3,749 matches
-
meritam numele de scoborâtori din lupi. De ce nu se repeziseră bourii ăia asupra lupilor? Ce-i făcuse să stea locului? De ce erau atât de nepăsători? - mă gândisem atunci deși, În vremea aceea, n-aveam habar nici măcar ce Înseamnă să-ți pese de ceva... - Enkim! Enkim! strigă Runa, alergând la omul ei cu Unu În brațe. - Afurisitul ăsta de Krog! M-a salvat din nou! Frate! - Îmi spuse Enkim, punându-mi o mână pe umăr. Îmi arătă cealaltă palmă cu degetele rășchirate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În clipa aceea auzirăm zvon de glasuri dinspre Miazăzi și zărirăm o mare mulțime de oameni venind spre noi. Cărau În spate sumedenie de lucruri, târau de altele și mergeau vorbind tare, strigând de la unul la altul, fără să le pese că vreun vrăjmaș ar fi putut să le iasă În cale. - Enkim tot nu se potolește, Îmi zise Logon, posomorât, și-mi arătă fumul care iarăși prinsese a se ridica de pe piscul lăsat În urmă. - Pfuuh, ia să ne vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-și dinții albi precum fildeșul de mamut tânăr. Se mai potoliră când văzură cât de puțini eram și că niciunul dintre noi nu se pregătea de o luptă de sânge. Apoi, când văzură cât de voinicește mergeam, fără să ne pese de norul Înghețat ce aștepta Îndărătul lor, prinseră a striga la noi. - Unde mergeți? Hei! - A venit Gerul cel Greu. - V-a luat Tatăl mințile de vă duceți sub muntele de apă Înghețată! Ne-am oprit În fața lor și, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aveau un vin care semăna mult cu ăsta, numai că Îl fierbeau Înainte să-l bea. I-am chemat pe toți, am fiert vinul și l-am trecut de la unul la altul. Începusem să mă Înveselesc și nu-mi mai păsa nici de Moru, nici de Tatăl, nici de urmăritori. Nici Gerul care venea dinspre mare nu mă mai pișca. Era bine și nu mă mai interesa nimic. Mă străduiam să mă gândesc la Siloa și atât - oare ce fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai mult de malul mării și a trebuit să Îngheț bine de tot ca să-mi dau seama că, mai degrabă, voi găsi răspunsuri dacă mă urcam la loc pe dealul apropiat. Am privit Marea cea mare fără să-mi mai pese de norul de pulbere care se ridica spre Miazănoapte. Apoi, unul dintre munții aceia de gheață, mai mare decât toți parcă... Pfuuh... Îl zărisem Încă de când ajunsesem aici, pe vârful dealului și zărisem Marea asta rece și rea pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
una dintre femeile acelea negre, din neamurile lui Bulut și care se Întorsese din drum ca să vină cu noi. Femeia era de două ori cât omulețul, avea un om al ei și era frumoasă de pica, dar mărunțelului nu-i păsa: era Încrezător că o va face femeia lui, lucru care Îl veselea peste măsură. Fiind vorba despre femei, habar n-aveam ce sfat să-i dau așa că, după o vreme, l-am lăsat să râdă de unul singur și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
alții aduceau vreascuri pe care le stivuiau În mormane Înalte, iar alții roiau prin Împrejurimi după vânat. Femeile, ca peste tot, vegheau focurile care ardeau cât vedeai cu ochii, iar copiii, ba le ajutau, ba se jucau, fără să le pese nici de aerul tăios, nici de norul cumplit ce cuprindea Încet-Încet Întreg văzduhul. L-am chemat pe Barra. Barra era un om lung, slab, cu ochii verzi și cu părul precum cânepa. Pământurile lui erau pe undeva prin niște păduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care tocmai le rostisem. Pe de altă parte, era un gest care arunca primele semințe ale minciunii noastre În mințile celor ce ne priveau. Vorbele nu vor face decât să crească minciuna dar, ca să fiu cinstit, lui Dyas nu-i păsa de asta și nici mie. Treaba mea era să duc călătoria la bun sfârșit, căci despre cuvinte aflasem eu dinainte că erau un rău necesar. În aceeași zi, ne-am urcat În luntrele lui Dyas și bine am făcut, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
