6,411 matches
-
ține de latura afectiv umană și urmărește păstrarea tinerilor în etapa infantilă, dependenți de mediul familial și lipsiți de responsabilitate socială. Aici poate fi încadrat feciorul din colinde, care își ceartă mama înainte de incursiunea mitică. A doua explicație pentru coerciția părintească ține de circumscrierea în sacru prin interzicerea lui, știindu-se că psihologia inversă este cea mai eficientă în cazul copiilor. Năvodarul experimentat Vioară nu reușește, în baladă, să-l oprească pe fiul său, devenit neofit, să vâneze în apele anihilante
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în preformal, regenerare totală, noua naștere, căci o imersiune echivalează cu o disoluție a formelor, cu o reintegrare în modul nediferențiat al preexistenței”. Într-un basm din Boțești, Dâmbovița, indicația prohibitivă trimite cu exactitate pe tărâmul morților: „În povețele lui părintești, împăratul îi sfătuia să lupte înainte mereu, după ce-o muri el, că era bătrân și când-când își aștepta ceasul, și să supuie pe toți vecinii ca să se mărească țara lor, dar să nu care cumva să intre în împărăția
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fi stăpânite de fii. Pătru nu și-a cunoscut tatăl și iată, pe unde trece, tații dispar. Se creează astfel un hiatus propice instaurării figurii masculine a fiului. Armele și hainele din tinerețea tatălui sunt o preluare parțială a energiilor părintești, obiectele miraculoase, fiind în legătură directă cu dimensiunea sacră, conferă deținătorului controlul total asupra evenimentelor. Tartorii sunt împietriți și deposedați de lucrurile năzdrăvane, iar Pătru își continuă drumul ce îl conduce într-o împărăție înghețată, asemănătoare celei din basme. Simetria
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
traseu era importantă și pentru mine, căci în ziua de 17 septembrie împlineam 50 de ani și puteam să am plăcerea de a-i oferi o surpriză plăcută Mamei mele, care trecuse de 73 de ani, era singură în casa părintească de la Drumul Carului și, firește, se considera adesea uitată, acolo, în creierul munților. Luasem din București, din așa-numitele rezerve strategice personale, un litru de "horincă", primită de la un bun prieten din Șimleul Silvaniei, fiind convins că va fi bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
într-o zona atât de frumoasă. Surpriza imaginilor oferite de depresiunea Branului, le-am stârnit eu curiozitatea, o veți avea când ne vom apropia de vechea graniță a României cu Imperiul Austro-Ungar. Am oprit coloana de patru autoturisme în fața casei părintești, am coborât repede, am găsit-o pe Mama citind ceva din Biblie. După ce m-a îmbrățișat cu lacrimi în ochi, dar cu fața radiind de bucurie, i-am spus că avem oaspeți importanți și am ieșit împreună să invităm delegația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Institutul Politehnic timp de doi ani; între anii 1953-1968 a fost decanul facultății de matematică și fizică. Ca profesor a adus un suflu nou în predarea matematicii. „Când apărea la catedră - spune prof. Dr. Elena Vamanu - vocea lui caldă și părintească spărgea „zidul, ce există la alte catedre, dintre profesor și studenți, fiind înlocuit cu un dialog „părinte-copii” și, aș adăuga, „profesor-elevi”. Activitatea științifică a prof. Gh. Gheorghiev se desfășoară pe o perioadă de peste 50 de ani și impresionează prin varietatea
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
profesat în cei peste 40 de ani, s-a bucurat de stimă și aprecierea colegilor. A știut să-și câștige stima, dragostea și aprecierea elevilor în orice școală a predat, datorită clarității în expunere, modul obiectiv în aprecierea rezultatelor, apropierea părintească de învățăceii săi. În orice problemă, ei găseau în profesorul Moisea o rezolvare a frământărilor lor de adolescenți încă visători. și această datorită blândeții lui, deschiderii față de orice preocupare a tinerei generații, într-o perioadă când libertatea era relativă. Autoritatea
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
În primii ani amenajarea grădiniței era În grija Tatei. Pe măsură ce m-am ridicat i-am preluat această treabă și ca elev la liceu, amenajarea grădiniței era cea mai mare plăcere a vacanței de Paști. Părinții: Ilie și Saveta Paul Casa părintească era situată la circa 50 metri de calea ferată Sibiu - Copșa Mică, din care vreo 5 metri formau ulița, iar restul terenului era un loc de acumulare a apelor de scurgere din sat cubicul. Dependent de mersul vremii, În cubic
