19,586 matches
-
Adevărat , adevărat vă spun , că cine crede în Mine, are viața veșnică .” ” Eu sunt Pâinea Vieții.” Ioan 6:47, 48 În aceste versete, Domnul Isus ni se prezintă pe Sine Însuși , ca El fiind Pâinea Vieții , și ne vorbește de pâine pentru că oamenii dintre toate alimentele pe care le folosesc , pâinea e cea mai frecventă în alimentație , și alimentul de bază a vieții unui om . Și Domnul ne spune : cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată ; pentru că El ne va
EVANGHELIA DUPĂ IOAN de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382268_a_383597]
-
viața veșnică .” ” Eu sunt Pâinea Vieții.” Ioan 6:47, 48 În aceste versete, Domnul Isus ni se prezintă pe Sine Însuși , ca El fiind Pâinea Vieții , și ne vorbește de pâine pentru că oamenii dintre toate alimentele pe care le folosesc , pâinea e cea mai frecventă în alimentație , și alimentul de bază a vieții unui om . Și Domnul ne spune : cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată ; pentru că El ne va sătura și ne va dărui hrana de care avem atâta
EVANGHELIA DUPĂ IOAN de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382268_a_383597]
-
un aurolac? Bolnavul X: Din câte știu eu, nu se droghează. Soția Bolnavului X: Un boschetar? Bolnavul X: Da, un om fără adăpost care trăiește prin parcuri, dar care muncește pentru a supraviețui, nu întinde mâna după o bucată de pâine. Are demnitate. Soția Bolnavului X: Tu ai încredre în boschetari? Bolnavul X: Dar boschetarii să creadă în oamenii ce dorm sub un acoperiș departe de vânturi, soare și ploi? Soția Bolnavului X: Ce ți-au făcut doctorii la spital? Bolnavul
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
X: Ți-e teamă că te sărăcește, dacă-l aduc acasă? Soția Bolnavului X: Da. Mi-e teamă. Mâine poate să vină, să-mi fure agoniseala de-o viață. Bolnavul X: Florian nu fură și nici nu îți cere o pâine fără să lucreze. Soția Bolnavului X: Ești foarte naiv? (Florian își face apariția.) Florian: Florile mele sunt naive. Bolnavul X: Ai ajuns prietene? Florian: Am întârziat. Niște paraziți au urmărit o floare prin parc. Cunosc eu ce e mintea lor
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
Soția Bolnavului X: A mai rămas mâncare în cotăriță. O să-ți fac un pachet ca să ai pentru drum. Uite aici și banii pentru ziua de lucru. (Îi întinde o bacnotă de 50 și Florian o ia, pe urmă îi pune pâine cu brânză într-o plasă. Florian ia și plasa) Florian: Mulțumesc. Bolnavul X: Și noi mulțumim. Florian: Când mai ai nevoie de mine știi unde mă găsești. Bolnavul X: Mergi sănătos! (Florian pleacă.) Prietena Soției Bolnavului X: Unde locuiește? Soția
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
-ntr-o zi, Vor apărea în viața mea și norii, Anii s-or duce-n zbor precum cocorii Și floarea vieții se va veșteji. Binecuvântă clipa cea rămasă Și tâmpla ce ninsoate-a adunat, Pasul târșit ce merge către Casă Și pâinea ce mi-ai dat zilnic pe masă, Pe toți acei ce-n urmă am lăsat. Să poruncești furtunilor să tacă Și vântului să-mi vină-n ajutor, Când jalnic răsuna-va-n văi o toacă, Doar voia Ta în toate
DIN VEŞNICII AI PUS ÎN MINE DORUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382379_a_383708]
-
scutură coama leonină și albă, impunându-și debarasarea de orice nostalgii. Înaintă spre lac. Descoperi sălciile păstrând ceva frunze pe crengile delicat plângătoare. Pe lac, rațe sălbatice zăboveau a odihnă și așteptare. Doar puțini trecători matinali le aruncau resturi de pâine! Era prea devreme, aleea ce da înconjur apei era pustie. Își continuase promenada apucând spre podețul ce ducea pe insulița din mijlocul lacului. Îl aburcase mai greu decât în alte dăți, dar dăduse vina pe ceață. Noroc că se disipa
GEAMĂNUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382411_a_383740]
-
macii roșii, brațele să-mi umpleți, Mătasea de porumb, să-mi mângâie obrazul iară. Și mai voiam un colțișor din țara mea, Să-i simt mireasma, să-i sărut pământul, Însă cuprind cu ochii minții, tot ce este ea, Dulceața pâinii, căldura mamei și alintul. Și voi deschide fereastra sufletului meu, Să zboare liber, prin zarea diafană, Prin roua pastelată, a unui curcubeu, Printre stejarii, din pădurea seculară. Eu, vă voi aștepta, micuțe păsări călătoare, În țărișoara mea, să mă întorc
VOI PĂSĂRI CĂLĂTOARE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382431_a_383760]
-
și obiceiuri rurale precum pițărăii. „Fașe mama pită-n țăst / Șî frământă la colași, / Vre după atâta post, / Să-i împartă la sărași. Dîn cigane fur cârnaț / Șî îl mânc cu colășei, / Șăge soru-mea-n târnaț / Să plecăm în pițărăi.“ Colăceii (pâinea) și cârnațul înseamnă bogăția casei. Țăranul din rodul cel bogat dă prima dată de pomană și celui sărac, pe urmă îl gustă și el, aducând astfel mulțumire lui Dumnezeu. Pițărăii sunt copiii ce au adunat din timp lemne, vreascuri, tulei
SATUL CU TRADIŢIILE ŞI OBICEIURILE LUI DESPRINSE DIN POEZIILE ÎN GRAI BĂNĂŢEAN de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382434_a_383763]
-
căruia au stat ciobanii să se încălzească când au fost vestiți de către îngeri că s-a născut Mesia. În Ajunul Crăciunului, 24 decembrie, dimineața, copiii ce au vegheat toată noaptea în jurul focului, pornesc din poartă în poartă ca să primească pițărăi (pâini micuțe). În timp ce aleargă de la o poartă (ușă) la alta utilizează strigături specifice evenimentului: „Dă-mi și mie un pițărău, / Cât de rău, / Să mă duc cu Dumnezeu.“ Primului pițărău i se dă de către gazdă și câte o bucată de cârnaț
SATUL CU TRADIŢIILE ŞI OBICEIURILE LUI DESPRINSE DIN POEZIILE ÎN GRAI BĂNĂŢEAN de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382434_a_383763]
-
specifice evenimentului: „Dă-mi și mie un pițărău, / Cât de rău, / Să mă duc cu Dumnezeu.“ Primului pițărău i se dă de către gazdă și câte o bucată de cârnaț, simbol al bogăției unei case „Ne dați ori nu ne dați, pâine cu cârnați.“, dar și boabe de porumb etc, simboluri ale bogăției unei gospodări. Seara, în Ajunul Crăciunului, pițărăii, merg să colinde pe la casele oamenilor vestind Nașterea Domului. „Colinde, colinde / E vremea colindelor.“ (Mihai Eminescu) Ioan Cîrdu în poezia „La tăiatu
SATUL CU TRADIŢIILE ŞI OBICEIURILE LUI DESPRINSE DIN POEZIILE ÎN GRAI BĂNĂŢEAN de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382434_a_383763]
-
de-oi fi deschisă-i a mea tindă, Iar rodul nostru va fi al meu până-am să mor. Aprind tăciuni în orice zi care apune, Trimit un gând curat la poarta nemuririi, Căci rodul ce mi-ai dat e pâine pentru mine, Două lăstare din grăunțele iubirii. Referință Bibliografică: Rodul iubirii / Nastasica Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2031, Anul VI, 23 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nastasica Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
RODUL IUBIRII de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382507_a_383836]
-
