3,697 matches
-
asupra lui Mircea. S-a trezit ca buimac, a văzut că nu-i arma și a îngălbenjit. A ieșit afară din dormitor și umbla năuc. L-am întrebat „ce caută”și n-a fost în stare să spună. L-am poftit în cancelarie, a văzut arma cu baineta pusă, s-a repezit s-o ia și a zis către mine: „Na, mă nebunule, mă gândeam să mă sinucid”. În luna iulie,1944, eram cantonați la Gura Honț, și am fost trimis
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
jocul naivului până la capăt. Înainte de a fi în dreptul meu, am făcut semn cu mâna să mă ia și pe mine. A încetinit, apoi a oprit și șoferul m-a întrebat:”plătești bine”? Am răspuns: „Plătesc ca popa”, și m-a poftit în mașină. De la prima privire, de pe scara mașinii mi-am întărit convingerea că sunt arestat. În spate erau trei bărbați. Numai locul de lângă șofer era liber, deci pentru mine. Au vorbit toți cu mine, m-au întrebat unde mă duc
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
fuseseră inventariați. Tot după amiază, spre seară, au venit trei ofițeri de securitate, cel mai mare în grad era îmbrăcat în civil și era cu fața ciupită de vărsat. S-au așezat pe scaune la masă, iar eu am fost poftit pe scaunul din fața lor. Cel mai în vârstă, cu fața stricată de vărsat, mi-a vorbit amenințător cam așa: „ Ce, crezi că noi nu știam ce fel de preot este la Hăbășești, că ești un dușman al poporului ? Dar te-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
zic să vin și eu cu Mitică gardistul, să stăm la pândă și să te scoatem de sub mâinile lui când o fi cazul”. Întâlnirea avea loc pe teren neutru, la o țiitoare de-a lui. Am intrat, m-a poftit pe scaun și mi-a dat mâna: - Eu sunt Corneliu Panu Calimach, viță de boier, foști stăpâni pe aceste locuri până la împroprietărirea din nouă sute șai' șpe. Mai am ceva avere. Pădurea. Am vrut să te cunosc. Am aflat că ești
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
domnului Balș. Ne-a deschis doamna, o femeie grăsuță, în jur de 50 de ani, cu o privire blândă, care foarte binevoitoare ne-a întrebat ce dorim. I-am spus că vrem să vorbim cu domnul revizor Balș. Ne-a poftit în hol. Peste câteva minute a apărut și domnul revizor dintr-o încăpere unde, aruncându-ne ochii, am putut vedea că era tot atât de modestă ca și holul. Ce vrei? Era doar o casă de învățători. I-am spus domnului Balș
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
nu înțelegea deloc. Noroc că a venit un copil de școală care ne-a luminat pe amândoi. În fine, dacă tot începuse pe haholă, dă-i înainte din mâini mai mult, exerciții întrerupte de tatăl domnișoarei Galiurov care m-a poftit dincolo de prăvălie, în casă. Aici soția gazdei ne-a omenit cu bucate și ce era de băut, cu ea, ca și cu fiica, înțelegerea făcându-se prin alfabetul gesturilor. Se spune despre moldoveni că sunt foarte ospitalieri. Am văzut mai
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Bietul Vlahuță lucra pe unde putea, cum putea, ca să poată trăi. Intr-o zi ia o cutie, o îmbracă în pânză neagră, încropește un trepied și merge la prefect. Domnule prefect nu vă port pică pentru darea afară. V-aș pofti să facem o poză cu toți funcționarii prefecturii. Va fi ceva de vis. Prefectul, gândind că ideea nu-i tocmai rea, adună afară, de-a stânga și de-a dreapta dumnealui, toți funcționarii. Dar nu, nu așa se face. Să vedem
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
fel am făcut și cu ștefan Luca. Nu i-am slăbit o clipă. Într-o zi m-am dus cu Vladimir, după lecții, la un cetățean în sat. și bulgarii sunt foarte primitori și găgăuzii la fel. Cetățeanul ne-a poftit în beci, să scăpăm de zăduf ne-a adus pâine, cavarma, ghiudem și telemea. Mâncăm, bem, și ce-mi vine mie? Ies afară, chem băiatul gazdei și-l trimit după ștefan Luca. Vă închipuiți întâlnirea. S-au uitat unul la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
