5,205 matches
-
pișcătură dureroasă îi producea o bucurie nostalgică. Piguli la ele jumătate de oră și nu se lăsă până nu obținu (din coadă de câine, își zise) două arcuri perfecte, subțiri, care dădeau feței masculine tristețea insuportabilă a arlechinilor. Își fardă pleoapele cu acel roz deschis abia o părere, și își rimelă pentru contrast genele, din fericire neobișnuit de lungi pentru un bărbat. Se privi în oglindă. Nu era rău. Își rujă buzele, destul de pale și ele, mânuind tubulețul Dior cu dexteritate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu trei picioare dintre care unul fără labă, cu palmele minuscule ieșind direct din umeri, fără brațe, ca niște aripioare. Ce ciudați erau, zbârciți și galbeni-pal, galbeni-moluscă, pieile prea lungi atârnând pe ei! Ce priviri lenevoase aveau în ochii cu pleoapele jupuite! Păreau înțelepți și oarecum satisfăcuți de faptul că nu apucaseră să trăiască. Ceva între broaște și genii, cu neputință de privit în carnalitatea lor cinică. Și ei ne fixau parcă, ne petreceau cu privirea, fluturîndu-și în lichidul grețos cordoanele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pentru că era curată și liniștită, celeilalte îi curgea mereu nasul și, dacă-i spuneai să-și scoată batista, se supăra, își lua păpușa și pleca acasă. Ada se uita lung după ea. Avea cârlionți cafenii, strălucitori, și ochi triști, cu pleoape umflate. Mai stătea puțin cu noi, dar pleca apoi și ea după soră-sa, căci nu suportau să stea despărțite. Țigăncușa, Garoafa, le drăcuia printre dinți, fiindcă uneori gemenele veneau de dimineață la poarta ei și începeau să strige "Garoafa-scroafa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu ochi azurii, depărtați, cu sânii sferici și tremurători, cu palmele fără linii, cu norocul pierdut, cu viața sfârșită. Balena vedea și simțea totul, poveștile erau drogul ei zilnic. O privea pe prietena ei cum se rujează, cum își face pleoapele, cum își dă, într-un colț de oglindă, cu o pulbere roză peste obraji. Puia era tot ce-ar fi vrut ea să fie vreodată. O iubea cu încetineală și devotament, ca pe o mamă, ba mult mai mult. Dar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
musculoase de alergător, se aruncau la trecerea noastră înapoi în adăpost. Am fi vrut să ne uităm după ei, apropiindu-ne ochiul de acele văgăune misterioase, dar o fantasmă ne oprea, făcîndu-ne să ne cutremurăm: păianjenul ieșind fulgerător și sfîșiindu-ne pleoapa. Pe cer, deasupra, se rostogoleau norii alburii, ca desenați. Benefici. Mergeam acum umăr la umăr cu grăsana, care se uita cruciș spre vârful iadeșului. Făcuserăm vreo cincizeci de pași peste câmp, Ada și Carmina își și împletiseră cununițe din albăstrele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Câțiva căzuseră pe podea și se târau pe aripi, chițcăind sfâșietor și sucind cu o ciudată repeziciune din capetele miniaturale. Dispăreau prin întunericul des din colțuri. Focul ne încălzea și ne îmbăta, stăteam și-l priveam ca hipnotizate. Ne ardea pleoapele și obrajii. Ne amețea cu mirosul de lemn și de fum. Lumea noastră era acum mică și tainică: o sferă de lumină agitată și de căldură. Aruncam pe foc tot ce găseam împrejur, doar pentru plăcerea de-a vedea alte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
departe foarte rău. Un timp am rămas culcată pe spate, privind dungile roșii de pe tavan, prelinse prin perdeaua de la fereastră. Aveam crampe, simțeam în josul pântecelui o durere lemnoasă, uscată. Nu mă puteam gândi la nimic, dar când închideam ochii sub pleoape vedeam foarte clar imagini din ziua nesfârșită care trecuse: foișorul, fetele îmbrăcate de nuntă, în plin soare de amiază, fața Esterei... Au trecut minute bune până să-mi dau seama că strângeam ceva în pumnul drept. Am crezut un moment
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aprinde o țigară și rămâne cu ochii îri gol. Mă apropii foarte mult de ea și văd precis, ca într-un documentar științific, cum se formează boaba de lacrimă în ochii ei, cum crește, sprijinindu-se de marginea lucioasă a pleoapei de jos, cum alunecă de-a lungul obrazului, pe lângă nas, și pică apoi, scânteietoare, pe cearceaf. Înainte să termine țigara, se ridică și deschide un dulăpior al bibliotecii. Scoate de-acolo un vraf de foi gros de o palmă, acoperite
