3,522 matches
-
a structurilor ritmice, nici tensiunea momentelor teribile ce redau - în principiu - ritualul păgân al sacrificiului, dar nici mișcarea languroasă, provocatoare, din paginile ce sugerează atracția pur carnală, instinctuală, a bărbaților care dansează violent în jurul tinerei fete. Cine a ascultat acea partitură pentru prima oară în versiunea oferită de Orchestra Capitole Toulouse a avut toate motivele să se întrebe ce a determinat scandalul parizian, pentru că totul a fost « cuminte », destul de plat, departe de contrastele, de încleștările paroxistice gândite de compozitor. Păcat...
Din nou Toulouse by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83545_a_84870]
-
mai curând din scriitura densă, ce solicită în special solistului nu doar o tehnică sigură, ci și forŃă interioară capabilă să facă faŃă unei orchestraŃii bogate, ceea ce tânăra Viviane Hagner nu a prea avut, fiind prea firavă pentru o asemenea partitură, dar probabil ideală pentru lucrări delicate. Iar în partea a doua, Simfonia de Franck a revenit la „re minor”, parcursă, la fel ca și cele anterioare, cu acurateŃe și sonoritate frumoasă a ansamblului, dar șters, fără „flacără”, poate și pentru
Concert "?n re" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83547_a_84872]
-
în Intermezzi de Enescu, abordate cu sensibilitate și finețe, subliniind linia amplă, elegantă, cu tentă ușor evocatoare, plină de căldură și poate melancolic-visătoare, pentru ca în suita Pulcinela de Stravinski, toate aceste elemente să se estompeze, parcurgerea destul de anostă a unei partituri extrem de ofertante în plan expresiv fiind cel puțin surprinzătoare. Și din nou Christian Benda am aplaudat, în Variațiunile simfonice de Franck, valoarea incontestabilă a orchestrei care a colaborat excelent cu pianistul Jean-Philippe Collard, solist cu o tehnică impecabilă, dar mai
Interpretare inegal? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83564_a_84889]
-
să reacționez negativ (precizez că nu l-am mai auzit niciodată pe viu) și mă întrebam ce giumbușlucuri va mai face excentricul artist. Dar nonconformismul său se oprește în pragul muzicii și Concertul de Beethoven, una dintre cele mai dificile partituri ale literaturii viorii din toate timpurile, piatra de încercare a calităților de adâncime ale oricărui muzician, mi-a spulberat toate prejudecățile. Este drept, e un Beethoven al său în întregime interiorizat, susținut cu frazare generoasă, liberă și cu un rubato
Excentricul Nigel Kennedy - art? ?nalt? pentru fiecare by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83551_a_84876]
-
trilurile delicate din partea I desfășurate ca o boare, sau partea II-a în care visarea părea că se afundă în transă fără însă a se reduce nici o clipă controlul. Și chiar dacă nu apreciezi libertățile pe care artistul le ia față de partitură, nu poți să nu-i recunoști perfecțiunea tehnică, căldura comunicării și sinceritatea într-o trăire totală. Dincolo de publicitate, de miile de discuri vândute, de deschiderea față de celelalte muzici pe care le practică și de excepționala atracție exercitată asupra publicului larg
Excentricul Nigel Kennedy - art? ?nalt? pentru fiecare by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83551_a_84876]
-
concerto grosso, dialogul cu viola sau cu violoncelul, instrumente pe care le-a scos în evidență pregnant, decupându-le astfel din contextul general al ansamblului; un aspect interesant ca idee, surprinzător pentru cei aflați în sală, întreaga sa concepție asupra partiturii contrariind adesea, spunându-ne însă, la final, că... se poate și așa. Dacă unii au fost încântați, alții au avut rezerve, pentru că o versiune interpretativă poate să placă sau nu, dar cu siguranță spectatorii au apreciat, la unison sunetul său
"Anotimpurile", mai altfel by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83556_a_84881]
-