m-a văzut. Apoi, s-a dus printre tovarășii lui și au Început iarăși să dea din gură cu vorbe de neînțeles. Când și când, le prindeam frânturi de gând - sporovăiau despre verzi și uscate, de parcă nu le-ar fi păsat de nimic. Numai că mă iscodeau cu atâta luare aminte, Încât i-am simțit că puneau la cale o blestemăție și că vorbeau așa doar ca să mă amăgească. - În ce limbă vorbește Dupna? l-am Întrebat pe Gupal. - Ei zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ziua aceea n-au coborît pe uscat. Spaniolul cel chior era istovit, iar echipajul era epuizat: au mîncat ce mai aveau, niște stafide, brînză, au băut vin și, după ce au pus oameni de strajă, s-au culcat, fără să le pese de focurile ce licăreau În satul indian, de zgomotele, cîntecele și murmurul ce se auzeau sau de siluetele ce treceau pe țărm Încolo și Încoace. Apoi luna minunată se Înalță pe cer și lumina sa se revarsă din plin peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să fiu eu și nu altcineva“. „Așa e, dar cred c-o să te mustre conștiința“ - a zis domnul Grant. „Chiar mă-ntreb cum o să-ți mai tihnească somnul după aceea.“ „Fugi de-aici, domnule Grant!“ - a zis. „N-o să-mi pese cîtuși de puțin. Doar am făcut lucrul ăsta de-atîtea ori. N-am altceva de făcut decît să las trapa“ - a zis. „E exact același lucru ca și cum aș suci gîtul la un pui“ - a zis. „Ce părere ai?“ - mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
la așa ceva, nu de la el, însă. După curs ne-am dus să-l abordăm în fața amfiteatrului. I-am pezentat-o pe Sabina, iar el i-a sărutat mâna galanton. Oricât de politicos s-ar fi arătat, era evident că nu-i păsa de părul negru inelat, de ochii aprigi și de fundul în formă de pară sau inimă al prietenei mele. I-am înmânat o scrisoare în franceză, în care îi făceam reproșuri fine și încercam să-l aduc pe calea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Nu-mi mai pasă de nimic. Umblu prin beznă ca ziua-n amiaza mare pe plaja de la Mamaia. Cred că și în infern îmi va fi greu la început, după care o să bântui bolgiile fără nici un scârț, fără să-mi pese de merele de aur bufnind din rai pe tabla de pe coșmelia lui Scaraoțchi. Începe școala. Noul liceu, „Traian Vuia”, se află tocmai pe Șoseaua Vitan-Bârzești, în sudul orașului. Mai bine aș face naveta în Bulgaria. Profilul e de metrologie. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sofisticat nivel de trai, de cele mai rafinate plăceri, de cei mai implicați parteneri pentru relațiile amoroase virtuale. Fără să fie un tip sportiv, Cosmin era iubitor de plimbări în natură, sub clar de lună sau de soare. Ce-i păsa lui de nivelul de acces pe toate acele strategy games? Era bogat și nu-l interesa sexul virtual, masturbarea creierului. Plăcerea și-o putea găsi și singur pe internet, servită în porții mici și după bunul lui plac, nu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de serviciu, rânjind. Bineînțeles, frizura, machiajul și îmbrăcămintea ei excludeau orice posibilitate de a continua ora. Elevii se strângeau fascinați în jurul studentei la Pedagogie, o priveau ca pe o apariție de la circ. Fiind insensibilă la miștourile lor - pentru că nu-i păsa ei de ce zicea lumea, ba chiar o durea în cot -, Adelina reușea să se impună mult mai ușor decât mine. Le împuia capul cu călătoriile ei europene, cu croitoria și sculptura în piele, cu acupunctura și cu teoria ceakrelor. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lui frate-său...nu mai aveam nimic de zis. Oricum se anunța o mare plictiseală. Puteam și eu să-i fac totuși hatârul ăsta, ultimul. Să nu se mai spună că întotdeauna am făcut după capul meu, fără să-mi pese ce vor alții. Mai era și povestea aceea cu întreruperea tratamentului la presiunile mele. Tot eu eram vinovat și de sejurul ei la sanatoriul-pușcărie. Mă duc până la coafor, mi-a strigat Sabina de dincolo de ușă. Ca să nu rămân singur între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care a fost cândva albastră (nu galbenă așa cum Între timp au fost vopsite mai toate cutiile de poștă din țară, deci vopseaua ei se decolorează dinainte de prima vopsire În galben de care n-a profitat) și trebuie să nu-ți pese deloc de cel căruia Îi scrii o scrisoare pentru a avea curajul să plantezi acolo respectivul mesaj. Ar fi interesant de văzut Într-un nomenclator ce număr de cod poartă cutia din acest sat și ar fi un fapt lăudabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
