9,678 matches
-
lipit de talpa pantofului, ridicam călcâiul și mă uitam peste umăr să văd ce era În loc să-mi duc un picior Înainte și să-mi răsucesc pantoful În față. Culegeam banii mărunți din palma deschisă În loc să-i scot din buzunarul de la pantaloni. Scăpările acestea mă făceau să mă sperii , dar nu era cazul. Nimeni nu observa. Asta mă ajuta: de regulă, oamenii nu observă mare lucru. Aș minți dacă v-aș spune că Înțelegeam tot ce simțeam. La paisprezece ani nu Înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vagabonzi care stau În dunele de vizavi. În timp ce unul din ei stă peste mine, celălalt Începe să cotrobăie prin tabără. ― Ce bunătăți aveți pe-aici, afurisiților? ― Ia uită-te la el, spune celălalt. Împuțitu’ ăsta mic o să se cace-n pantaloni. Îmi țin picioarele strânse, Încă Împins de temerile mele de fată. Caută mai mult după droguri. Cel cu lanterna Îmi scutură sacul de dormit și-mi cotrobăie În geamantan. După o vreme vine Înapoi și se apleacă Într-un genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe jos. O luminează cu lanterna. ― Cine-i asta? Prietena ta? Se uită la fotografie, rânjind. ― Lu’ prietena ta Îi place să sugă pula? Pun pariu că-i place. Ia legitimația de pe jos și și-o freacă de fermoarul de la pantaloni, plescăind din buze. ― Mm, daa! Îi place! ― Ia să văd și eu, spune cel care stă peste mine. Tipul cu lanterna aruncă legitimația pe pieptul meu. Cel care mă țintuiește Își pleacă fața spre mine și-mi spune cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Ia ține-o, poruncește el. Cel de deasupra mea Îmi țintuiește brațele din nou, iar celălalt Îmi desface cureaua. Am Încercat să le opun rezistență. M-am zvârcolit și-am dat din picioare. Dar erau prea puternici. Mi-au tras pantalonii până la genunchi. Cel de deasupra și-a ațintit lanterna spre mine și apoi a sărit cât colo. ― Doamne ferește! ― Ce? ― Să mor io! ― Ce? ― I-un monstru! ― Ce? ― Îmi vine să borăsc, frate! Uită-te! S-a uitat și celălalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
netedă. Domnului Go i se pare sănătoasă. În seara aceasta Însă Flora se dă jos de pe domnul Go după numai două cântece, bombănind: ― Eu nu sunt birou de credit, să știi. Și pleacă țanțoșă. Domnul Go se ridică, Își aranjează pantalonii și chiar În acea clipă mirosul de piscină Îl lovește din nou și curiozitatea i se aprinde tare de tot. O ia din loc, părăsind Sala de Spectacole, și se uită pe scări În sus, la afișul atârnat pe perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Spectacol erotic În direct, domnilor! Iar În localul nostru puteți urmări și meciul de fotbal! Ispititorii erau toți niște tipi interesanți, majoritatea poeți ratați, și-și petreceau timpul În librăria City Lights, frunzărind cărți broșate din colecția New Directions. Purtau pantaloni vărgați, cravate țipătoare, perciuni și cioc. Încercau să arate ca Tom Waits - sau poate că era invers. Ca personajele lui Mamet, populau o Americă inexistentă, ce seamănă cu fantasmele unui copil despre bărbații spilcuiți, traficanți și lumea interlopă. Se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fie silită să vândă Middlesex și să se mute În Florida cu mătușa Zo. Și s-a retras cu trei luni Înainte ca firma Cadillac să lanseze, În aprilie 1975, modelul Seville, cu consum redus, ce arăta de parcă Își pierduse pantalonii, după care Cadillacurile n-am mai fost niciodată ca pe vremuri. Milton s-a retras Înainte de multe lucruri pe care nu le voi include În această poveste, pentru că ele constituie tragediile obișnuite ale vieții americane și, prin urmare, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Părul Capitolului Unsprezece, care Înainte era lins, acum arăta la spate ca o coamă de leu, În timp ce În față avea chelie. Nu mai arăta ca John Lennon. Terminase și cu evazații decolorați, și cu ochelarii de bunicuță. Acum avea niște pantaloni maro, strâmți pe șolduri. Cămașa cu revere lungi Îi licărea În lumina fluorescentă. De fapt, anii șaizeci nu s-au terminat niciodată. Mai continuă și acum - În Goa. Dar În 1975 anii șaizeci se terminaseră, În sfârșit, pentru fratele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