albastru de inimi născător, suspendare întru' neființă în patul tămăduitor, aplecare către biruință. Frida Kahlo și-a dăruit sângele lumii de ieri, de azi și de mâine, au plâns inimile nătângele de bucurie, căci pentru suflet au primit apă și pâine. Somn albastru în pat suspendat ca și reperul dinlăuntrul meu, în el îngerul morții a cedat ca să creștem întru' Dumnezeu. CÂINELE MUȘCAT DE OM Câinele mușcat de om bucuros se-ascunse după baloții de paie și iși zise: „Ei! E
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
cu inimă prea bună. Aș vrea să simt, pe loc, roua-n picioare Și să-mi miroasă iar a fân cosit. Să pot umbla desculț doar prin răzoare Sau să adorm pe prispă obosit. Să îmi miroasă și a calda pâine Pufoasă și-aburindă pe o masă. Să uit că vine iar ziua de mâine Cu grijile și dorul de acasă. Mi-e așa de dor acum de satul meu ! În care am crescut sub mândrul soare. M-am primenit adesea
ÎNTOARCEREA ÎN SAT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382558_a_383887]
-
sufletesc (și nu numai) existent în multe familii de români. Observăm, la tot pasul, copii rămași fără supravegherea părinților, lipsiți de bucuria de a se trezi dimineața în brațele mamei, sub mângâierile și sărutările ei, fără să simtă mirosul de pâine caldă scoasă din cuptor ori prăjită la aparatul electric sau pe plita sobei... Vera Crăciun, trecând prin amintirile despre mama sa, care nu a avut parte de o copilărie prea fericită, a îndrăznit să o înfățișeze, parțial, sub titlul „Mura
DIN IUBIRE PENTRU COPII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382550_a_383879]
-
că eu, Cu nori, soare, ploi sau eclipse, Am fost dintotdeauna un peregrin, Un rătăcit într-o lume ostilă Și care, odată ajuns Acasă Și-a redobândit identitatea pierdută De mii de ani... Nu doare desprinderea de țărână! Doare frângerea Pâinii și tescuirea Strugurelui ce-și leapădă mustul, Doare copacul ce-și plânge menirea de cruce Și...da! Doare răzvrătirea ce șălășuiește în om, Care sub diferite forme și culori Ne-a pavat un drum spre pierzare. Mi-aș ascunde durerea
VIAŢĂ TRANSFORMATĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382551_a_383880]
-
om pentru om, este aplicată aci animalului dovedit vinovat. Această Lege este o plagă pentru omenire deoarece consfințește traiul în afara nuncii (munca este un drept la care mulți renunță de bunăvoie, nu îndatorirea potrivit căreia îți asiguri ție și familiei pâinea cea de toate zilele pe care Dumnezeu trebuie să ți-o dea). În toate religiile ne Ortodoxe Dumnezeu dă ajutor doar oamenilor care se ajută și singuri. Cei care detestă munca sunt sortiți iadului oricât de pios s-ar ruga
PREZUMŢIA DE NEVINOVĂŢIE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382535_a_383864]
-
Munca este cel mai bun profesor nu Sfânta Evanghelie cântată spre a rămâne secretă pentru poporul care o ascultă. Din vechime necinstea era legată de strigătul public. În opera clasică „Les miserables” a lui Victor Hugo, Jan Valjan fură o pâine împins de foame, deoarece nu căpăta de lucru. Strigătul public îl condamnă la galere pe viață. Un sărman șomer înrăit de societatea nedreaptă care ajunge, după evadare, un prima stimat de un întreg oraș prosper. „Așa-i românul”? Poate! Înțelepciunea
PREZUMŢIA DE NEVINOVĂŢIE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382535_a_383864]
-
la fel Și dă-le lor, te rog, câte puțin la fiecare Din tot ce au bogații prea mult în portofel. Din luxul lor de vis ia și, te rog, împarte La necăjiții care n-au să-și cumpere o pâine, Le lasă din prea mult atât cât e nevoie Să nu cunoască greul, nici grija cea de mâine. Pe cei bogați așează-i la masa-mbelsugată Cu cei flămânzi și goi și făr' de adăpost, Le toarnă-n suflet milă și
