4,062 matches
-
vor lua totul.” Întâi din teamă, mai târziu din convingere, am păstrat la rându-mi secretul, ceea ce mi-a fost de mare folos. Ziua scriam numai cu dreapta; eram văzut de o mulțime de oameni; în chilia mea, seara, până picam de somn, doar cu stânga. Totdeauna aveam una din mâini odihnită. Și-apoi veneau recluziunile; așezat sub opaițul aprins zi și noapte, mă puteam, în sfârșit, folosi nestingherit de ambele brațe. Cred că uneori eram nițel fericit. Dar totul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
gura mare. „Vânător! Să-l ia dracu’!” „Un scârbavnic!” „Așa păcăleală...” „Ce păcăleală, batjocură!” „Să ne lase-n pace veneticu’!” „Mă piș în puștile lui!” „Și-n capu’ lui!” Vox populi. Mulțimea are simțuri aparte, cade mereu în picioare. Târgoveții picaseră în căcat. „Ne-a împins un vântură-lume!” „Un nemernic! Ce, a fost la vreun război? Poate la vreo încăierare, o fi omorât pe cineva...” „Așa ne trebuie! Ne-a găsit pe noi idioți!” „A belit-o dacă nu vin lupii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Nor. Au apărut la scurtă vreme după cele trei bătăi ale orologiului, tocând în popasul lor, prelung, mai mult de un sfert din verdele semănăturilor. Din acela al pomilor; iarba. În speranța că vor abate, cât de cât, hoarda ce picase, pacoste, asupra locului, târgoveții au aprins, de-a lungul drumeagurilor dintre brazde și livezi, mormane de gunoi. Cât cuprindea ochiul, fum; un strat gros și leneș parcă înlocuise cerul. Bătrânii dădeau semne de asfixie; au fost duși departe, pe dealuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
devorau și cel mai mic lăstar, încercând să-și astâmpere o foame fără de margini. Locuitorii le zdrobeau prin curți și pe străzi, călcându-le sau izbindu-le cu târnurile, cu ce găseau, neîndurători. Parcă oarbe, insectele pătrundeau și în case; picau în fântâni și în troaca porcilor epuizate, flămânde ori, poate, prea sătule. Trei zile a ținut povestea cu lăcustele; lăsând în urmă milioane de morți și de răniți, invadatorul, împins de un resort nevăzut, a pornit, umbrind pământul, spre altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
convenabile unele față de altele, funcționau zi și noapte; automatele pentru gustări, la fel. Numai că vânzătorii păreau tot mai surzi. El îi întreba de una, în vreme ce făceau plinul, ei răspundeau la alta ori zâmbeau buimaci, c-un aer îndatoritor. Păreau picați din lună. Automobilistul putea, desigur, să se întoarcă din drum, dar din motive necunoscute, precum și din toată comportarea sa, se desprindea limpede că nici nu se gândește la așa ceva. Privea uneori șoseaua ce se așternea în urmă și avea impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
greșeală să creadă că tocmai Kaan, un Gardian de Sistem care avea în grijă singura planetă unde creștea această plantă, habar n-avea de existența legii tutunului, că nu știa că îl prinsese pe căpitan în flagrant, ca și cum ar fi picat atunci de niciunde la bordul navei, chiar dacă la urma urmei nu era vorba decât de o mare prostie atât din partea lui cât și din partea celor care nu avuseseră grijă ca legea să dispară atunci când ar fi trebuit. Gândurile care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Ajungând în încăpere se așeză într-un jilț, inițiind în același timp secvența care îi proiecta holograma la locul de întâlnire. Preaonorabilul Poha privi atent înfățișările sub care se ascundeau interlocutorii săi. În dreapta lui, bâțâind sâcâitor din picioare, stătea un pici pistruiat, prea mic pentru scaunul în care se tolănise. Puștiul era concentrat asupra unor desene pe care le ținea cu multă grijă în fața lui. În stânga, îmbrăcată ațâțător, sau mai degrabă dezbrăcată și cu un aer plictisit se afla o brunetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
fi vrut să știe la cine se gândise fiecare, adică cine le erau iubiții. Petruța tocmai terminase cu ultimul, și mai era timp din recreație (care era de 20 de minute, dar Tovarășa nu apărea înainte de jumătate de oră), așa că pica sem tocmai la timp. „Fă-i și lu’ Tebecistu’“, au început să strige, „că poate iubește și el vreo tebecistă de-a lui!“ N-am putut să scap, m-au îmbrâncit peste fetele din bancă și așteptau acum ca Petruța
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
