6,523 matches
-
prinse o mână în jurul scripetelui. Steve își duse o mână la căști ca să nu-i cadă, în timp ce din ele se auzea un șuvoi de cuvinte. —Bun, zise el. Rezolvi și cobori, da? Se întoarse către noi, cu fața lui cea palidă și grăsuță care, la auzul veștilor, se umflase ca un pește tropical gata să împroaște cu venin. Păi, hai frate, care e treaba? zise Bez nerăbdător. Despre ce e vorba? Am remarcat că toată lumea considera acest lucru ca fiind problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Și ne mai miram că s-a înțepenit. —Adică, zise MM fără drept de apel, cineva i-a sabotat cablul Tabithei. —Exact, zise Steve. N-avea cum să fie un accident. — Asta e foarte grav, zise Ben. Încă era mai palid ca de obicei, dar avea o voce destul de normală. —După ce se termină spectacolul, ședință cu toată lumea, până la ultimul om din teatru. Desigur, fără cei care se ocupă de primirea spectatorilor. Dar toți cei care ar fi putut să ajungă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
când s-a întâmplat. — Cine crezi că a fost? Învățasem deja că n-avea nici un rost să mă învârt în jurul cozii cu Hazel. Ea nici măcar nu clipi. Nu știu. Dar aș vrea să se termine. E foarte tulburător. Fața ei palidă rămase foarte calmă în timp ce vorbea. Și cum e cu Philip Cantley? am întrebat. Crezi că s-a sinucis? Sau că a omorât-o pe Shirley Lowell? Hazel rămase cu privirea ațintită ferm în ochii mei. Da, cred într-adevăr că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dacă pe acolo n-ar fi și lilieci-vampiri. Glasurile așezării încetară, ca să lase loc zumzetelor inconfundabile pe care le uitase de mult, dar care păreau aceleași în toate limbile și la toate rasele. În colibele lor fără pereți, în lumina palidă a focurilor ce se stingeau încet, yubani-i se iubeau, așa cum s-au iubit bărbații și femeile de când lumea și pământul. Erau râsete, și oftaturi, și gâfâituri, și tânguiri... Erau perechi normale și altele care adoptau poziții ciudate și chiar unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pelerinei de ploaie ca să nu cadă În balta de pe jos. — Nu, mă Îndoiesc. Dacă ar fi ratat inima, nu l-ar fi rănit suficient cât să-l Împiedice să iasă singur din apă. Uită-te doar la cât e de palid. Cred că asta s-a Întâmplat. O singură lovitură. Unghiul potrivit. Moartea trebuie fi fost aproape instantanee. Se ridică În picioare și rosti câteva cuvinte care aveau să reprezinte cel mai apropiat lucru de-o rugăciune pe care urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nici pe departe genul care să se Îndrepte, și-ntotdeauna exista o piață pentru tablouri, indiferent de unde proveneau acestea. Luna tocmai devenise plină, Își aminti el, și se gândi la ce țintă clară va fi, sacoul negru reliefat pe zidul palid de la Arsenale. Alungă ideea ca fiind ridicolă. — Păi, am să merg și-am să văd ce are de oferit Ruffolo, zise el, părându-i că vorbește ca unul dintre zevzecii ăia de eroi din filmele britanice. — Dacă vă răzgândiți, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dacă să te trezești... Eu m-am trezit, îi declară Victor. Amândoi stăteau unul lângă altul pe canapea, îmbrățișați, aproape contopiți, ca o barieră împotriva frigului. Odette, o ființă mică, blajină și firavă, asemeni unei căprioare în brațele ursului; clipea palid, zâmbea palid, dar într-însa pulsa frenetic inima unei tinere fete. Fața osoasă a lui Victor se îneca în valurile părului ei, doar ochii strident de albaștri distingându-se o comoară pe fundul mării învolburate. Cei doi amorezați, pe canapea
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
te trezești... Eu m-am trezit, îi declară Victor. Amândoi stăteau unul lângă altul pe canapea, îmbrățișați, aproape contopiți, ca o barieră împotriva frigului. Odette, o ființă mică, blajină și firavă, asemeni unei căprioare în brațele ursului; clipea palid, zâmbea palid, dar într-însa pulsa frenetic inima unei tinere fete. Fața osoasă a lui Victor se îneca în valurile părului ei, doar ochii strident de albaștri distingându-se o comoară pe fundul mării învolburate. Cei doi amorezați, pe canapea, nu se
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