zece metri. Prin ea, o alee de piatră albă își făcea loc maiestuos, pornind de la gardul din fier și ajungând până la ușa profesorilor. Ceva îmi atrase atenția... un om. Un om înalt, drept, mândru, cu o haină demodată și cu pantaloni de stofă albaștri intră atunci pe portița școlii, înaintând fără grabă până la ușa colegiului. Mă gândeam că ar fi fost un simplu pieton, dar mersul său era deosebit față de al celorlalți. Era diferit. Nu știu exact prin ce se deosebea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de zero grade Celsius, se cristalizau și la cea mai mică atingere sau forță aplicată. Se fărâmițau asemeni zahărului și te puteai trezi că, în loc de un baston, țineai aer în mână. Încălțările erau reprezentate de niște bocanci cu talpă groasă. Pantalonii erau lungi și strâmți pe șolduri, dar evazați la glezne. Păreau niște umbre ale nopții sub soarele zilei. Din această cauză, erau ușor de remarcat și de ocolit, căci nimeni nu ar fi vrut să aibă de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
întrebe ce așteptam. Înăuntru nu se aflau doar haine. Mai erau diverse... lucruri. Asta, zise el scoțând un maieu negru, e lucrat din fir de Corandif. Mi-l aruncă în brațe, așteptându-se să mă îmbrac cu el, și continuă: Pantaloni din Luciu Aernijf. Mi-i aruncă și pe ăia. Văzând că nu fac nimic cu ei, nici cu maieul, se întoarse spre mine: Deși au multe proprietăți speciale, nu se pot îmbrăca singuri. Mă gândeam că ar trebui să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
boală”... Numea „stare de boală” acea parte a existenței În care Îți asculți inima, ești atent la stomac, la ficat sau la rinichi, mergînd des la medic. Nu dorea să moară de tînăr, dar Îndepărta momentul intrării În boală. — Și pantalonii? — Lasă-i puțin În jos... Pardon Îi luă tensiunea, Îl ascultă cu stetoscopul, Îi pipăi stomacul și abdomenul, apăsă cu degetele În unele locuri. — Te doare? — Nu... Poate puțină sensibilitate... Nu, mai jos... Ajunsese și el ca ceilalți, neliniștit, rușinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ale mele. Ceilalți nu-mi observă nici hainele; deși cântăresc mult, mult mai mult decât ar trebui, nu mă las, mereu îmi dau silința. Adică, uitați-vă acum la mine. Dacă eram slabă, ați fi spus că arăt fantastic în pantalonii mei obraznici dungați și în bluza lungă gen tunică, ambele într-o nuanță perfect asortată de oranj. Dar nu, din cauza dimensiunilor mele, oamenii se uită la mine și-și spun: „Doamne, n-ar trebui să poarte culori atât de deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Ocazional, ar fi din ăia mari de care poartă starurile de la Hollywood, cu rame de baga, dar de obicei aș purta din ăia șmecheri, cu lentile mici și rotunde, care dau impresia de sofisticare și sunt de efect. Aș purta pantaloni crem mulați, topuri strâmte din lycra, iar zonele unde se vede carnea ar fi îngrijite și bronzate. Hotărăsc că aș arăta fantastic chiar și într-un halat de baie. Mă uit la vechiul meu halat de baie care atârnă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pielea, cât de albi îi sunt dinții și cât de lucios e părul ei lung și roșcat. Iar aici este Ben împreună cu Richard, cel mai bun prieten al lui. Cei doi sunt în vacanță, probabil în Grecia: sunt bronzați, poartă pantaloni scurți și tricouri, ochelari de soare și își țin brațele aruncate peste umărul celuilalt, zâmbind larg la aparatul de fotografiat. La loc de cinste stă o fotografie a unei celebrități, un adevărat star, dintr-unul din cele mai cunoscute seriale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
înaltă și slabă care stă la una din mese că a luat inițiativa? E aici cu cele două prietene ale ei, toate la fel de amețitoare, toate îmbrăcate după ultima modă, cu hainele la care Jemima poate doar visa să le poarte. Pantaloni mulați pe coapse, puțin evazați la bază. Cizme delicate din piele, cu vârfuri pătrate și cusute pe centru, veste mici trase peste sâni obraznici și perfecți. Bruneta și prietenele ei l-au observat pe Ben încă de când a intrat. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