spre cel al câmpului. Culmea e că atunci când a venit în fața listei cel mai bogat om, Alexei Trandafilov, și a vrut să fie scris cu doar o baniță de orz, oamenii au refuzat să-l înscrie și l-au cam poftit să plece de-a cucu. Erau prea bogați în suflet ca să se spurce cu micimea bogătașului! Examenul de definitivat trebuia să-l susținem la Ceatatea Albă, în luna mai 1937. Dar cum să pleci? Un copil de trei ani, altul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
La propunerea de a transfera incertitudinea sa, prin telefonul primăriei, la județ, i-au căzut epoleții. școala, mobilierul, curtea școlii erau în cea mai nenorocită stare. Pereții erau râmați de porcii pe care îi crescuse în libertate Dobru. L-am poftit să părăsească locuința împreună cu ceilalți porci.. Două camere, o bucătărie și o săliță, toate neîngrijite, murdare. Am luat tot varul, toată tencuiala până la zid, am dezinfectat, am pus fum de ardei iute pentru stârpirea ploșnițelor și am făcut adevărată
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
pentru a ține sub observație casa. În cele din urmă a coborât din mașină și a venit iar la ușă: Dacă nu ieșiți imediat din casă, vă scot cu miliția, a spus furios din cale afară. Încercarea de a-l pofti și pe el la semințe, la cafea și la un pahar cu vin a eșuat. Cu greu s-a calmat și l-am convins să nu ne spună la șefii cei mari. Cum între funcția de instructor și de codoș
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
oameni liberi, puternici. Eu eram o intrusă, o venetică, un vierme ce mai trăia doar din mila lor. Stai acolo, mi a spus cu glas ridicat și m-a împins ușor pe locul din spate al mașinii. Nu m-a poftit să iau loc în față și nu mi-a adresat nici măcar un salut de politețe. Drumul mi s-a părut nesfârșit și mă simțeam stingheră și neliniștită. Ajunsă la comună, atent supravegheată de secretar, am dat jos, așa cum îi văzusem
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
o figură hotărâtă, dar blândă de om simplu. Îl văzusem de câteva ori în prezidiu la instruirile lunare de la Comitetul Județean. Fața lui semăna cu o pâine abia scoasă din cuptor. Radia de bunătate și era mereu zâmbitor. M-a poftit să iau loc într unul din cele două fotolii uriașe în care am dispărut aproape complet. Ești tare mărunțică, mi-a spus cu glas blând și plin de înțelegere. Trebuie să te impui prin alte mijloace, deoarece fizicul nu te
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
zece, în curtea primăriei erau cam douăzeci de bărbați și câteva femei care mă priveau zâmbind ciudat. Preoteasa de la Ghiduleasa, care era și ea printre cei convocați, îmi zâmbea slugarnic. „Ce-o fi cu ăștia?”, m-am întrebat în gând. Poftiți în birou. I-am invitat, neștiind însă ce le voi spune. Toți odată?, am fost întrebată de un țăran vânjos cu buza de jos despicată, care tocmai aflasem că este fratele secretarului primăriei. Toți, că doar nu v oi chema
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
sală au izbucnit în râs și m-au privit ciudat. După terminarea instruirii, în timp ce mă îndreptam spre ieșire împreună cu alți colegi, o secretară m-a oprit, spunându-mi: Dumneavoastră sunteți primărița de la comuna Fundoaia? Da, eu sunt! Vă rog să poftiți în birou la tovarășul secretar Țăpoi. Încăperea în care lucra secretarul cu probleme organizatorice era imensă, luminoasă și foarte curată. Biroul din lemn de stejar masiv era recondiționat dintr-o mobilă boierească. Sub sticla groasă de cristal era pluș vișiniu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
