5,084 matches
-
cum se întîmplase cu unii. Această ipoteză opri procesul de panică la o fază tolerabilă. Cu toate astea, ori de câte ori se auzea zgomot la ușă, Cioarec sărea în picioare, în tendința de a fugi spre fereastră. Primind semințe de floarea-soarelui și plictisindu-se grozav, Hangerliu culese cojile, alegîndu-le după culoare, și constitui astfel două grupuri de piese, unele albe și altele negre, din care, prin împerecheri și anume semne, își făcu un joc de șah. Pe un eșichier dinainte zgâriat pe masă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
absurdă și că nu se pot admite profesori buni și profesori mai puțin buni, Gonzalv protesta. Dorea inegalitatea, fiindcă visa să facă la timpul său cu voluptate mici mizerii conferențiarilor. Atracția universității consta, pentru el, mai ales în ceea ce-l plictisea acum, în manoperele din consiliu, în plăcerea de a amâna un candidat luni de zile și ani, în a-l ține în anticameră și a-l amăgi cu promisiuni. Gonzalv avea și el un Weltanschauung, ca și Ioanide, în care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-i melancolic și sfidător. Se vedea că se resemnează cu dispreț. Indolenta repeta toate gesturile ei de intimitate încetinite, ca și conștientă de inutilitatea lor. Se purta ca o consolatoare trimisă din oficiu la un condamnat la moarte. Acest lucru plictisi pe Pomponescu, mai ales că Ioana făcea goluri enorme în vorbirea ei, și așa de G. Călinescu altfel sobră, sugerând o preocupare apăsătoare. În privința asta era mult mai normal interiorul familial al lui Pomponescu, unde cele două Pomponești nu abdicaseră
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acest unghi de vedere, neînțelegerea Pomponescu-Indolenta provenea dintr-o criză comună: Pomponescu, în lipsa succeselor de oratorie și de audiență, voia să fie aplaudat intim de Indolenta, iar aceasta dorea același lucru. Amândoi erau în felul lor niște actori care se plictiseau în tête-à-tête, Succesele Ioanei nu se puteau explica decât prin relațiile strânse cu aceia care determinau recrutarea elementelor. Chiar din vorbele ei, Pomponescu înțelese că se ducea des la Gaittany și întîlnea acolo pe Munteanu. Deși n-avea nici un indiciu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
umbrela zbori." "E interesant!" observa ironic (în imaginație, firește) Ioanide, așteptând să vadă până unde merge scandalul." Un acoperiș de tablă a fost dezvelit și aruncat în stradă ca un simplu cearșaf, înaintea mea." "Acum e pericol de foc!" sugera plictisit Ioanide problema esențială. " Chiar treceau pompierii pe stradă!" răspundea cu totul inocentă Elvira. "Ascultă, madam Ioanide, țipa arhitectul, unde te-am trimis eu?" "În oraș, Ioanide, pentru ce te enervezi?" "Nu oriunde în oraș, ci la primărie." "Așa e, am
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pună lemne în sobele de teracotă. Acum, când nu se mai rădea, Pomponescu nu mai consulta nici barometrul. În privința toaletei, presupunând că soțul ei a pierdut îndemînarea de a se rade singur, madam Pomponescu aduse un frizer în casă, care plictisi pe ex-ministru prin aceleași indiscreții auzite de la toți. Ca să nu-l mai vadă în ochi, Pomponescu, amenințat cu prezența lui, se bărbierea singur, dar numai stimulat. Această criză ținu vreo două-trei săptămâni, apoi deodată Pomponescu își reveni, spre bucuria celor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vreo leziune sau inflamație. Inima funcționa impecabil, cu toate astea temperatura nu numai persista, dar câteodată creștea pe neașteptate spre 39 de grade. - Lucrurile se agravează! vesti Gonzalv. Începe să facă temperatură mare. Conțescu începea, ce-i drept, să se plictisească și, plin de sudori, avea o mină lamentabilă. Febra nu se lăsa jugulată de antipiricele obișnuite decât foarte puțin. Atunci, întrebarea ce se puse fu dacă nu făcea o boală infecțioasă, nu suficient manifestată exterior: scarlatină, tifos, malarie. Conțescu fu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de la Ioanide. Exceptând artele și științele, în care geniul și voința sunt indispensabile, reușita în viață nu e condiționată de nici o calitate precisă. Sunt oameni stăruitori până la agasare care izbutesc, și alții tot așa de tenaci care ratează mereu, plictisind pe toți fără o rațiune aparentă. O mediocritate totală e adesea un mare noroc, fiindcă înlătură orice invidie. Adesea nici nu e nevoie de vreun efort. Sunt indivizi copleșiți de onoruri fără a fi stimați, pentru simplul motiv că nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