țară, un om drept, ca brazii Apusenilor. Mă cuprind emoțiile când mă gândesc la clipa întâlnirii cu acest om despre care am auzit multe minunății și pe care am ținut să-l cunosc de mai mult timp, își întoarce obrazul palid spre cel din urma lui, adolescentul acela frumos și visător. Dragă Mihai, sunt sigur că și Ioniță se va bucura cunoscându-te pentru că ți-a citit poeziile pe care le-ai publicat în revista “Familia”, îl prinde de după umeri bărbatul
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
mână, și-a coborât-o pe cealaltă de-a lungul a ceea ce păreau, datorită tocurilor, niște picioare imposibil de lungi. — Nu mi-ai spus că vii... Hugo a înghițit în sec și a tăcut. Decolteul Amandei era o adevărată prăpastie. Palid, mătăsos și tremurând ușor, decolteul avea aspectul a ceva în care un bărbat poate cădea, ca să nu mai fie găsit niciodată. Uitându-se la el și lingându-și buzele, Hugo și-a spus că i-ar plăcea să fie acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
află peste tot în jurul tău, a remarcat Jake înțepat. Hugo l-a ignorat. Prima lui impresie despre Jake, și anume că acesta era îngâmfat și nesuferit, nu făcuse decât să i se întărească pe parcursul întâlnirilor ulterioare. Și mai era și palida aia de nevastă-sa, care râdea ca o proastă și se uita la el cu adorație. Din ceea ce Amanda - spumegând de furie - îi povestise despre Alice, atunci, la primul curs, Hugo își dăduse seama că greșise când o considerase ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
creșterea copilului, cu atât mai bine. Una dintre puținele virtuți ale proprietății Osokozi era ușurința cu care se ajungea de la ea în centrul orașului. Hugo a intrat glonț în prima librărie care i-a ieșit în cale. Înăuntru, un vânzător palid, cu aspect prerafaelit, i-a explicat cum să ajungă la secțiunea Copii și Bebeluși. Hugo a luat-o pe după colțul indicat, dar ceea ce a văzut acolo l-a șocat. Era adevărat că se afla în căutarea unor sfaturi, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mine. O să-ți pară rău că ai spus asta. Ticălosule! Capitolul 20tc " Capitolul 20" La Chicklets, Theo plângea. — Nu e în apele lui, a remarcat educatoarea ridicând salopeta lui Theo ca să lase să se vadă câteva pete de un roșu palid. La vederea lor, lui Hugo i-a venit să leșine de ușurare. Abia acum a realizat că se așteptase să vadă ceva similar cu ciuma bubonică. Nu arată așa de rău, a zis el. —Cu erupțiile nu se știe niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
șut zdravăn. —Hau! Hau! a început să se audă din nou. Iar acum, lătrăturile se împleteau cu sunetul strident și tânguitor emis de Theo, trezit din somn. Alice s-a ridicat și și-a tras blugii pe picioarele lungi și palide. Apoi a început să-și încheie cămașa. Și-a trecut o șuviță de păr după ureche și i-a surâs lui Hugo stânjenită. — Ar trebui să plec. Sigur, a spus Hugo cu o grimasă, blestemând câinele. Vorba ceea: caninus interruptus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
deveneau atât de clare acele constelații îndepărtate de mii de ani lumină, până la marginea universului, care, ei i se păreau de nepătruns în nemărginirea lor. Vedea acum, cu limpezime, spectacolul magnific pe care îl înfățișa cerul înstelat... Era fericită... În palida lumină ce picura din stele, Iorgu o văzu cât era de frumoasă și bine clădită, cu ochii mari și frumoși, buzele pline frumos arcuite, părul de un negru strălucitor, lung și lucios. Era de o frumusețe sălbatică și stranie, un
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
caisă răscoaptă. Ea rămase cu ochii pierduți în adâncimea nesfârșită a nopții, frământând-o doar un gând...” Nimic nu face pe om mai fericit, decât împlinirea dorințelor, viselor, după cum inima și sufletul îi cere.” Vântul adia în falduri perdeaua... Luna, palidă și rece, plutea printre scame de neguri, ca un talger de argint... Amândoi stăteau în fața ferestrei și se uitau la spuza de stele risipite pe cerul negru. Țârâitul mărunt și tremurat al unui greieraș, cricrL.cri-cri, părea că răspunde tremurului
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Iorgu a adormit plângând, cu gândul la Vasilica. ... A doua zi, de Crăciun, se trezi singur în casă, într-o casă pustie, tristă și rece... Întâlnindu-și chipul în oglindă, tresări... Se privi îndelung; se simți tare îmbătrânit. Cu fața palidă, suptă, sprâncenele răvășite iar semnul posomorârii dintre ele, mult mai adâncit... Aproape că nu se recunoscu. Apoi, murmuă liniștit, de parcă și-ar fi continuat un gând, pipăindu-și obrazul cu degetele. - Ce-a mai rămas din tine, bătrâne!... Ce-a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