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și dorinței de a fi la fel ca ei, ajung să aleagă un drum greșit. Simptomele unui consumator de droguri sunt evidente. De exemplu, în cazul heroinei, starea de „high” ține între 4-8 ore și se manifestă prin contractarea pupilelor, pleoape căzute, pielea se umflă, apar grețuri, dureri, depresie, somnolență urmată de o stare de detașare și de cele mai multe ori uscarea gurii. La ora actuală, în România există mai multe centre de detoxifiere iar tratamentul narcomanilor se face cu Metadoma sau
Drogurile îţi opresc zborul. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Postolachi Alexandra, Romanescu Anca-Raluca () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2000]
-
știi să te joci, îmi spuse. ― Nici nu vreau să mă joc la lecție, răspunsei eu, încercînd să par mult mai sec decât eram. Asta i-a dat de gândit și a'închis o clipă ochii, după obiceiul ei. Avea pleoapele mai palide, cu o foarte ușoară și fermecătoare umbră viorie. ― Mă duc să văd dacă au venit scrisori, spuse ea și se ridică repede de la masă. O așteptai puțin cam plictisit; căci vedeam că nu învață nimic și mă temeam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încît să poată fi cetite unul după altul. ― D-ta începi din capul ăsta al mesei, iar eu de dincolo. Să vedem la ce volum ne întîlnim, vrei? Părea foarte emoționată, îi tremura buza și mă privea clipind des din pleoape, ca și cum s-ar fi silit să uite ceva, să destrame o imagine din fața ochilor. M-am așezat la scris cu o presimțire ciudată că se va întîmpla ceva nou și mă întrebam dacă nu cumva aștept dragostea Maitreyiei, dacă surpriza
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în noaptea trecută. ― Te-ai gândit la mine azi? o întrebai eu, amintindu-mi că amanții își pun asemenea întrebări dulci. Închise ochii, și îi zării două lacrimi, mai degrabă sticliri, căci bobul nu crescuse atât ca să se desprindă de pleoape. ― De ce plîngi? o întrebai brusc, încercînd să par mai emoționat decât eram. (Și totuși, o iubeam, Doamne, o iubeam nebunește! Atunci de ce nu puteam suferi alături de ea? De ce mi-era foame, iar pe ea o podideau lacrimile?) Nu-mi răspunse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
scaunele ispititor aranjate în jurul unei măsuțe, se răzgândi și se lăsă să cadă într-unul din fotolii. Răsuflă adânc, parcă cuprins deodată de o blândă oboseală, apoi închise ochii. Dar lumina aceea artificială, deși nu părea puternică, pătrundea și prin pleoape, silindu-l să rămână treaz, și după câteva clipe deschise ochii. În fotoliu din fața lui, un bătrân îi zâmbea. Nu-l văzuse venind, și Adrian privi mirat în jurul lui. - Ceilalți au plecat la bar, spuse bătrânul, continuând să zâmbească. Eu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la cea dintâi masă, de lângă perete. Adrian își trecu palma pe frunte, își frecă ochii, apoi, pe deasupra mesei, își pleacă puțin capul, cercetînd-o. - Mai spune ceva, începu el târziu. Vorbește. Vorbește-mi, îmi place să te ascult. Femeia își apropie pleoapele, parcă s-ar fi trudit să-și amintească. Brusc, în șoaptă, începu să recite: ... Pe vânturi ascult Orficul tumult Când și-ardică struna Fata verde, Una... Adrian întinse brațul pe deasupra mesei și o întrerupse: - Eu le-am scris? întrebă. Sânt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
LA BUCHENWALD Pentru Sibylle Se adunaseră toți în fața ferestrei. Tăceau, ca și cum s-ar fi silit să pară indiferenți, privind ninsoarea. Și deodată tresărind, Maria da Maria începu să șteargă geamul cu palma stângă, apropiindu-și fruntea și clipind repede din pleoape ca să vadă mai bine. Cineva se trudea să deschidă poarta. Atunci o văzu și Făgădău. Călcând anevoie, dar fără șovăială, printre troiene, înainta o femeie îmbrăcată într-o manta de ploaie, cu cizmele înalte până aproape de genunchi. Un șal a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
suspectă și că, în sfârșit, de-acolo i se trag toate? - Cam așa ceva sau poate că... În sfârșit, înțelegeți ce vreau să spun. Celalt zâmbi din nou, apoi își aprinse absent țigara. - Dar de ce în 1966? întrebă privindu-l cu pleoapele brusc și sever apropiate. Nu ți s-a părut suspect că Zevedei a precizat: 1966 și nu un alt an, bunăoară 1956 sau 1960? - Nu, recunoscu timid Pantelimon. Acum, că-mi spuneți d-stră, parcă mi se pare și mie suspect
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de câteva ori mâna foarte aproape de obrazul lui Pantelimon. - Dar dacă ai înțeles asta, cum de n-ai înțeles legătura cu 1966? Căci Zevedei ți-a vorbit de 1966 iar nu de 1960 sau 1956! Îl privi din nou, cu pleoapele mult apropiate, apoi șuieră printre dinți. - Prea ne credeți proști, tovarășe! - Eu, tovarășe? exclamă Pantelimon lipindu-și mâna liberă de piept. - Nu vă mai astîmpărați! Apoi, întorcîndu-se brusc către tânărul cu șapcă. - Ce era cu Slatina? Îl cunoaște cineva? - E