așa. Dacă unii au fost încântați, alții au avut rezerve, pentru că o versiune interpretativă poate să placă sau nu, dar cu siguranță spectatorii au apreciat, la unison sunetul său calitativ, suplețea, finețea și performanța tehnică, privind tentația de a „reciti” partitura ca pe un joc al experimentului și al căutării unor noi forme de expresie, ceea ce s-a confirmat și în Dansul de Ysaye oferit ca bis. Pentru Orchestra de cameră a Filarmonicii a fost, cu adevărat, o provocare, testând din
"Anotimpurile", mai altfel by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83556_a_84881]
-
Herschcowici. De fapt sub bagheta arcușului, căci conducerea muzicală a fost asigurată concomitent cu cea a rolului de prim violonist, amintind astfel de vremea începuturilor profesiei de dirijor. S-a văzut - dincolo de evoluția executantului - munca aprofundată în repetiții întru redarea partiturilor în toate dedesubturile lor: tempi judicios așezați, dinamică și agogică expresive, o echilibrată etajare a vocilor și, mai presus de toate o cultură a sunetului specific ansamblului de coarde (căci prima parte a programului a cuprins Suita nr. 3 de
Final triumfal al forma?iilor camerale by Petre Codreanu () [Corola-other/Journalistic/83589_a_84914]
-
adăugat pagini de Șostakovici. Un repertoriu atât de special, decupat din marea literatură rusă de secol XX, în viziunea unui pianist rus, constituie în sine un punct de atracție, pornind de la premisa că acesta va releva cel mai bine spiritul partiturilor abordate, pe care le înțelege prin prisma propriei structuri slave, cu frământările și stările melancolice specifice. Iar opusurile de Scriabin au din plin planuri contrastante, momente de poezie diafană alternând cu desfășurări ample, învolburate, de un romantism aproape dramatic. Așa
Rigoare elevat? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83560_a_84885]
-
Poeme op. 32, în Fantezia op. 28 și în Sonatele nr. 9 op 68 și nr. 2, intensitatea unor derulări cuceritoare. Sobrietatea aproape austeră și rigoarea s-au reconfirmat apoi, parcă mai pregnant, în Preludii și Fugi 1-12 de Șostakovici, partitură complexă, solicitantă, dificilă, adresându-se în primul rând cunoscătorilor, mai puțin publicului (doar) meloman, dar ascultată cu atenție de spectatorii numeroși de la Ateneu, descoperind poate un Șostakovici mai aproape de scriitura preclasică, aducând repere bachiene tratate într-o manieră elevată, fără
Rigoare elevat? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83560_a_84885]
-
O seară de grație a oferit ansamblul « Îl Giardino armonico », înființat în 1985, impus în scurt timp pe scenele lumii, pentru ca membri săi sunt muzicieni de clasa, iar conducătorul lor, Giovanni Antonini, implicându-se cu o pasiune debordanta în fiece partitura, uimește și în ipostaza de instrumentist, cântând la flaut și chalumeau, făcându-l să sune incredibil de frumos, în tonuri de oboi, cu o linie de o elegantă impecabila. De altfel, impecabila a fost interpretarea conferită de întreg ansamblul (care
Farmecul barocului by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83557_a_84882]
-
întrupat. Interesant este faptul ca solista, a cărei voce nu prea amplă pare specializată în cantul muzicii baroc, abordează frecvent și roluri din opere mozartiene, ba chiar a interpretat, în spectacol, eroina principala din Carmen de Bizeț, fără a ocoli partituri de Britten sau Stravinski, repere totuși secundare în activitatea să internațională, apreciată în special în creația preclasica și în partituri vocal-simfonice din epoci și stiluri diverse. Aș fi așteptat totuși că în piesa de Telemann, oferită că bis, să existe
Farmecul barocului by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83557_a_84882]
-
