simbolizat ca în figura 2.3.: Respectând aceste reguli se poate trasa întreaga rețea de canalizare și se poate observa că aceasta este o rețea ramificată. 2.2.2. Repartiția debitului uzat menajer prin metoda suprafețelor sau a lungimilor În cazul sistemului de canalizare unitar, determinarea suprafețelor se realizează prin metoda bisectoarei, adică se trasează bisectoarele unghiurilor formate de tronsoanele
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
Petrescu și alții. „Autentic” trimite la relevarea programatică a zonei subconștientului individual. Personalitatea construită mai mult pe obișnuințe și reguli învățate se întregește cu acest „capital natural”, încât imaginea omului devine mai expresivă, mai interesantă. Aici, în aceste pagini, se observă ușor năzuința naratorului de a se regăsi în toată „goliciunea” simțurilor și în toată libertatea eului scăpat din „lanțurile rațiunii”! Dar, aș spune, rareori în chip excesiv. Să fie acest caiet al lui P.H.L. un exercițiu în marginea propriului „roman
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
materiei. Se umflă până la un nivel oarecare, apoi se întoarce în țărână. Dar să nu minimalizăm „masculinitatea”! Ne-ar sancționa în primul rând marile mitologii ale lumii. Nici P.H.L. nu pare a avea vreo intenție părtinitoare. În meditațiile sale se observă mai curând efortul de a descrie modul în care bărbatul „se poate înălța prin femeie”, găsindu-și măsura cea mai adevărată, adică acele calități sufletești puse în valoare de prezența ei. P.H.L. nu uită, totuși, să menționeze și posibilitatea „căderii
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Ca un fel de compensație, visează să se „copilărească” în brațele viguroase ale bărbatului. Iar el, oricât de matur („ca să nu zic trecut!” - exclamă scriitorul), nu percepe dezamăgirea provocată de prudența lui, de teama de „complicații”. Dar îi place să observe naturalețea cu care ea se lansează în acest „joc de doi”, ceea ce îi sporește dintrodată feminitatea. Domnului R. i se pare „normal” ca să aibă „tot felul de treburi” în urbea ei, încât să-și întrerupă călătoria pentru câteva zile. Este
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
-se din tot felul de surse, pregătindu se pentru lecții și făcând pauze doar pentru a-și șterge ochelarii cu batista, tacticos, după umezirea lentilelor cu vârful limbii. A făcut-o și în tren de vreo două ori, fără a observa zâmbetul Teodorei. Se pare că nu-l privea doar ca pe un școlar concentrat pe tema sa. Gestul său de „ochelarist” i s-a părut mai mult decât „evocator”. (Scriitorul notează că ea îi va mărturisi această impresie ceva mai
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
datele esențiale ale narațiunii sale: întâlnirea cu Teodora devine concretizarea visurilor din tinerețe ale Domnului R., proiecția unei iubiri totale, ce nu poate fi trăită decât o singură dată în viață. Bărbatul se află la final de „a doua tinerețe”; observă cu atenție detaliile și absoarbe totul cu aviditate. Trăiește patetic bucuria plină pe care i-o dă nuditatea trupului ei, cu picioare desenate în linii dulci, buze calde, ochi închiși, piele fină, vorbe puține, somnolență postorgasmică. Și iarăși, plăcerea de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mângâie cu duioșie maternă: „Dar ești încă tânăr!...” „Situația concretă” arată însă altceva: în viața tinerei femei „intră victorios” un alt personaj, atît de mic, de fragil, dar concentrând un potențial afectiv ce schimbă esențial relația de cuplu. „O consolidează!” - observă Teodora. „Și acest aspect este în logica lucrurilor...” - admite Profesorul. Și-aduce aminte de vechea lui teamă, mărturisită și Teodorei, că, la un moment, locul său în inima femeii dragi ar putea fi „uzurpat” de altcineva. Nu și-a imaginat
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