afecțiunile acestei pasiuni; ambițiosul plat, comun; 2) Istoria ambițiosului idealist, în stare de toate înfrîngerile pentru glorie, putând oscila între ratare grandilocventă și geniul posac; 3) Istoria femeii nesatisfăcute, căzând la maturitate în dezordinea pasiunii romantice; 4) Istoria bărbatului matur, plictisit de căsnicie, distrugîndu-și viața și familia în experiențe erotice tardive; 5) Istoria bărbatului sau a femeii, care neizbutiți ei înșiși în viață, își revarsă energiile asupra copiilor, devenind personaje odioase pentru alții și apăsătoare pentru propria progenitură; 6) Romanul incapacității
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
74). Ca și tristețea sau depresia, plictiseala presupune un gol interior care tânjește să fie umplut. Uneori, ne avertizează F. Wilks (2003), plictiseala precede depresia. Ea indică "o detașare de viață și o lipsă de implicare" (p. 117). Atunci când suntem plictisiți, ne simțim ca și cum toată puterea de a mai dori ceva s-ar fi epuizat. Animația pare să fi dispărut, iar noi nu putem să o facem să apară. Plictiseala poate fi resimțită nu numai ca lipsă de resurse interioare, dar
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
dispărut, iar noi nu putem să o facem să apară. Plictiseala poate fi resimțită nu numai ca lipsă de resurse interioare, dar și ca lipsă a oricărui sentiment. "Sentimentele scrie F. Wilks (2003) dau culoare vieții și astfel a fi plictisit înseamnă că într-un fel am pierdut contactul cu ceea ce simțim într-adevăr" (p. 116). Insatisfacția este precursorul principal al plictiselii. Pentru alungarea plictiselii este necesară "o reconectare la resursele și pasiunile noastre interioare, de care ne-am detașat" (Wilks
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
pentru o zi, rolul principal unui figurant. Acesta, neprevenit, ajunge să confunde farsa cu propria existență. Abu Hasan se crede adevăratul calif, dar noi știm că este doar un simplu pion pe tabla de șah a regelui, care s-a plictisit temporar de rolul jucat de el. Riturile de consacrare regală sunt suprimate și totul se reduce la o simplă înscenare, ceea ce atrage implicit atenția asupra consecințelor suspendării elementelor convenționale ale montării teatrale, situație comparabilă cu cea a unui basm, care
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
pierd". Nu sunt niciodată mai fericit decât atunci când sunt singur". * "Cele mai dure lupte le duc cu mine însumi". * "Aș vrea să nu mă mai deranjeze gândurile legate de sex". * "Mi-e teamă că-mi voi pierde mințile". Când mă plictisesc, îmi place să fac ceva incitant". * "Oamenii mă dezamăgesc adesea". MMPI a fost dezvoltat empiric, adică un număr mare de itemi posibili au fost dați unor oameni sănătoși din punct de vedere psihologic și unora cu diferite probleme psihologice. Apoi
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
al stării mentale. Examinatorul a observat că d-l Anghel era frumos îmbrăcat, politicos și cooperant. Stătea pasiv în birou în timp ce soția lui îi descria simptomele doctorului. El a oferit foarte puține informații. De fapt, la un moment dat, aparent plictisit de ceea ce se întâmpla, s-a ridicat de pe scaun și a părăsit biroul hoinărind pe coridor. Nu știa data în care era, numele sau locația spitalului în care era examinat. I s-au oferit aceste informații dar peste 10 minute
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
doar o sută de parale pentru a lua o acțiune la Banca de schimb. Deoarece blestem banii, judecați dacă trebuie să blestem și semnul înșelător! Atunci nu îmi mai rămâne decât o ipoteză. Sunteți un nou Diogene și mă veți plictisi cu o tiradă în stilul lui Seneca privind disprețul bogățiilor. Cerul mă scutește de asta! Căci, vedeți dumneavoastră, bogăția nu înseamnă un pic mai puțini sau un pic mai mulți bani. Ea înseamnă pâine pentru cei înfometați, haine pentru cei
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
mă mai recunosc în toate acestea. Să lăsăm, vă rog, conversația pe o altă zi. Pănă atunci, iată un mic volum intitulat Capital și rentă 48. Va împrăștia poate unele dintre îndoielile dumneavoastră. Aruncați o privire pe el când vă plictisiți. Pentru a-mi alunga plictisul? Cine știe? Cui pe cui se scoate; un plictis alungă un alt plictis; simila similibus... Nu eu decid dacă vedeți în adevărata lor lumină funcțiile numerarului și ale economiei politice în general. Dar, din conversația
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
simte umilit de existența unui lucru care-l depășește și, astfel, îl urăște. Există și o ură populară împotriva artei, după cum există și un antisemitism popular (Milan Kundera). Snobul adevărat este cel care se teme să mărturisească faptul că se plictisește, când se plictisește, și că se distrează, atunci când se distrează. O formă răspândită de incultură e citatul standardizat. Nu citești Blaga, dar știi că "veșnicia s-a născut la sat", nu citești Kant, dar știi chestia cu "cerul înstelat deasupra