le-am citit. Și ce-i cu asta, nu mai au voie scri itorii să i ureze la mulți ani tovarășului Nicolae Ceaușescu? Băi, Vasile... Nu asta voiam să zic, tovarășul maistru, doar că e una Între urări care nu pică bine. — Care, Vasile? Ce vrei să zici, că Scânteia publică aiureli? — Nu, tovarășul maistru, dar ia uitați-vă aici. Și a scos ziarul din buzunar. — Băi, Vasile, tu faci colecție de Scânteia? Nu vezi că e din ianuarie? Păi, noi
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
care suna cam așa: Dar de ce „acestea“? Sigur, Își zicea, „clipa bolții“, care făcea din epoca de aur firmamentul unic al românului (veșnicia, eternitatea bolții ar fi sunat prea strident, prea evident, ar fi flatat regimul cu prea multă slugărnicie), pica bine, purta În sine avântul prefăcut al veleitarului, al tânărului utecist care privea În zare tăios, fiindcă acolo, În zarea aceea, departe, se ascundea imperialismul, capitalismul, iar privirea lui trebuia să fie oțelită, ca să Îl sfărâme, să-i dovedească inanitatea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
pe jumătate, apoi a Închis ochii și, cu ochii Închiși, și-a aprins o țigară. Numai cu ochii Închiși poți distinge În mod real cuvintele, cuvintele nevoite să suporte vocea, tortura sunetului. Închipuiește-ți că ești orb, Vasile, și că ai picat Între oameni de o jumătate de oră abia, și din nefericire În România socialistă, și Încearcă să distingi În vorbele lor felul În care sunt ei alcătuiți, chipurile, gesturile lor, felul În care Îi macină sentimentele ori dacă vreunul are
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
școli prestigioase și dascăli pe măsură, Ai fost și ești o veritabilă cetate de cultură. Tetrastihuri cu adresă Autorului cărții „Flori târzii" (Dedicație din partea unui amic „invidios”) Cu multă ardoare susții Că-ți plac florile târzii, Dar ochii insistent îți pică Pe-o jună și frumoasă... Viorică. Amicului meu, Ion N. Oprea Ai dovedit alese calități de ziarist Și, în egală măsură, de iscusit jurist. Corupția și nedreptățile nu te mai surprind Iar ca pensionar, te odihnești muncind. Irinei, la 13
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
amar de bani. Asta, visa,el. Ea,însă? Azvârlise, ditamai sac cu bani, pe spinare, și, pe-aici ți-e drumul, spre casa fetei celei mari, căreia, el, nu vroise să-i facă, nici atâtica parte, din averea ce le picase, ca din cer, numai datorită faptului, că, o parte din pământ, se întâmplase să fie la Cocostârcul Pestriț. Iar acum, ea, luase hotărârea de a-i fura, lui,întreaga sumă, și a se face nevăzută, către casa fetei celei mari
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
s-a mai putut, deoarece, nu mai rămăsese nici un ghivent. Atunci, Capul, a recurs la invenția pe care o avea în minte de mulți ani. Sosise, pe capul omenirii, și criza aia spurcată, economică și financiară. Tocmai, bine, ce a picat, pe ideea inovatoare a lui Nuțu Rastel. Gata, i-a adus, el, la cunoștință, într-o zi, Nuței. De azi nu mai cumpărăm pâine. Avem, slavă domnului, destul de mult porumb. Și măcinat, avem, o extrem de mare cantitate de mălai. După ce
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
acolo. Când a început să-i explice, aceluia, despre ce este vorba, el a întrerupt-o, cam brutal: știu. Și dacă știi? Asta e! A, nu-i așa. Dar cum? Uite, eu,întâmplător, dispun de banii ăștia, care mi au picat din cer. Și n-ai ce face cu ei? Aș avea. Dar vreau să fac și aia. Care și care? Pentru mine și familia mea, am hotărât ce să fac. Și? Și, pentru comunitate, de asemenea, am un gând. Care
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
lua un examen cu notă mare. Duminica nu lipsea de la biserică. De acolo mergea la cimitir și stătea de vorbă cu George, ca și cum ar fi fost lângă ea; îi spunea ce cărți a citit, ce subiecte i-a picat la examene, ce note a luat. A venit primăvara. Înfloriseră caișii, corcodușii, piersicii. Liliacul îmbobocise, zambilele și narcisele răspîndeau un miros plăcut prin grădini. Era o plăcere să treci prin fața curților oamenilor; o curățenie lună, de primăvară. Gardurile vopsite, pomii
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
iar în următorul trebuia să se salveze. Probabil avea vreo drăguță și nu îi mai stătea capul la învățătură, însă nu a aflat nimic era convins că a prins gustul femeilor, observa că le face curte la toate colegele, poate pica ceva din cântecele sale! Pe băieți îi mutase diriginta pe rândul de la ușă. Stelică stătea în banca doua în fața lui Stani, deși era puțin mai scund. Avea posibilitatea astfel să îi sufle, în el avea încredere, fiindcă nu îi era