tot felul de asocieri de idei și inventând ipoteze „originale”. Teodora nu-i spune cât de convingătoare sunt, dar îl ascultă cu atenție, strecurând din când în când, discret, câte o părere personală. Profesorul, deși absorbit de construcțiile sale erudite, observă în ochii ei când admirație, când fugare umbre de neîncredere. Îi acordă (tacit) libertatea de a-l aproba sau nu. Știe că dacă nu ar fi „tratat-o” totdeauna de la egal la egal, Teodora nu s-ar fi deschis niciodată
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
fapt, el este ca toți ceilalți! Ce descoperire simplă și cât de târziu o face! Abia cum, când devine tată, și încă la sfârșit de carieră profesională!... La o vârstă când cei mai mulți bărbați sunt „pe drojdie”... Ajuns cu lectura aici, observ că scriitorul îl pune pe Profesorul R., din nou, într-o situație cel puțin incomodă. Conștiința vârstei lui de „bărbat trecut” îl expune unui binecunoscut „vierme al îndoielii”: dacă nu este el tatăl? Își amintește că Teodora i-a spus
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
detensionare în lipsă, în absența persoanei iubite. După ce a trecut momentul de comunicare imperativă, după ce a scris, Domnul R. n-a mai simțit nevoia să-i înmâneze Teodorei dovada slăbiciunii sale din momentele de singurătate. Parcă nu ar vrea să observe și ea cum evenimentele îi iau cu asalt „cetatea interioară”. Se surprinde tot mai des înfiorat de gândul vremelniciei, de „spectrul sfârșitului” și de presimțirea că nu va ajunge niciodată să fie sigur de „adevăratul rost” al vieții sale. Mai
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
la loc. Nimeni n-a comentat hotărîrea Ilincăi, iar ea, în fața unei astfel de atitudini, desfăcu pachetul și oferi fiecăruia cîte un biscuit. Adică... ce spun eu? Nu chiar cîte unul! Și nu la toți la fel! Nimeni n-a observat că singurul care a primit nu doi biscuiți, ci trei! a fost Virgil. Ce altă dovadă mai grozavă de prietenie îi putea arăta în acele momente? Și, dacă atunci a existat pe întregul pămînt un om cu adevărat fericit, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
din nou treaba. Napoleon trecea pe la fiecare, privea curios și chiar lătra la orice lespede întoarsă, iar uneori, mai ales cînd simțea miros de șobolani, începea și el să scurme cu labele. S-a plictisit însă repede. Nimeni n-a observat cînd a plecat spre pădure, nu i-a simțit lipsa și nu și-a pus întrebarea ce l-a determinat să plece. Și nimeni n-a bănuit ce rol mare avea să joace în scurt timp acea javră cu nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că nu mai găsește nici cuvinte, că... în sfîrșit, se văzu dezarmată total și izbucni în plîns. Plînge Ilinca! șopti mai mult pentru el Tomiță. Da' ce-i, bre, cu voi? se auzi întrebarea autoritară a lui Vlad. Virgil nu observase încă nimic pînă atunci. Auzindu-l însă pe Vlad vorbind și, mai ales, ajungînd pînă la el scîncetele Ilincăi, deveni deodată foarte interesat. Lăsă totul baltă și alergă într-un suflet pînă la locul unde Ilinca se prăbușise pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pășune pînă seara. Mîncarea o împărțise în mod egal celor care nu-și aduseseră, așa că... Și tare greu îți mai pare că trece timpul cînd ți-i foame! Dar n-avea ce face și nu se împotrivi hotărîrii colectivului. Tomiță observă marea lui problemă și-i promise în taină că o să se repeadă el de-acasă pînă la poalele dealului să-i aducă o plăcintă. Chiar? întrebă Vlad cu ochii umezi. Pe-onoarea mea! Și fața lui Vlad se lumină ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
respectat de Potîngă, era interesat de prezența lor acolo, se făcu mic de tot și simți inima bătîndu-i nu în piept, ci în cap. Oare ce-or să ne facă? gîndi el încruntîndu-se. În acel moment, aproape fără să fie observat, apăru Bărzăunul. Venea încet, uitîndu-se speriat în toate părțile, de parcă atunci ar fi căzut din lună. Dînd cu ochii de Virgil, se opri la cîțiva pași și-l întrebă: Și pe tine te-a chemat? Și. Tot pentru... Cine poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Chiar la o asemenea năpastă nu se aștepta. Căscă gura să spună ceva, dar nu putu. Ochii i se umeziră, iar gîndul că Ilinca e atît de nefericită îl durea mai tare ca toate. Nici măcar nu fu în stare să observe că de ei s-a apropiat Tomiță. Vlad nu poate veni, zise acesta cu un fel de nepăsare în glas și se așeză pe bancă, lîngă Virgil. L-am întîlnit ducîndu-se cu vaca la pășune. Plîngea și zicea că numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