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
existența unui lucru care-l depășește și, astfel, îl urăște. Există și o ură populară împotriva artei, după cum există și un antisemitism popular (Milan Kundera). Snobul adevărat este cel care se teme să mărturisească faptul că se plictisește, când se plictisește, și că se distrează, atunci când se distrează. O formă răspândită de incultură e citatul standardizat. Nu citești Blaga, dar știi că "veșnicia s-a născut la sat", nu citești Kant, dar știi chestia cu "cerul înstelat deasupra și legea morală
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
Eliade, când era tânăr, cineva i-a spus: "Vai, ce mult mă bucur să vă cunosc, domnule Mircea Eliade Rădulescu!" Îți mărturisesc că dacă al XVI-lea Congres de filozofie s-ar face pe tema sistemului meu, lucrul m-ar plictisi îngrozitor: ar trebui să dau explicații, să aprob, să dezmint. Ce mă face atunci să stau aici așa cum stau și să mă simt bine? Care este eudaimonia mea? Am să încerc să-ți răspund diseară. Tocmai am ajuns cu corecturile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
enorm; Hegel e ca o flașnetă; Levinas e mediocru; Hesse e plicticos; Cioran e minunat, dar previzibil și îți taie și mai mult pofta de mâncare. O dezabuzare stupidă ― și totuși explicabilă? ― a pus stăpânire pe mine: majoritatea cărților mă plictisesc, filozofia mi-a devenit de mult greu suportabilă, tonul scrierilor edificatoare mă irită. În cercetarea academică nu mai cred, eseurile mi se par futile, romancier nu am avut norocul să fiu. Singura formă de scris care mă interesează ar urma
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
disciplinele umaniste pericolul care pândește orice debut este ermetismul, vorbirea întortocheată, risipa de cunoștințe, citarea în exces, abuzul de termeni tehnici, pe scurt, toate strategiile imaginabile care, menite să scoată în evidență eul auctorial, nu fac decât să sperie, să plictisească și să îndepărteze publicul. Aproape orice debut seamănă cu o paradă. Tânărul care începe să scrie își zdrobește prezumtivul cititor cu neologisme, grecisme, sanscritisme și îl îngroapă pe acesta într-o mare de nume proprii ("bibliografia"), pentru ca celălalt să înțeleagă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
orice contact cu străinii era interzis etc). Răspunsul "organelor" este o mașină a Securității care i se postează în fața casei, cu program non-stop, în trei schimburi. În "schimburi" sânt când doi "lucrători", când unul singur; în genere, flăcăi ce se plictiseau de moarte, "coansați" în câte o "Dacie" vreme de opt ore. Andrei, la rîndu-i, nu foarte în apele lui, stă în casă și citește Shogun, un roman-fluviu cu intrigă japoneză medievală, foarte la modă atunci. Și, din când în când
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
înțelept au dreptul să nu spună nimic, numai ei, de la înălțimea pe care au atins-o, se pot lepăda de cuvinte. Noi, toți ceilalți, prizonieri ai verbului, sîntem condamnați la limbuție și ne petrecem viața explicând, argumentând, ținând discursuri, descriind, plictisindu-ne și plictisindu-i pe ceilalți. După o pauză de zece minute, în "Sala Oglinzilor", are loc ședința de autografe. Regele, Regina, principesa și principele sânt instalați la o masă lungă florentină, cele patru gărzi de corp își ocupă pozițiile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să nu spună nimic, numai ei, de la înălțimea pe care au atins-o, se pot lepăda de cuvinte. Noi, toți ceilalți, prizonieri ai verbului, sîntem condamnați la limbuție și ne petrecem viața explicând, argumentând, ținând discursuri, descriind, plictisindu-ne și plictisindu-i pe ceilalți. După o pauză de zece minute, în "Sala Oglinzilor", are loc ședința de autografe. Regele, Regina, principesa și principele sânt instalați la o masă lungă florentină, cele patru gărzi de corp își ocupă pozițiile, se formează o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o vibrație de ființă, și este cultivat în sine, atunci autorul acela va fi culturalmente util, dar va risca să poarte cu el peste tot în lume, ca pe propria-i umbră și ca pe un blestem, darul de a plictisi. Drama mea, ca să zic așa, "destinală", este că întîlnirea cu Noica, pe cât de benefică mi-a fost în plan cultural, pe atât de nefastă mi-a fost în planul vibrației de ființă. Jurnalul de la Păltiniș a reprezentat, paradoxal, prima răzbunare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]