4,013 matches
-
în grupul ce mergea cu Stancu la șeful statului!... (Povestesc incidentul cu Nichita doar ca să punctez convulsiile și contradicțiile care se iveau, în acei ani ai „cvasi-liberalismului” politic, chiar între noi, prieteni jurați! Eu nu i-am păstrat nici o clipă pică lui Nichita, iar când Păunescu, după câteva zile, în prezența mea, a vrut să-l ia la rost pe Nichita, m-am opus; l-am rugat însă pe splendidul și fermecătorul poet „să nu mai facă politică”, să se „rezume
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în care modernitatea aleargă după patină și falsul după autentic. Vestigiile urbane stivuiesc vârstele și rânduiesc zeii unul peste altul, dar orașul propriu-zis păstrează amprenta unui timp acordeon. În noianul veacurilor sedimentate aici, sunt și straturi geologice care lipsesc, arheologul pică peste un calendar descompletat. Niciun vestigiu din secolele I-IV d. Hr. Nici dintre secolele VIII-XII. Aproape nimic dintre secolul al XIV-lea și nici din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Îndelungata stagnare mamelucă și otomană barând drumul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
încă se minuna de așa gest, vorbind cătră alții: Se cunoaște, zice, că-i neam de boer... Nici măcar n-a numărat banii! Și peste 3 zile d. C. M. a dat faliment! Când aude doctorul de așa ceva, se duce cu lacrimi pică, cere măcar banii lui. Domnul C. M. era încă în camașa de noapte. Drept răspuns la protestări și tânguiri, și-a râdicat camașa și s-a bătut peste posterior: Na de-aici... Odraslă a boerimii și a marei proprietăți! Toată lumea vede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vechea strană moldovenească încă se cântă după moda bizantină... O lumânărică de ceară, în locul grelei lumânări de altădată arde la icoana frumoasă a "Maicei Domnului Moldovenești". Preotul ține o predică femei, cuprinse de accese de înduioșare plâng, și lacrimi le pică din vârful nasului. Când ieșim, o căldură dogoritoare de Iulie. Prin ziua liniștită și luminoasă peste grâele bogate și nalte printre care trecem și care ne lovesc cu spice grele s-aud coruri de flăcăi din marginea pădurii Cușalăucei. Cântă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
poți cunoaște caracterul fiecărui popor. Spaniolii: E un grande? Germanii: E doctor? Franțujii: E bine cu primul ministru? Olandezii: Câți bani are? Englezii: Ce fel de om e? Muscalii: Câte moșii și câți servi? Moldo-Valahii: Ce slujbă și cât îi pică? *1 Când vicleanul izbândește toată lumea îl firitisește. *1 Bețivul nu face rău că bea, ci că umblă pe drumuri și printre oameni. *1 Pe scenă, amanții discută infinit, fel și chip, cheltuind vremea zadarnic. Bogăția este avantajul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
culme doinind preoți munți cărunți, vânturi bocitoare stele făclioare, poduri de flori prohod de miori. Cântecul ciobanului de la miori Ciobănaș de la miori, cum ți-a fost soarta să mori? Sus în vârful muntelui subt cetina codrului. Și de ce moarte-ai picat? Fulgerul a fulgerat, trăsnetul m-a detunat! De spălat cin' te-a spălat? Ploaia când s-a revărsat. De-npânzit cin' te-a împânzit? Luna când a răsărit. Făclioară cin' ți-a pus? Soarele când a fost sus. De-ngropat cin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Românii se luptau bine, mai spune Kemal-Pașa-Zade. Din descrierea lui Sa’adeddin, primele ghiulele trase asupra turcilor nu și-au atins ținta. Tabăra fiind bine închisă, „pe dinăuntru, nimeni nu s-a încumetat să meargă”. Urmează al doilea tir, ghiulele pică în plin, din acre cauză, „vitejii ieniceri, nesuportând aceste lovituri, deși erau obișnuiți să-și pună pieptul în fața tunurilor și puștilor, s-au culcat cu fețele la pământ”. După acest atac nereușit, urmează asaltul condus chiar de sultan și cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
inspirându-se din vechile letopisețe, scria și el că a fost război „Și multă vreme trăindu războiul, ne ales de îmbe părțile osteniți și turcii tot adăugându-să cu oaste proaspătă și moldovenii obosiți și neviindu-le ajutoriu de nici o parte, au picat, nu fiește cum, ci până la moarte se apăra, nici biruiți dintru arme, ci stropșiți de mulțimea turcească, au rămas dobânda la turci. Și atâta de ai noștri au pierit, cât au înălbit poiana de trupurile de a celor periți, până