venit, mă? se auzi vocea domnului Nicanor de pe terasa primăriei. Nimeni nu răspunse, de parcă nu era vorba despre ei. Așteptau să se dărîme primăria, cu tot cu Nicanor, peste ei și peste toți cei care nu mai încăpeau din cauza lor. Virgil nu observă nici cînd pe scările primăriei a urcat în fuga mare mama Ilincăi. Timpul trecea mai greu ca un compresor... Veniți sus, mă, odată, că vă cheamă dom' secretar! răsună plin de importanță glasul lui Potîngă. Urcară scările încet, de parcă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
sîcîit de atîtea întrebări, se gîndi o clipă și, cum tot avea să-i plătească lui Virgil o poliță mai veche, răspunse foarte serios: Vin singuri la mal cînd îi fluieri... așa, ca oile. Ești un zevzec! răbufni Virgil cînd observă tendința Bărzăunului de a-și bate joc de el. Și cum ajung la mal, continuă Bărzăunul calm, eu le spun că tu ai luat premiul I și ei încep să rîdă, și rîd, și rîd măi frate, pînă amețesc. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să meargă, să meargă! Așa-i frumos! Dacă cineva s-ar fi uitat cu atenție în ochii Bărzăunului, ar fi văzut în ei o sclipire de șiretenie. Asta însemna că încerca să pună ceva la cale. Virgil n-avea cum observa lucrul acesta, pentru că era prea iritat de opoziția Bărzăunului, pe care o credea reală. Du-te tu cu Ilinca! strigă Bărzăunul întorcînd capul în altă parte. Eu mă las păgubaș. Cu asemenea parteneri... Și făcu cîțiva pași spre lac strîmbîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nimănui, n-a băgat mî na-n buzunarul altuia și nici n-a dat foc satului! Atunci?... Măi, măi, ce oameni! Trecu de cealaltă parte a băncii și se așeză cît mai aproape de ea, gîndindu-se că astfel va putea fi observat mai bine și luat în considerație ca atare. Eu îi aștept pe-ai mei... pe tata și pe mama... de la combinat, zise el după puțină vreme. Mama Ilincăi întoarse capul în partea opusă, măsurînd din nou șoseaua. Bărzăunul nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
viitoare, îmi reciți toată poezia? Da... cu plăcere... Dar, pînă atunci... aș vrea să-ți pun și eu o întrebare. Întreabă-mă! izbucni curioasă Ilinca. Și fără să aibă un motiv special, fața ei se înroși toată. Virgil însă nu observă acest fapt și trecu direct la problema care-l frămînta de mai multe zile. N-ai vrea să... adică nu... vreau să-ți spun că Bărzăunul mă tot bate la cap, de mai multă vreme, să facem o plimbare cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
zări pe Vlad desprinzîndu-se de tractor și apropiindu-se de șosea cu pași repezi. Era îmbrăcat într-o salopetă pătată toată de ulei. În mînă aducea un buchet mare de flori de cîmp și cîteva spice de grîu. Cînd îl observă pe Virgil se opri și începu să rîdă cu gura pînă la urechi. Virgil se făcu că nu-l ia în seamă și continuă să se uite în altă parte. Salut, Virgulă ! strigă Vlad de cum se apropie. Și n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
negru, după cîte am aflat o "Băbească" excepțională. La vederea canistrei, doctorul Stănescu a fost primul care s-a oprit ca electrocutat și a dus mîna dreaptă la mărul lui Adam, probabil pentru a-i opri unele mișcări involuntare. Ceilalți, observînd brusca oprire a doctorului, rămaseră și ei stană de piatră, cu ochii ațintiți tot spre canistră. Matei se opri paralizat în mijlocul drumului, ca și cum în fața sa ar fi stat o armată vrăjmașă. Degeaba vă holbați așa, spuse el vizibil stînjenit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]