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
hohote iar dascălul a spus surprins: - Trebuie să o pun la expoziție așa fițuică nu am mai văzut! Stelică a vrut să recupereze măcar mijlocul rolei, dar profesorul l-a invitat afară din sală. Deci avea două boabe, dacă mai pica la o materie însemna că a pierdut anul, însă dezastrul a continuat. La geografie aveau un profesor care proceda ciudat, preda toata materia și-n ultimele ore îi scotea câte 10 elevi la marginea clasei și le punea întrebări. Trebuiau
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
toată geografia, lui îi plăcea și nu îl deranja acest stil însă Stelică nu învățase și nu știa o iotă. Cu toate că a încercat, nu a putut face mare lucru, era prea mult de suflat și profesorul l-a picat. La anatomie nu învățase nimic, nu știa după cine se luase. Stani n-avea de gând să învețe, avea note mari în primele trimestre putea să îi dea chiar și zero tot îi ieșea media anuală de trecere. Nu îl
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
se ducă la toaletă. Și face un semn din cap într-o parte, uitându-se la Helen. Își scarpină ceafa, zicând: — Da, sigur, e la capătul holului, și arată cu sticla de bere. Helen se uită la berea care a picat pe covor și zice: — Mulțumesc. Își ia agenda de sub braț și mi-o dă mie, zicând: — Uite o Biblie, dacă ai nevoie. Agenda ei plină de ținte politice și de afaceri imobiliare. Minunat. E caldă încă, de la subsuoara ei. Dispare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
model șters - cuvinte roșii, propoziții galbene, paragrafe albastre -, în clipa în care luminile colorate trec prin dosul paginii. — Cerneală invizibilă, zice Mona, ținând pagina răsfirată de celelalte. E șters ca un filigran, ca scrisul unei stafii. De la legătură mi-a picat fisa, zice Mona. Legătura este din piele roșu închis, care a căpătat în timp un lustru aproape negru. — E piele de om, zice Mona. Era prin casa lui Basil Frankie, zice Helen. Arăta ca o carte veche și foarte frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
încruntat își bagă două degete în borcanul de vaselină și zice: — Percheziție corporală completă. Acum întoarceți-vă. Și număr: 1, 2, 3... Și mă întorc. Mă aplec. Apucându-mi fesele cu mâinile, le depărtez. Număr: 4, 5, 6... Pentru că am picat la examenul de etică. Sunt un criminal în serie, exact ca Waltraud Wagner, Jeffrey Dahmer și Ted Bundy, și pedeapsa mea începe în felul ăsta. Dovada liberului meu arbitru. Aceasta e calea spre mântuirea mea. Și vocea polițaiului, răgușită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
e dor de puțină femeie S-o răpesc din singurătatea ei Să abuzeze de poemul meu. La iubirea ei Să-mi fac ucenicia Râvnesc parfumul vieții Unei femei Trecute de 30 de ani Speriată Când prima literă din Numele ei Pică Dă-mi Doamne femeia Care să mă întărească În ispită Să mă scape de scârba De a fi viu. Elena MITITELU <biography> Semnătură de autor: Elena Mititelu Data și locul nașterii: 25 Septembrie 1950, Oșești, Vaslui, Colaborări la reviste: „Făclia
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
călindar, îi fac domnului o rugă, și-i fac inimii un dar, un vin bun de buturugă. cade toamna peste noi, e blestem de zile mari, cu ploaie și cu noroi și cu-o droaie de țânțari. bate vânt, lacrima pică, plânge inima amară, după câte o veronică până pe la primăvară. bate vântul frunzele, ploaia cântă la fereastră noaptea-și țese pânzele, plâng garoafele în glastră. inimă de putregai, cazi în toamna mea năucă, n-am un cuțit să te tai
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
frumoasă, dormi... Afară, luna plină A uitat să coboare pe cer; Miroase crinul alb în grădină, Ingerul plutind peste pomi Dă roată și-n toate-i mister... Visează cu mine, visează... Eu doar te privesc Cum părul pe umeri, îți pică; Îngeru-i sus și încă veghează Binecuvântând florile care cresc, Pe tocul ferestrei, risipă... E liniște acum, e liniște... Albesc perdele de zori Peste codrul poleit cu rouă; Greierii au terminat nunta-n miriște, Mâna ta și a mea ca niște
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]