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Și pentru că suntem siguri că n-au fost tipărite la tipografia noastră, ne întrebăm de ce au fost introduse și difuzate de vreo ambasadă. Ascultați mai departe... Pantazi scoase din buzunar o altă scobitoare și, cu capul plecat, apropiindu-și ușor pleoapele, ascultă rezultatele cercetărilor întreprinse de serviciile speciale: analiza hârtiei și a cernelii, statistica greșelilor de tipar, încercările de descifrare a codului prin care sunt transmise mesagiile. - Dar de unde știm că sunt trimise mesagii? întrebă Pantazi. - Altminteri, ce sens ar avea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în clipa următoare îl orbi, zguduindu-l, explozia luminii albe, incandescente. Parcă ar fi fost aspirat de un ciclon fierbinte izbucnit, în chip neînțeles, chiar în creștetul capului. "A trăsnit pe aproape", își spuse clipind cu greu ca să-și dezlipească pleoapele. Nu înțelegea de ce strânge cu atâta putere mânerul umbrelei. Ploaia îl lovea sălbătecită, din toate părțile deodată, și totuși nu simțea nimic. Atunci auzi din nou clopotul Mitropoliei, și toate celelalte clopote, și, foarte aproape de el, un altul, zbătîndu-se singuratec
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pierdut mai mult de 50% din epidermă, te asfixiezi... Dar își dădu repede seama că e ridicol, și umilitor, să răspundă, în gând, celor care se agitau în jurul lui. I-ar fi plăcut să nu-i mai audă, așa cum, cu pleoapele strânse, nu-i vedea. Și în aceeași clipă se trezi foarte departe, fericit, așa cum fusese atunci. - Și apoi, ce s-a mai întîmplat, îl întrebă în glumă zâmbind. Ce altă tragedie? - N-am spus că e o tragedie dar, într-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că nu înțelege; singurul care vrea cu orice preț să mă țină în viață, să afle ce s-a întîmplat." Îl auzise, într-una din zile - renunțase să se mai întrebe când - îl auzise, după ce-i atinsese, cu infinită prudență, pleoapele. - Ochiul pare intact, dar dacă a orbit sau nu, nu știm. Nu știm, de altfel, nimic altceva... Mai auzise asta, altă dată: "Nu știm nici măcar dacă e conștient sau nu, spusese atunci Profesorul, dacă aude și dacă înțelege ce aude
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
centenarul profesorului Dominic Matei." " Nu-mi prea place visul, își repetă de mai multe ori. Nu înțeleg de ce, dar nu-mi place..." Așteptă să plece infirmiera și, cu emoție și mare grijă, așa cum făcea de câteva zile, începu să întredeschidă pleoapele. Se trezise într-o noapte privind o pată luminoasă, albăstruie, fără să-și dea seama că deschisese ochii și fără să înțeleagă ce privește. Simți cum i se zbate, speriată, inima, și închise repede ochii. Dar în noaptea următoare se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
greșeală... Coborî din pat și se îndreptă spre bibliotecă. Voia cu orice preț să mai verifice o dată. Atunci auzi un glas necunoscut de afară, în dreptul ferestrei deschise: - Dar dumneata nu dormi? Se reîntoarse în pat, închise ochii cu furie, strîngîndu-și pleoapele, și repetă, în șoaptă: - Nu trebuie să mă mai gîndesc! Să nu mă gândesc la nimic!... - Asta ți-o tot spun din prima noapte de la spital, auzi. I se părea că începe să înțeleagă ce i s-a întîmplat. Imensa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și să-și umple măcar paharul lui, să bea, în sănătatea lor, dar își simțea picioarele grele, ca de plumb, și se hotărî să se odihnească puțin, doar câteva clipe. Zâmbind, își rezemă capul de speteaza jilțului și-și apropie pleoapele. Va trebui să procedeze ca în ocaziile mari, solemne, să aplice, cum îi plăcea să spună, ceremonialul, adică să țină, câteva secunde, paharul de cristal în dreptul ochilor, privind prin licoarea de aur și aramă, și apoi să-l înalțe și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
așa, ghemuit și încruntat, și să-și stoarcă pe rând coșurile de pe mână. Cum e viața ? Cum o vede el acum sau cum îi apare când e binedispus și uită de toate astea ? Se trântește pe pat și își strânge pleoapele, așteptând amintirea de nesuportat, gonind-o, scrâșnind din dinți, și ea, revenind, încălzindu-i sângele. Mirosul foarte timpuriu de primăvară al aerului, răceala lui, vie și tremurătoare, grămezile de zăpadă cu scoarța înnegrită adunate în marginea trotuarului, din care se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]