curge roșu pe partea ailaltă!“ Omul spune că nu avea atunci decât cincisprezece ani și, calculând, inventând (o vârstă aproximativă pentru mutra lui nerasă), comparând, tragi concluzia că putea să se Întâmple acest lucru o dată cu Anschluss-ul. Desigur că puțin Îi păsa băiatului de 15 ani de atunci de ce se Întâmpla cu Austria și probabil că nici soarta de acum a țărilor din Orientul Apropiat nu-l tulbură prea mult. „Era un cazan tocmai acolo, pă vale, la nea Costică Sfârânel, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Să vă mai spun că se afla și viețuitoare care acuma, în toiul iernii, când poduri de gheață mai că acoperă toate apele, se scaldă aidoma ca-n vară? Păi uite, vidrele! înoată și se scaldă voinicește fără să le pese de ger; vânează peștele, ies pe malurile înghețate și se hârjonesc. Numai corbul își pregătește cuibul în care are să scoată, acum în miez de iarnă, puișori. Nu se depărtează corboaica nici măcar o clipă de cuib. Cum o să plece, dacă de cum
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
muncitori ai țarinei, lovindu-i fără milă când nu mai puteau și cădeau de osteneală și de arșiță, pe brazda și pe holda-ncinsă de soarele amiezii. Iar Negură-Împărat trăia numai în belșug, în ospețe și desfătări, fără să-i pese de cei care se istoveau adunându-i atâtea bogății. Îi luaseră spaima nu numai oamenii de pe moșiile sale, dar și sălbăticiunile codrilor, păsările cerului și peștii din fundul apelor pe care îi vâna cu plasa și cu undița, iar cerbii
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
m-am visat discutând cu... doctorul Luca. Spunea că lumea se împarte în bolnavi declarați și bolnavi nedeclarați. "Lasă asta ― i-am zis ―, vrei să te sinucizi?" S-a încruntat și m-a măsurat din cap până la picioare. Ce-mi păsa mie? Apoi, a izbucnit într-un râs răutăcios. "Ce știi despre deșerturi?" m-a apostrofat, rânjind. Nu-mi mai aduc aminte ce i-am răspuns, dar, probabil, m-am lăudat, căci s-a aplecat spre mine și mi-a șoptit
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a strâmbat doctorul Luca. Mai departe spre ce? Băiete, și eu am crezut odată că omul își dă măsura numai forțând imposibilul. Acum, însă, nu mi-a mai rămas decât să mă îmbăt ca un porc, fără să-mi mai pese ce zic imbecilii și înțelepții... Doctorul Luca se opri, câteva clipe, pentru a-și șterge de transpirație fața congestionată... Aici toți se socotesc filosofi. Ce e cu praful? De unde vine? Asta se întreabă mereu. Stau cu obloanele trase, jumătate din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Mă așteaptă o vară grea. Sper să nu mă fi înșelat când am susținut că, în cazul meu, curajul, cât a fost, s-a născut totdeauna din frică. A existat o limită a fricii dincolo de care nu mi-a mai păsat. ― Intervenția ― vom vedea de ce tip ― vă sfătuiesc s-o faceți în străinătate, a mai zis profesorul. Dar cu ce bani, dacă e scumpă? Între timp, temperatura a devenit, ziua, caniculară. Cerul e gol, secetos. Albastrul lui arată șters, ca într-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în piept, se proptea mai bine pe picioare și începea, plin de importanță: "Oameni buni, se aduce la cunoștință că..." Slujbașul primăriei mai și pocea numele prim-miniștrilor demisionari sau înscăunați, când anunța vreo schimbare de guvern, dar cui îi păsa de asta? Oamenii erau mulțumiți că nu se anunțau dări noi ori vreo primejdie de molimă. Politica nu intra în obsesiile lor. Satul avea alte probleme. Vestea că, din pricina ploilor, cartofii erau atacați de viermi ori că se dădea voie
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de aceea vraja copilăriei e chiar mai greu de lămurit decât moartea. Timpul nu reprezenta atunci nimic, nu exista pentru mine, iar lumea începea cu Lisa și sfârșea cu Lisa. Dacă las deoparte Făgărașul, nu-mi amintesc să-mi fi păsat vreodată de ce se întîmpla în afara ei. 21. Ideea lui Oscar Wilde că orice om se naște rege și moare în exil îmi pare, la un prim nivel, o duioasă ironie. Căci "regatul" meu era plin de praf sau de noroi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]