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
fătării părăsesc pășunea și fug Într-un loc mai singuratic și greu de găsit de niște copilași. Nu suportă, În general, fetițele Îmbrăcate În haine roșii, nici băieții fricoși. Pășunea din Vizu era situată la circa 500 m de casa părintească. Întro Duminecă am plecat cu cele două bivolițe, cumpărate de curând, la păscut. La un moment dat, voind s-o Îndepărtez pe una dintre ele, de la intrarea Într-o parcelă de porumb, s-a repezit cu capul spre mine și
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
strugurii de la culegători, Îi zdrobeau cu un băț din lemn de porumbel prevăzut În partea terminală cu ramuri de cca.5cm și-i transportau În butea colectoare de 500-1000 l fixată În car. Nu pot uita din timpul culesului, via părintească din "heveș", dealul răsăritean cel mai Însorit al satului, lăsată În paragină după colectivizare, ca fiind prea izolată. Tata plantase toate soiurile de viță, de la ceasla albă și roșie, cea mai timpurie, până la coarna algeriană, cu ciorchini care depășeau un
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
ajutându-ne sau chiar făcându-ne cel mai frumos "om de zăpadă". Îl străjuiam militărește ca nimeni sau nimic să nu-i producă vreo vătămare. Și dacă Tata se juca adesea cu noi trebuie să subliniez și limitele acestei iubiri părintești. Abaterile de la normă erau sancționate pe loc. Aveam vreo patru, cinci anișori. Nu-mi amintesc cu ce am greșit. Îl văd Însă pe Tata Îndreptându se spre curea. Era pusă Într-un cui anume, pe care Îl știam toți ai
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
mătușa Anghelina, deci grupul de joacă s-a destrămat. La liceu am Început o nouă limbă străină: limba latină. Ne era predată de profesorul Liviu Cozma, unul dintre cei mai vârstnici și cei mai apreciați profesori din liceu. Comportamentul lui părintesc (elevii Îi spuneam pe bună dreptate "Pater") m-a cucerit și deși limba latină era mai grea decât limba franceză și era o limbă moartă, i-am acordat o atenție deosebită, devenind la sfârșitul studiilor liceale un latinist de frunte
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
am sosit doar În ajun, sâmbătă 25 ianuarie, când femeile de ajutor scoteau bunătățile tradiționale din cuptor, fiind Întâmpinat cu urările specifice momentului. Ziua următoare, duminică 26 ianuarie 1953, ora 14, tineretul și invitații mirelui s-au strâns la Casa Părintească, de unde după cererea de iertare făcută de vornicul nunții, unchiul Milian, alaiul s-a deplasat la locuința nașilor (părinții ing. N. Mărgineanu) și apoi cu toții, la casa miresei. O altă cerere de iertare În numele miresei, urmată de tradiționalul cântec Ia
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
va împlini anul acesta 39 de ani), am avut o casă a mea, cumpărată târziu după Revoluție, la bloc (până la Revoluție am stat cu chirie la stat). Ba chiar, după ce fratele meu a vândut jumătate din grădina intravilană a casei părintești din Adjud (6.000 de euro mi-au revenit mie banii s-au împărțit la patru, la doi frați și două surioare) și prozatoarea Doina Popa a făcut împrumut de la bancă (de 3.000 de euro în franci elvețieni, plătiți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
celui care trăiește în el, nu al celui care fuge din el! Atâta vreme cât fie unul, fie altul și-a părăsit satul, atâta vreme cât nu au fost în stare să facă și ei o căsuță acolo sau măcar să le repare pe cele părintești, sunt nimeni. Dacă nu au făcut nimic în satul lor, rămân nimeni! Satul a fost pentru ei pomul, ei au fost fructul! S-au smuls din ram și s-au dus în lume să-i mănânce alții. Acolo, în satul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
din valuri greu mai ies Și aud a Ta chemare Că mă strigă! Tot mai des... Cine poate oare a spune Dragostea Ta de Părinte De ne așteaptă cu răbdare Ale Tale brațe Sfinte Mă cuprind cu iubire La Sânuri Părintești Simt Lumină din Lumină Și un Duh mângâietor Mă Întărește și mă ajută În ceata creștinilor Veniți! Toți cei din lume... Care Încă rătăciți Veți găsi, loc de odihnă Lângă Crucea Lui Iisus! Copile 11.07.2003 Copile, te Înalți
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Dar vrea să vadă că noi vrem și pornim către El. Vino! El te Întâmpină pe cale și vine Înaintea ta, uneori nu te vede unde ai rămas? Nu te opri, nicăieri decât la Domnul Dumnezeu! El ne ia În Brațele Părintești să nu se poticnescă picioarele noastre de vreo stâncă, ceva și să fie sigur că suntem ai Lui! Vrăjmașul anume ne Împiedică ca să rămânem la el, Întunecatul ne trage mereu În jos, ne muncește prin pofte fel de fel. Cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
