3,617 matches
-
dator să-l aducă la cunoștința publică. Pușcașu avea demonul unei curiozități orgolioase care fără încetare îl împingea să afle el singur cât mai multe amănunte. Săpa, uitând să publice. Nelăsând în „sit” nici un colțișor întreg, arheologului nu i-a păsat nici de cercetătorii viitori care, pe măsură ce știința istoriei evoluează, pot eventual să tragă alte concluzii. Bătăliile sale nu numai cu colegii dar și cu proprii șefi erau acerbe. Admirabil în războiul cu granzii din partid care nu înțelegeau de unde are
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
folosit cuvinte mari pentru a linguși și nici nu s-a slujit de subtilități legale pentru a le înfricoșa. Și comentau între ele: Dacă ar mai exista persoane asemenea lui, care să se intereseze de cei săraci și să le pese de greutățile lor!». Don Calabria a încercat într-adevăr să găsească adăpost pentru acele familii: ceru ajutor și a solicitat intervenții din partea autorităților. În cel mult o lună, cea mai mare parte a familiilor a găsit un alt adăpost. Astfel
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ai wagnerianului Wotan. "Dansul deasupra vulcanului" era deja o realitate, iar împăratul șef de orchestră, Wilhelm, executa preludiul marocan 67. Aruncarea acestui pietroi în baltă a provocat valurile de la Algésiras și comentariile alarmate ale presei. Dar indiferenților vienezi nu le păsa, ci își continuau plimbarea între Hotelul Sacher, supravegheat de faimoasa proprietară cu trabucul în gură, înconjurată de buldogii pe care îi strunea, și patiseria Demel, unde, la ora cinci, tronau Prințesele Rosa Croy, Léontine Fürstenberg și Pauline Metternich. Cea din
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Nestorul 94 regilor, se simțea foarte apropiat de octogenarul Franz Iosif. În trecerile sale pe la Viena, se regăsea în climatul aristocrației de modă veche, meticulos ierarhizată și ale cărei dogme politice rămîneau neschimbate; împărțea aici decorații românești, fără a-i păsa de faptul că se devalorizau aflîndu-se pe atîtea piepturi, pînă și cel al ușierilor de la Ballplatz și al liftierilor de la hotelul Krantz, iar în ultimii săi ani de domnie, regele Carol accepta informațiile primite de la Franz Iosif, de la prințul Filip
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
dar cu mult mai exact!). La fel ca delegația georgiană, delegația Ucrainei nu a fost ascultată și nici recunoscută... Dar, între timp, dezordinea în Rusia luase amploare. Bandele lui Mahno 185 furau și devastau la malul Mării Negre fără să le pese de Moscova sau Leningrad. Sovietul Republicii de la Berdiansk respingea ordinele de la centru cu dezinvoltură și grosolănie. După Denikin, Wranghel, în fruntea unei armate destul de numeroase, începea o campanie menită să-i respingă pe comuniști și să stăpînească situația. Millerand urmărea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Pentru azi s-a anunțat caniculă, peste 33 de grade la umbră, Parisul geme de căldură. Nu se simte nici o adiere de vânt, poluarea atmosferică e maximă. — De ce nu scrii și despre oamenii politici? mă interoghează Pastenague, fără să-i pese de starea mea sufletească. Lui nu i-o fi cald? E drept că mă așezasem deja în fața computerului și-mi chinuiam mintea să găsesc un subiect pentru rubrica din Cotidianul. De ce-oi fi acceptat eu obligația asta de a
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
cu cine votez? Și nu mă consolează faptul că ziarul unde scriu săptămână de săptămână pare să se afle și el într-o oarecare confuzie, din cauza colaboratorilor săi care se înjură unii pe alții cu mare voioșie, fără să le pese de dezorientarea cititorului de rând. De vină e ambiția discutabilă de a strânge laolaltă personalități cu o forță de caracter ieșită din comun. Francezii ar numi asta: un coș cu crabi. Cotidianul, 27-28 iulie 2002 M-am legat la cap
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
2002 De la mare la munte E unul dintre sensurile transhumanței: când vine primăvara, ciobanul își scoate oile din iernat și ia drumul muntelui. Eu am pornit-o spre munte toamna. Ploua mărunt. Dar în mașina președintelui Academiei nici că-mi păsa. Din prietenie, dacă nu din capriciu, președintele m-a invitat pe mine, scriitor pricăjit din Paris, să particip la colocviul de la Sinaia, unde academicieni și politologi renumiți din fel de fel de țări prietene sau vecine aveau să discute despre
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