DA, DOAMNE, SĂRMANILOR de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382559_a_383888]
-
sfântă la greu mângâietoare Salvează-I, luând câte puțin din putredele-averi. Le ia sărmanilor din suflet întreaga lor povară, Le curăță și viața de griji, nevoi și gânduri, Le dă câte o casă să nu îndure frigul, O masă, apă, pâine și-un pat cu fân din scânduri. Le dă ferestre casei, un soare și speranță Și dă-le multe vise cu tot cei mai frumos, Gândească fără frică la ziua cea de mâine Și dă-le bucuria de a trăi
DA, DOAMNE, SĂRMANILOR de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382559_a_383888]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > DOLCE VITA Autor: Marius Horvath Publicat în: Ediția nr. 1548 din 28 martie 2015 Toate Articolele Autorului Dolce vita Oglindă ți-am fost ca să te pot privi ca să te pot iubi ți-am fost pâine și vin. Și te-am iubit cu buzele și cu ochii. Lumina tainică devreme și târziu prea mult și prea puțin Liniște și neodihnă... Oglinda ți-am fost ca să te pot privi ca să te pot iubi ți-am fost pâine
DOLCE VITA de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382566_a_383895]
-
pâine și vin. Și te-am iubit cu buzele și cu ochii. Lumina tainică devreme și târziu prea mult și prea puțin Liniște și neodihnă... Oglinda ți-am fost ca să te pot privi ca să te pot iubi ți-am fost pâine și vin... Referință Bibliografică: Dolce vita / Marius Horvath : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1548, Anul V, 28 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marius Horvath : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
DOLCE VITA de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382566_a_383895]
-
nr. 1526 din 06 martie 2015 Toate Articolele Autorului Moment de seară undeva,în adâncuri brațe descărnate frământa vechi dureri sunt brațele demonului ? sunt brațele îngerului ? nu știu. poate sunt brațe de Sisif căci durerile se frământă lung așa ca pâinea. undeva,în adâncuri pașii tăi mici și albi sunt scriși pe lespezile unui timp când nu erau dureri. undeva,în adâncuri, îngerii stau nemișcați și tăcuți așa,ca statuile într-o expoziție. brațele descărnate frământa vechi dureri pașii tăi mici
MOMENT DE SEARA de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382564_a_383893]
-
Le chinuiesc ăia mici, care nici să se îmbrace n-au fost învățați acasă... Că de! Dacă eram noi colegi..., am luat neveste două prietene, foste colege de școală și acum colege la muncă... Abia de intraseră și ele în pâine și le-am săltat noi. Ha, ha! Ce frumos a fost! - Și, ce vrei să spui? Acuma, noi doi, nu mai suntem colegi, dom’ șef? îl întrerupse Mititelu râzând. - Hai, las-o baltă! N-ai de cine râde? Acușica te
D ALE POLIŢIEI (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382583_a_383912]
-
nostru niciodată nu a fost mai puternic ca... - Mă exasperezi, maestre! îl întrerupse Iarna iar, dând ochii peste cap. Dar dușmanul? Credeți voi că dușmanul doarme? - Să poftească, Majestate! Suntem pregătiți să... - Știu, îl întrerupse Iarna, să-l primiți cu pâine și sare! Numai de tâmpiți am avut parte! Negru-Cioară simți fiorul plesniturii de bici pe șira spinării. Își zise: “Nemernica asta a căpiat și eu nu știu ce vrea!” Își drese glasul și spuse cu mult calm: - Cred că este cazul să
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]