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dintru arme, ci stropșiți de mulțimea turcească, au rămas dobânda la turci. Și atâta de ai noștri au pierit, cât au înălbit poiana de trupurile de a celor periți, până au fostu războiul. Și mulți din boiarii cei mari au picatu și vitejii cei buni au pieritu și fu scârbă mare a toată țara și tuturor domnilor și crailor de prin prejur, dacă auziră că au căzut moldovenii suptu mâna păgânilor”. Cronicile turcești exagerează numărul românilor căzuți, arătând că din cadavrele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
apar și în folclorul medical, ca efect al practicii purificatoare: „Pe mine ce-am văzut?/ Pe poale am văzut stelele./ Pe piept am văzut luna./ Pe față am văzut soarele./ Ca soarele m-am luminat,/ La toți cu drag am picat” (Brăila). Descântecul de dragoste reușește chiar marcarea profundă a emblemei astrale: „Mă uitai în sus,/ Mă uitai în jos,/ Mă uitai la răsărit/ Văzui patru stele căzând./ Ș-acele stele,/ Erea ale mele./ Soarele-n piept,/ Luna-n spate,/ Doi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe care le are feciorul și pentru aflarea miresei de o natură superioară. În colinde, cosmosul aflat la apogeu donează dimensiunii sociale fructele belșugului, prin mijlocirea soarelui: „Masă rotilată,/ Galbănă, de piatră,/ Pomu-mpomurat,/ De poame-ncărcat./ Vânturi mari suflară,/ Poamele picară,/ Noi le culegeam./ Întrebări aveam:/ - Cine vi le-o dat?/ - Noi le-am căpătat/ De la sfântu soare,/ Cu mare rugare” (Tur - Satu-Mare). Merele scuturate din arborele lumii capătă aici aceeași valoare civilizatoare precum fulgul de aur smuls vulturilor, în ambele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în mijlocu la o pustietate. Calu putea să fie-ntr-o secundă cu el la Roșumpărat, dar n-a vrut. A mers așa pă pământ (...). A intrat într-o pustietate mare. Dă-ncolo...dăncolo ...Ce era să mai facă? Ei! Pică de pe cal jos, mort de sete”. Setea semnalează intrarea pe un tărâm malefic, solicitant al resurselor umane și, în același timp, creează necesitatea apariției anti-eroului. Efortul călătoriei se creionează mai ales prin punctele de pauză în povestire și relativizarea maximă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la răsărit,/ Cu picioarele la vânt;/ Ficații i-au putrezit,/ Rinichii i-au mucezit./ Că zace pe paie ude”, „ Între furcă ș-între vizduri/ Zăcea un tânăr voinicî,/Zace-n tină și-n morcilă/ Șî pă nas venin că-i pică,/ Șî pă gură sânge-i cură...”, „Între furcă și-ntre puț/ D-un voinic, cu chip drăguț,/ Lung îmi șade tolănit/ Cu fața spre răsărit,/ Tot cu haine verzi pe trup,/ Tot cu nasturi mici la pept,/ (...) - D-alei, neică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
intensitate sporită în cazul acestor texte. Important apare decorul în care se găsește turma de ciute: „Pe munți de piatră,/ De piatră crăpată/ (...) Pasc și mi s-adapă,/ Că-i iarba-nverzită,/ Apa limpezită,/ Valea răcorită” (Călărași-București), „Roua ce-a picat/ Ruptu-mi-s-a, faptu-mi-s-a/ Di-un lac iezărel./ Ce-m creștea în el-u?/ Răchită înflorită/ Trestie măruntă.” (PogoneștiVaslui). Este o natură edenică, regenerată, ce amintește de „perfecțiunea începuturilor”, în termenii lui Mircea Eliade, o „amintire imaginară a unui «Paradis pierdut»”. Eroul descinde
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a deschis fereastra și i-a strigat” (ChirculeștiVâlcea). Fata aflată în leagănul mitic este tulburată din izolare de gestul brutal ce modifică mesajul floral: „.fata iera adormită; îi rupe cu potcoavili cîteva buchete din rontu iei dă flori și îi pică în curtea împăratului” (Scheiu de Sus - Dâmbovița). Somnul fetei în leagăn provoacă coborârea în timp, până la forțele clocotitoare ale genezei și permite ivirea feciorului ursit în grădina emblematică, pentru a împlini cuplul inițiat. Depășirea etapei premaritale se continuă cu etapa
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
măiestru la dans nefiind decât pasul de la static, la eliberarea motorie: „Juca atât de frumos, atât de năpraznic, încât nici unul din cei care cutezau să joace cu ea nu rezista atât de mult. Au fost fii de principi care au picat jos morți, alții au părăsit curtea bolnavi de piept.. .”. Încercare voinicească cerută de împăratul din Arian al Mic I(30) face săritul peste o groapă o condiție a măritișului: „Tot o groapă lungă/ Și mult i adâncă,/ Băieți ce mănâncă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aici fiara teriomorfă infirmă faptul că zâna adusă de fecior ar fi ursita lui și îl trimite, printr-o înghițire simbolică, înapoi în sacru: „Șî l-a luat în dinț’ șî l-a azvârlit în nouri verz’ și când a picat jos, a picat în fundu pământului, pă tărâmu ălaltu”. Trimiterea în infern este orchestrată de monstrul ofidian, dar acesta trece neofitul mai întâi prin ritualul înghițirii purificatoare și prin spațiul uranian. În felul acesta toate dimensiunile lumii i se deschid