unde mă duc c-o plăcere deosebită. Dacă ar fi să mă duc la două zile, m-aș duce la două zile acolo, să văd despre ce-i vorba. Îmi pare foarte rău că am..., a trebuit să înstrăinez casa părintească. N-a avut cine rămâne acolo, eu n-am frați, rude am, dar toți s-au dus fiecare pe la casa lor și n-a avut cine să se ocupe de ea și este destul de greu, sunt 22 de kilometri și
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
să-i inspire un raport favorabil, căci tratativele începură, fură duse repede și, în iarna 1893, cu mare alai, ca în povești, frumoasa prin cipesă, care își ridicase coada în pieptene și pusese rochie lungă, sosi. La plecarea din casa părintească plângea, închipuindu-și cât de singură și străină are să se simtă într-acea țară depărtată și necunoscută, cu limba neînțeleasă, cu nici un tovarăș din copilărie. Mamă-sa, teribila ducesă de Coburg, adevărata soră a autocratului Alexandru II, disprețuitoare a valahilor
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
vederi mai largi și sensul realităților mai mare ca al ei. A luat povața sau a ascultat povața Olgăi Sturdza de la Dieppe, care vrea cu orice chip să mărite pe nepoata ei Elena, pentru a o sustrage de la influența casei părintești, unde mama copiilor, moartă, fusese înlocuită printr-o cocotă celebră prin frumusețea și viața ei în cercul suveranilor în trecere prin Paris. Dimitrie Sturdza fusese nedreptățit în împărțirea stării imense a tatălui său, fiul lui Mihail Sturdza, domnul izgonit din
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
vorbi de soția obișnuită a delapida nu una, ci mai multe averi? Ba, la începutul războiului mondial, acest om, născut și trăit în străinătate, crescut în disprețul țării care nu-i voise stăpânitori, vânduse cea mai mare parte din moșiile părintești și își cumpărase nu valori românești, ci ruse și austriece. Se văzu deci cu ele evaporate prin prăbușirea rublei și coroanei. Era ruinat. Maria Moruzi nu știa aceste lucruri. Când Olga Sturdza îi vorbi de nepoata sa Elena și o
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și toată țara manifestă cu iubire. Regele, ținut continuu în curentul mersului boalei, voi să-l vadă, dar, ca să nu-l turbure în nici un chip, sosi pe nevestite pe la orele patru și se anunță din capul scării... Carol, afectuos și părintesc ca totdeauna, îi reaminti că în aceleași condițiuni venise acum treizeci de ani, în casa de peste drum, la tata rănit de Pietraru și scăpat și dânsul de la moarte printr-o minune dumnezeiască. „D-ta mă întinerești azi cu treizeci de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
prin apă. * Fiind foarte șubred, podul de flori de peste Prut s-a dărâmat și l-a luat apa. * În vreme ce unii fac valuri, alții se lasă duși de val. * În clasa întâi se intră cu cei șapte ani de acasă. * Casa părintească este cuibul din care ți-ai luat zborul, dar și un motiv de întoarcere. * Unii impun statui altora; alții dărâmă propriile statui. * Dacă ești cetățeanul unei țări, de ce refuzi să-i vorbești limba? * Libertatea nemăsurată de legi dă în anarhie
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
care reprezintă familia , bucuriile , jocurile , fericirea , o existență într-o colectivitate prietenoasă , o viață sub semnul tradiției care presupune și sărbătoare , dar și munca . Nu stiu alții cum sunt , dar eu , când mă gândesc la locul nașterii mele , la casa părinteasca din Humulești , la stâlpul hornului unde lega mama o sfoară cu motocei la capăt , de crăpau matele jucându-se cu ei , la prichiciul vetrei cel humuit , de care mă țineam când începusem a merge copăcel , la cuptiorul pe care ma
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
rămână în școală mai mult de 8 ani și numai în mod cu totul excepțional după împlinirea vârstei de 20 de ani. După terminarea procesului școlarizării, tinerii deficienți senzoriali, care dispun de mijloace de trai, se vor întoarce în casa părintească sau la rudele lor, iar cei săraci vor fi trecuți în unități productive, anume create pentru ei, sau în unitățile de infirmi adulți existente "... unde vor avea o ocupație cuvenită și vor fi tratați cu cele trebuincioase". De asemenea, unora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]