așa cum făceam când eram mai tânără. ― Încerc să-mi fac o părere despre cum ești tu. Ce porți acum? (nu mă refer la lenjerie intimă <g>, ci la care e stilul tău). Rahat. Mă uit la mine, la ce port. Pantaloni elastici negri și o imensă și voluminoasă bluză portocalie. ― O bluză Armani, tastez eu. Jachetă asortată, fustă scurtă și pantofi crem. Trebuie să arăt tare când apar pe sticlă. ― Hmm. Pari genul meu. Eu port vechea mea pereche de Levi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
facă să pară slabă, sau cel puțin destul de slabă ca să atragă avansurile unui anumit domn Williams. Dar grăsimea unei persoane atât de masive ca Jemima nu e ușor de ascuns, așa că în cele din urmă se hotărăște să ia niște pantaloni negri și o bluză lungă și neagră. Jemima se lasă pe spate în cadă, baloanele de săpun ajung până la tavan, iar ea se pierde în obișnuitele ei vise cu ochii deschiși. De data asta se vede cu Ben în oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
modei. Cosmopolitan? Perfect. Ia un Cosmopolitan și fuge înapoi la Paul, răsfoind-o. ― Asta e! spune ea, oprindu-se la o poză a unei tipe pe bicicletă. Pielea ei arată proaspătă și scânteietoare, corpul e prins în cei mai scurți pantaloni și o vestă de ciclism din lycra. Părul are aceeași culoare ca al Jemimei de pe ecran. Stă pe bicicletă, uitându-se la aparat, cu un picior pe pedală. Se sprijină spre înainte și râde. Nu arată ca un model, arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
vrea ce e mai bun pentru ea însăși. Vrea o fiică slabă și frumoasă, care să fie invidia tuturor vecinilor ei. Mama ei vrea s-o ia pe Jemima la cumpărături și să se mândrească cu ea, pentru că poartă niște pantaloni mărimea 8. Mama ei vrea să se întoarcă spre vânzători și să le spună cu un aer superior: „Ce mai lucruri poartă tinerii în ziua de azi. Sincer, nu știu cum reușesc.“ Mama ei vrea să meargă pe stradă cu Jemima și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la prânz, și oricum în aceste ultime săptămâni, apetitul meu nu pare să mai fie ce-a fost cândva. Știu că am slăbit numai patru kilograme și jumătate, dar diferența se vede deja. Hainele îmi sunt un pic mai largi, pantalonii nu mă mai taie în locul unde ar trebui să-mi fie mijlocul, și nici nu le crapă turul când stau jos. Uitasem ce plăcută e senzația asta. Pentru moment, poftele s-au micșorat, iar în ultimele săptămâni nu am mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
opt, mă aud eu spunând. Vorbele mi-au ieșit gură înainte să apuc să mă gândesc la ce tocmai am spus. ― Minunat, zice blonda, scriindu-mi numele în condică. N-o să ai nevoie de echipament, doar un tricou și niște pantaloni scurți.... Se uită la mine și vede cum mi-a căzut fața la gândul că o să port echipament mulat pe corp. ― Merg și niște pantaloni de trening. Și teniși, trebuie să porți teniși. ― E bine, îi spun, întrebându-mă de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-mi numele în condică. N-o să ai nevoie de echipament, doar un tricou și niște pantaloni scurți.... Se uită la mine și vede cum mi-a căzut fața la gândul că o să port echipament mulat pe corp. ― Merg și niște pantaloni de trening. Și teniși, trebuie să porți teniși. ― E bine, îi spun, întrebându-mă de unde naiba o să fac eu rost de echipamentul ăsta. Dar dacă am intrat în horă, trebuie să joc, mă uit la ceas și văd că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pe jumătate adormită, mă trag afară din pat și mă duc la baie, unde îmi arunc apă rece pe față ca să încerc să mă trezesc. Îmi înghesui hainele de zi într-o geantă și scot un tricou vechi, noii mei pantaloni de trening și tenișii cei noi. Ies afară pe ușă împleticindu-mă, ajung în stația de autobuz într-o zăpăceală totală, uimită de cât de liniștită e Londra la 7.30 dimineața. Când ajung la sală, nici nu-mi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
toate curg pe tine. Jemima dragă, sincer acum, arăți ridicol, și-ți spun asta pentru că îmi pasă și mi-ești dragă. Jemima se uită în jos la bluza ei neagră de bumbac, care îi atârnă pe noul ei trup, la pantalonii de trening care sunt atât de largi pe noile ei curbe, că arată acum ca niște pantaloni bufanți. Nesigură, își ridică privirea. ― Bine, acceptă ea. Cred că ai dreptate, mai spune, și privește spre tavan. Să mă ierte Dumnezeu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]