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
infirmă faptul că zâna adusă de fecior ar fi ursita lui și îl trimite, printr-o înghițire simbolică, înapoi în sacru: „Șî l-a luat în dinț’ șî l-a azvârlit în nouri verz’ și când a picat jos, a picat în fundu pământului, pă tărâmu ălaltu”. Trimiterea în infern este orchestrată de monstrul ofidian, dar acesta trece neofitul mai întâi prin ritualul înghițirii purificatoare și prin spațiul uranian. În felul acesta toate dimensiunile lumii i se deschid eroului, care descrie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
coborârea în sine și ieșirea din universul ordonat ale cărui borne au fost depășite, prin dispariția oricărei forme a animării. O dinamică mai elaborată a acțiunilor reiese din alăturarea perfectului simplu cu imperfectul și perfectul compus: „Vânturi mari suflară,/ Poamele picară,/ Noi le culegeam./ Întrebări aveam:/ - Cine vi le-o dat?/ - Noi le-am căpătat/ De la sfântu soare,/ Cu mare rugare”. Ies în relief aici cele două verbe la imperfect, pentru că acestea sunt faptele cu implicații în regenerarea universului ordonat: rodul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
țipam cât puteam. Și a venit bunica și a deschis oleacă poarta de la ocol și zicea: "Aicea Ghiorghi", dar nu aveam când, că el mă ajungea și iar mă croia. Și a dat Dumnezeu și s-a împedicat și a picat și eu am eșit în ogradă și bunica a tras poarta care era înaltă. Și a început a-l batjocori pe tata: "Ho mustăciosule, nebunule" asta printre poartă, dar tata a îngânat pe bunica zicând: "nioh, nioh, nioh" și bunica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mătușei mele. Am râvnit tot timpul la un loc printre talentele aspirate acolo de nu știu ce forță, până ce am pus pariu cu mine că pot învinge și de la Botoșani, unde luptam cu tot soiul de prejudecăți, de inși cărora nu le picam bine la rânză ori de câte ori, printre desele eșecuri, mai aveam câte un succes. Relația margine-centru acum nu o mai resimt deloc. Totul e o apă și un pământ, chiar dacă pe la centru mai sunt suficiente prejudecăți care țin provincia într-un soi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la care am continuat să merg și licean fiind, în clasa a XII-a hotărât fiind încă să "dau" la Institutul de Artă Cinematografică din București, dar renunțând în ultima clipă, descurajat de un amic mai mare care "dăduse" și picase de mai multe ori, așa că, într-o soluție de moment am dat la Filologie, am picat, m-am angajat la "Vitadulci", ca să nu mă ducă în armată, eram și îndrăgostit, aveam iubită, cum să merg în armată? , m-am pregătit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
încă să "dau" la Institutul de Artă Cinematografică din București, dar renunțând în ultima clipă, descurajat de un amic mai mare care "dăduse" și picase de mai multe ori, așa că, într-o soluție de moment am dat la Filologie, am picat, m-am angajat la "Vitadulci", ca să nu mă ducă în armată, eram și îndrăgostit, aveam iubită, cum să merg în armată? , m-am pregătit singur în orele de după serviciu și am intrat primul al Filologie. Ce film să iasă din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
venea la Piatra Neamț și se lăuda cu banii ridicați de la Caritas, cu care își făcea, cică, o fermă agricolă, am depus și eu banii de concediu la celebrul "circuit de întrajutorare". În vara aceea, chiar în anul în care "a picat" Caritasul, normal, am stat acasă și am cetit poezie...! Crezi că poezia clujenilor, excepțională, suplinește acea "înmulțire cu opt" a pagubei pe care mi-am produs-o singur? E poezia o motivație superioară a "înțelesului de pierdere"? Mi-ar plăcea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
totuși: parcă-i mai pehlivan Sexcuristul cu Garda de Mancurți, atât de pretoriană. Nenea Ceaușoi, megaloman până la Naiba, prea sigur de el însuși, nu l-a mai ținut în frâu. La fluieratul discret al Moscovei, Garda l-a lăsat să pice pe asfalt, ca să-i reușească ei o aterizare pe moale, grație Feseneului iliesco-românesc. Acum, taie și spânzură în economie, falimentează fraudulos cu Banca Internațională a religiilor, dă ortul Necuratului cu rezidentul Vasile Văcariu, papă conturile nea Nicului din băncile helvete
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]