și roluri din opere mozartiene, ba chiar a interpretat, în spectacol, eroina principala din Carmen de Bizeț, fără a ocoli partituri de Britten sau Stravinski, repere totuși secundare în activitatea să internațională, apreciată în special în creația preclasica și în partituri vocal-simfonice din epoci și stiluri diverse. Aș fi așteptat totuși că în piesa de Telemann, oferită că bis, să existe o diferențiere stilistica față de manieră în care a cântat opusurile italiene. De altfel, si Giovanni Antonini, a cărui gestica și
Farmecul barocului by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83557_a_84882]
-
de Schnittke a fost un adevărat test de rigoare și profesionalism, rezolvând cu precizie complicata textură cu numeroase intrări și combinaŃii timbrale, dar și mișcarea scenică amintind cumva de Simfonia DespărŃirii de Haydn, la care face probabil trimitere chiar titlul partiturii. Grupul „cordarilor” a intrat astfel în joc, asemeni dirijorului care, cu gesturi „autoritare”, îi soma să plece unul câte unul. Atipică a fost și utilizarea luminilor, întunericul invadând total scena la începutul și la finalul piesei care, deși total străină
Misha Maisky din nou la Ateneu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83568_a_84893]
-
pe care artistul le încarcă, de fiecare dată, cu propria sa trăire profundă și ardentă Orchestra a evoluat excelent și în Simfonia nr. 4 în la major op. 90 Italiana de Mendelssohn-Bartholdy, aducând luminozitate, vervă și varietate coloristică într-o partitură îndrăgită de public, rezolvată și de dirijor cu rigoare, poate cu mai puŃină spontaneitate și strălucire, aspecte ce Ńin însă de personalitatea sa probabil mai rezervată, dar compensate inspirat de ansamblul care astfel ne-a convins că s-a aflat
Misha Maisky din nou la Ateneu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83568_a_84893]
-
Mark Minkowski s-a adresat publicului, precizând faptul că lucrarea va fi cântată în limba engleză, pentru a fi mai aproape de spiritul libretului semnat de Thomas Linley (propus inițial lui Handel), dar și pentru că - din câte se știe - este prima partitură publicată cu text bilingv - în germană și engleză -, astfel încât a dorit să prezinte, în primă audiție la noi, acea versiune mai puțin cunoscută, dar deosebit de interesantă și datorită pronunției specifice care, evident, determină a altă sonoritate a cuvântului cântat. Abordată
Pentru prima oar?, Crea?iunea ?n englez? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83565_a_84890]
-
a cuvântului cântat. Abordată cu finețe și profunzime, dar și cu o luminozitate expresivă subliniată prin omogenitatea și transparența corzilor, prin linia elegantă a suflătorilor (alăturarea instrumentelor vechi cu cele clasice fiind deosebit de interesantă), dar și prin utilizarea unui harpsicord, partitura a avut densitate, fluență, strălucire și sensibilitate, alternând momentele de introspecție cu cele pline de vervă și bogăție polifonică, planurile înlănțuindu-se firesc într-o derulare permanent susținută, fără o clipă de relaxare, de banal. Corul a evoluat la cotele
Pentru prima oar?, Crea?iunea ?n englez? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83565_a_84890]
-
Tilling aș fi așteptat un plus de limpezime, de prospețime vocală pe care, sincer, am apreciat-o mai mult în recitalul său din ediția 2007. Privit în ansamblu, oratoriul, în viziunea lui Minkowski, a propus o altă abordare a unei partituri superbe, mereu cu posibilități de regândire, de recitire într-o cheie mai modernă - în cel mai bun sens al cuvântului -, dovedind încă o dată faptul că, pe lângă perfecțiunea tehnică, pe lângă parcurgerea corectă a unei lucrări, este nevoie și de o implicare
Pentru prima oar?, Crea?iunea ?n englez? by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83565_a_84890]
-
prima oară redat de Remus Azoiței în întreaga sa dimensiune concertistică gândită de autor. Angajat temeinic de aproape un deceniu în descifrarea întregului fond de manuscrise și tipărituri enesciene dedicat viorii, Remus Azoiței „a citit” cu migală fiecare sunet al partiturii, dar mai presus de toate a pătruns în intimitatea stilului violonistic românesc al maestrului. Lucrarea este clădită pe fundalul de baladă și doină populară, alternat cu dese apeluri la formulele lăutărești de jocuri (partea a doua Tempo di hora, solicită