neamul străbun al geților pe drumul destinului lăsat de Moș Arimin și luminat de Sarmise. ,,Conducătorul Bezine, uns ca leu ocrotitor, a spus că a visat cum neamul nobil al geților trebuie să se adune în jurul sfîntului Zabelo, să-i pese de sine pentru că stă în cetatea getă a lui boeri Bisto. Neamul se îmbată și se bate rău iar cei cu stare se duelează ca fiul lui Coe Sobo. Eu am încercat să-l iau pe Ilo să fie cu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
dramatice - ele însă reflectă o bătălie interioară dusă în sufletul unui tînăr care își căuta drumul spre afirmarea plenară în arta poetică, într-o lume pe care o descifra tot mai mult ca fiind una căreia cu cruzime nu îi păsa de el, ceea ce a dus cel mai probabil la gestul suicidului. Mai recent, John Williams notează astfel: Chatterton, prin absența lui, a simbolizat culmea a ceea ce a devenit o trăsătură esențială a ideologiei romantice, căutarea unei "Puteri nevăzute" a Frumuseții
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
atenți ca în vocea noastră să nu apară nici o undă de sarcasm. Iată câteva exemple care ilustrează mai pe larg cum funcționează această deprindere. FIUL: Nu-ți pasă de mine. TATĂL: De ce spui așa ceva? (Solicită detalii. ) FIUL: Dacă ți-ar păsa, te-ai purta mai frumos cu mine. TATĂL: Ce-ai vrea să fac? (Solicită detalii. ) FIUL: (Tace), TATĂL: Crezi că nu țin la tine pentru că nu le-am lăsat să-ți aduci prietenul la meciul de fotbal? (Cere detalii. ) FIUL
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
intrinsec. Motivația legată de activitate, sau intrinsecă, nu este caracterizată de concentrarea asupra creativității ca stare-țință sau asupra nevoii de autoexprimare, ci de angajarea intensă în luptă cu problemele ridicate de acea sarcină și implicarea totală în muncă, fără ai păsa de eventualele recompense care îl așteaptă pe creator. Crutchfield, în anul 1962, a sugerat existența unui dezacord esențial între conformism și gândirea creativă, afirmând că persoanele care au tendința de a adopta părerile sau credințele unei grupări ce sunt contrare
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
favorit la acea vîrstă) și note despre amărăciunile mele din tabără. A doua sau a treia zi, au descoperit hoțul: un coleg de la cealaltă companie, care încercase să improvizeze un aparat de radio. Cu toate acestea, nimănui nu i-a păsat de emoțiile mele, nimănui nu i-a trecut prin cap că ar trebui să fiu consolat după ofensa și umilința care mi se făcuseră. Faptul că eram „nepot de american” a fost, fără îndoială, principalul motiv pentru scoaterea mea din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ceilalți, fără care regimul de teroare nu ar fi posibil, nu pot fi judecați la fel ca restul poporului român. Majoritatea turiștilor vin însă în contact mai ales cu aceștia, care se gândesc numai la buzunarul lor, fără să le pese de daunele morale pe care le aduc întregii națiuni. Circul începe chiar de la frontieră. Ești invitat să plătești de ofițerii de grăniceri și apoi de vameși. Dacă nu dai un șperț în mod voluntar și discret, atunci ei se servesc
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nu ne înșelăm, Ceaușescu și familia sa sunt produsul istoriei postbelice a României, ei sunt produsul celui mai compromis partid comunist din Europa Răsăriteană, singurul care s-a grăbit să înlocuiască un cult al personalității cu altul, fără să-i pese de suferințele poporului pe care pretinde a-l reprezenta, popor lăsat la bunul-plac al unor personaje de abia ieșite din văgăunile preistoriei. Gheorghiu-Dej a dărâmat bisericile din spatele Palatului Regal? Ei bine, Ceaușescu nu s-a lăsat mai prejos și a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mă oprească de la funcțiile mele sacerdotale, căci harul mi s-a dat în veci. Și știu că el nu ar fi făcut-o. Nu cer decât puțină pietate creștină de la arhiereii mei; o picătură de iubire christică. Nu le-a păsat de familia mea, în anul de șomaj, și în cei cinci ani și jumătate de detenție. Ba, dimpotrivă, le-a păsat, dar în rău. Le cer acum să oprească această ură ordonată, să-și amintească măcar acum că sunt reprezentanții
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