au trecut nici n-au știut când. Avel, în mașină, îl aștepta jos în fața scării. La plecare, Iorgu simți plumb topit în creier, și un frison îi cuprinse tot trupul; picioarele nu-l ascultau, ceva îl reținea acolo definitiv. Ea palidă, ca turta de ceară, îl privea îndelung cu ochii jucându-i în lacrimi... Nici nu încearcă să-i spuie ce avea pe suflet, știind că nu poate. Tăcea și îl privea întruna calmă și resemnată. Iorgu simți cum inima nu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
glas tare. Pe afară, în liniștea nopții, se auziră murmur molcom de oameni. Șiruri, șiruri, bărbați și femei, copii și bătrâni, se îndreptau tăcuți spre Biserică. Iorgu sări din pat, și se pregăti să meargă și el la Biserică. Luna palida, plutea printre scame de neguri, ca un talger de argint. O tăcere blajină stăpânea întreaga Fire. Stelele sclipeau pe cer ca niște felinare. Clopotele mari de la Mitropolie sparseră tăcerea nopții, ca un fior, ca o chemare și tânguire înălțată peste
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Iartă-mă, Fata... iartă-mă!” Peste puțin timp auzi tramvaiele ieșite la traseu. Era trecut de ora patru dimineața. Somnul nu l-a mai prins. Zorile coborau din Cer gingașe, împrăștiind întunericul, și încet, încet, împrejurimile se limpeziră. O geană palidă de soare se ivi în zare... Toată dimineața aceea de sâmbătă, a doua zi după praznic, nu și-a aflat locul, s-a frământat, s-a zvârcolit ca o râmă călcată pe un capăt. În timpul amiezii avu o clipă de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sta tot acolo pe trotuar, în fața Fundației, în forfota aceea neagră din jur, cu ochii în lacrimi. S-a trezit din vis plângând încet și gemând:Fata... Vasilica, Fata mea!... In vacantă la Zahorna ... A venit și Septembrie cu cer palid și nopți limpezi, cum nu mai fusese de multe toamne. - Va fi frig, la noapte va cădea brumă!... murmură Iorgu uitându-se roată pe cer... și, se întoarse de la fereastră în pat. S-a culcat cu gândul la Vasilica, Fata
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Iorgu, auzind-o începu să plângă de mila ei... S-a trezit din vis, plângând încet-încet, cu suspine. Ceasul arăta orele patru și treizeci de minute... dimineața. Afară, zorile își făceau loc să vină... Se crăpa de ziuă. O geană palidă de soare se ivi în zare. Intre temporalitate și veșnicie De Sf. Cuvioasă Paraschiva, în ajun... Iașii, Moldova întreagă se pregătea să-și prăznuiască Ocrotitoarea și Protectoarea ei. În curtea Mitropoliei, încă din ajun, înțesată de pelerini veniți din toate
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o presimțire urâtă îl mușcă de inimă ca un șarpe. Trase în piept, cu sete, aerul proaspăt al sfârșitului de noapte și plecă de la fereastră. În dreptul oglinzii se opri și se privi... Trebuia să se vadă... Își examina îndelung fața palidă ca de mort... Apoi după o clipă, murmură rar pe un ton, al cărui amărăciune, e cu neputință de redat în cuvinte. -... Nenorocită făptură e omul... tare nenorocită!... și, încet, se lăsă să alunece în pat. Se simțea ca o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
era frumos, aer curat și rece, cer senin, soare cu vânt înghețat. Bătrânul Iorgu sprijinit în baston, șontâcșontâc, ca în fiecare zi a venit la Vasilica la mormânt. Pe aleile cimitirului, frunzele moarte foșneau înghețate sub pașii lui. Soarele strălucea palid și vântul iute și rece mușca obrajii. În genunchi pe marginea mormântului, asculta freamătul tainic al vântului printre crengile desfrunzite ale copacilor. Soarele ajunsese în dreptul amiezii... Odată cu înserarea, după ce mai rătăci pe străzile întunecate cu gândul la Vasilica, ajunse acasă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Ea întotdeauna spunea... ”nu-i nimic, o să treacă”, orice i s-ar fi întâmplat. Iorgu se trezi din somn brusc, bâiguind, amețit de somn... ”Alo... alo... salvarea!.. Vă rog, salvarea!”. Ceasul arăta orele cinci si treizeci de minute... O geană palidă de soare se ivi în zare. Peste vreun ceas din pâcla sură izvorâ dimineața albă. N-a mai adormit... Era în ziua întâia de Pasti. -...Moartea, iubiți credincioși, de la strămoșul nostru Adam, până la sfârșitul veacurilor, vine la vreme necunoscută asupra
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]