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
doua Tempo di hora, solicită o cunoaștere deosebită a rubato-ului enescian, de esență lăutărească), iar finalul, Allegro molto vivace, pare o Ciuleandră îndrăcită, unde umorul se împletește cu ritmul din ce în ce mai trepidant. Spre regretul nostru, dirijorul rus nu a stăpânit partitura enesciană, s-a bâlbâit continuu în marcarea intrărilor la suflători, dar a înțeles să-i lase violonistului întreaga libertate în conducerea discursului orchestral, spre a scoate cu fața curată o lucrare dificilă ce merita o aprofundare temeinică (o singură repetiție
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
român o sobrietate concertistică clasică, a eliminat alunecările de sunete lăutărești, a evitat îngroșările ornamentale, obținând astfel o variantă mai apropiată de stilul violonistic enescian. Chiar și renunțarea la acel amplu vibrato lăutăresc, a transmis publicului un aer mai clasicizant, partitura dobândind o strălucire cuceritoare prin limpezimea de cristal a tălmăcirii lui Remus Azoiței. Suplețea instrumentiștilor francezi l-a ajutat pe solist să colaboreze fructuos până în final, astfel că versiunea surprinzătoare a Capriciului român a încântat publicul care l-a obligat
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
muzicieni în deceniile petrecute alături - sunt de 36 de ani împreună, participările în festivalul Enescu datând din 1976). Acestor precepte trebuia Fumiko Shiraga să le răspundă. Le cunoștea: colaborează cu Voces de peste 15 ani. Avea totuși un rol greu în partiturile care acordă instrumentului o prezență aproape continuă în discursul sonor, îngemănează rigoarea stilului cu bogăția și libertatea concertantă a scriiturii pianistice (la Schumann); în Brahms, licitând melodicitatea și omogenitate în exercițiul strălucitor al artei contrapunctului și polifoniei. Dar, s-a
Excelen?a Voces by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83569_a_84894]
-
neuitat. O orchestră mare, alăturând instrumente „clasice” cu cele de epocă într-o îmbinare superbă, un cor în care probabil toate vocile sunt de mare calitate (un exemplu edificator a fost intervenția solistică a bas- baritonului Ludovic Provost), cântând fără partitură, cu un rafinament și o suplețe aparte, reliefând polifonia cu o precizie incredibilă, sub bagheta dirijorului William Christie, îndrăgostit de muzica veche, pe care știe să o pună în valoare perfect în stil, dar într-o manieră vie, modernă tocmai
Fascinantul "Les artes florissants" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83559_a_84884]
-
Christie, îndrăgostit de muzica veche, pe care știe să o pună în valoare perfect în stil, dar într-o manieră vie, modernă tocmai prin renunțarea la tratarea austeră, rece și detașată cu care am fost obișnuiți ani la rând, tratând partitura mai aproape de genul operei, cu o desfășurare puternic dramatizată, cu relații bine conturate între personajele care își trăiesc din plin sentimentele complexe. Iar soliștii au fost, cu adevărat, impresionanți, nu doar prin frumusețea glasurilor, ci și prin splendoarea frazei, prin
Fascinantul "Les artes florissants" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83559_a_84884]
-
cu farmec și totală implicare, cu o coloristică și o varietate a planurilor sonore care au captivat publicul de la prima măsură și până la acordul final. Ovații, aplauze entuziaste, uimire, încântare - toate s-au regăsit după ce melomanii au ascultat o partitură splendidă, pe nedrept lăsată departe de alte opusuri handeliene în circuitul repertorial, într-o versiune interpretativă fascinantă. Și sincer, mi- am amintit amuzanta replică... „așa ceva nu există”!...
Fascinantul "Les artes florissants" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83559_a_84884]