făcut-o. Nu cer decât puțină pietate creștină de la arhiereii mei; o picătură de iubire christică. Nu le-a păsat de familia mea, în anul de șomaj, și în cei cinci ani și jumătate de detenție. Ba, dimpotrivă, le-a păsat, dar în rău. Le cer acum să oprească această ură ordonată, să-și amintească măcar acum că sunt reprezentanții lui Hristos în această lume a durerii și a lacrimilor. În toată clipa suntem pândiți de primejdii, loviți de concepții materialiste
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
În stratosferă. Poetul ar fi putut Îngenunchea dintr-o clipă În alta sau să dispară sau să scoată flăcări pe nas sau șerpi din buzunare. - Să nu mori, să reziști... Am citit lăturile alea aruncate asupra ta. Să nu-ți pese. Să reziști, bătrâne, trebuie să reziști. Eu nu mai pot! O, la acest năduf previzibil merita să fiu totuși atent. Lungile monologuri ale Poetului aveau, până cu doar câțiva ani În urmă, altă candoare și altă tematică. Tăcerea mea prelungită
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
deloc, acestea, argumente care să-mi valideze plecarea, părăsirea limbii și a proiectelor, dar nici nu erau singurele vorbe Înțelepte pe care le tot adăugasem propriilor mele evaluări potrivnice, când m-am decis, târziu, prea târziu, să nu-mi mai pese de nimic, să mă abandonez hazardului, ucigătorului „adevăr” văduvit de artă sau „pământului”, pur și simplu, cotidianului oarecare, indiferent la și străin de fantasmagoriile literaturii. În sfârșit, ultimul citat, din Kafka, o consemnare datată 27ianuarie 1922: „Ciudată, tainică, poate primejdioasă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu o mie de lei, indiferent ce s-o mai Întâmpla. Mulțumit că scrie... Mi-amintesc, când era cu Nadia, dormea cu ea și cu băiatul ei de vreo zece ani În același pat. Trăiau mizer, În promiscuitate. Nu-i păsa, nu-l interesa decât scrisul... Acum câțiva ani a fost chemat la Șef, să-l facă președinte al Uniunii. De emoție, a Început să bea de dimineață. S-a făcut turtă, până la Întâlnire. Nu-și mai amintea despre audiență decât
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
simplu răspuns era că ea se schimbase.” Intrusul fără chip și nume care o silise la dedublare În noaptea de dragoste de nu prea demult apare, iată, În cursul călătoriei spre școala-internat a fiicei. „Nu cunoștea această persoană; nu Îi păsa cine este. Simțea doar că era cineva care dorea ceva. Iar acum acel ceva Începea să capete o formă și să devină real”. Autorul situează, În acest moment, eroina În categoria mai largă a acelor „mulți oameni sensibili”... „Și, ca
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
altceva decât „săpatul continuu la groapa aceea pe care ceilalți Începuseră s-o sape pentru mine... cei care, grăbiți doar pentru că n-au avut timp s-o termine, și fără măcar vreo diabolică batjocură, oh, nu, simplu, fără să le pese, fără măcar să se uite Împrejur, mi-au pus mie uneltele În mână, m-au lăsat să sfârșesc eu Însumi ceea ce știu, acum, că este opera lor”. Supraviețuitorul Încearcă, astfel, să cucerească „sensul” unei vieți fără sens, continuitatea distructivă. O viziune
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
whisky când a sunat telefonul. Era pe măsuță, la vreo doi metri de pat. Nici prin cap nu-mi trecea să ies din pat ca să răspund. L-am lăsat să sune. A sunat de treisprezece sau paisprezece ori. Puțin îmi păsa de el. Dacă ar fi fost o scenă dintr-o carte cu benzi desenate, aparatul s-ar fi zvârcolit în aer, dar așa ceva nu se întâmpla în realitate. Stătea cuminte pe măsuță, iar eu îl priveam și-mi vedeam de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Și e o chestiune extrem de importantă. — Cât de importantă? — E legată de evoluție, am zis. — E-vo-lu-ție? Cred că am șocat-o de-a binelea. O simțeam în voce. Presupuneam că mă considera ori nebun, ori tâmpit. Mă rog, puțin îmi păsa atâta vreme cât părea dispusă să mă ajute. N-am scos nici un sunet ca să mai sporesc puțin misterul. — Evoluție? repetă ea. E vorba de evoluția de zeci de mii de ani? Atunci de ce atâta grabă? Doar mai poți aștepta o zi, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
până sub bărbie. Am stins veioza. Aveam de gând să dorm neîntors douăsprezece ore. Speram din tot sufletul să nu mă deranjeze nimeni. Douăsprezece ore bune. N-aveau decât să cânte păsărelele și lumea să meargă la serviciu. Puțin îmi păsa mie dacă vreun vulcan erupea sau dacă armata israeliană făcea praf un sat palestinian. Voiam să dorm fără întrerupere. Și-atât. Mi-am pus imaginația în funcțiune și m-am gândit cum o să fie viața mea de Computator pensionar. O să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]