vorbeați despre arme. Scrie când și prin cine ți-a trimis arma. Discuția devenise absurdă și insuportabilă. M-am ridicat de pe scaun și furioasă i-am strigat: Deocamdată, aici, eu reprezint puterea! Nu știu cu ce ați venit, dar vă poftesc să plecați din biroul meu și din comună. Voi suna la primul secretar și voi cere să mă primească pentru a sta de vorbă cu dumnealui. Îi voi povesti și cum zăceați în șanț, beat, în dimineața aceea, la intersecția
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a lui, pe bază de amor, dar m-am legat de grec așa, ca să am și eu un model, ca tot omul. Căci dacă stau și mă gândesc bine "speța" lui Ahil e fleac pe lângă a mea și l-aș pofti pe Homer să mi-o pună în hexametri, dacă-l ține cureaua. Să mă explic. Mă numesc Alin Săvescu, Al pentru rude și amici. Sunt săgetător și nici nu mai știu sau nu vreau să știu câte "primăveri" mai am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pentru faptul că produce peste 200 soiuri de brânzeturi!) Cu unii colegi mă mai întâlneam, în formație mai restrânsă, la un dejun sau cină "de lucru" la restaurant. Uneori, eram invitați de românii noștri din Chile. Când luam leafa, îmi pofteam soția la un dejun "afară"! Localuri pitorești erau multe în Santiago. Favoritele mele erau "El Pavo", cu bucătărie internațională, "Canta Gallo" și "Estancia", cu bucătărie chiliană, și "Rapa-Nui", cu bucătărie din Insula Paștelui; aici, farfuriile, paharele, tacâmurile erau din scoici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
însoțit de doi domni, dintre care unul era domnul Șehter, celălalt un tip care, din orice unghi ar fi fost privit, ar fi fost diagnosticat că este comisar de poliție. Secretarul a șoptit ceva profesorului de matematică, după care a poftit pe Șehter să treacă în revistă întreaga clasă. Negustorul ne-a recunoscut îndată, arătându-ne cu degetul: "ei sunt, ăștia, amândoi, sunt sigur". Fără nici o explicație, am fost duși "cam pe sus" la cancelaria directorului. În lipsa acestuia, secretarul a asistat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o boabă în ochi și lui Ghiță Cuțit. Dar fetele, ce se mai smiorcăiau... Și au băut cât au putut (cât au vrut) vin tămâiet și nu s-a îmbătat nimeni, mare minune și asta, și au mâncat cât au poftit. Așa merge legenda despre strada "La zece mese"; dar nu se știe dacă a fost chiar așa. * Am ajuns pe strada Sfântul Ion. Acum, acolo, sunt niște blocuri ceaușiste, obosite, plictisite, vai de mama lor. Nu-i nici un sfânt și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
generalului Antonescu. Într-adevăr, ducându-ne la Președinție să ne cunoască generalul Antonescu (probabil se credea așa fin observator încât să-și dea seama de valoarea omului de la prima vedere!), Horia Sima m-a luat în biroul său, l a poftit pe colonelul Dragomir, ministru al Coordonării și om de încredere al generalului, spunându-i că dorește să fiu numit subsecretar de stat. A urmat o discuție destul de lungă, în timpul căreia mi-am impus să nu spun niciun cuvânt, dar nu
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
din situația actuală, dacă Rușii se vor dovedi tot așa de slabi de cuget ca diverșii Fabricius, Killinger și Comp! În asemenea condiții nu e de mirare că Horia Sima refuzase „invitația”, mai ales că - după spusele lui Medrea - fusese poftit la Berlin de către Himmler, locțiitorul Führerului la conducerea partidului național-socialist, pentru sfârșitul aceleiași luni, ca oaspe al partidului. Mai bine de un ceas i-am demonstrat lui Medrea că vizita lui Antonescu ne va fi fatală, căci fără niciun reprezentant
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
a dat legătura și a comunicat că are în biroul său pe „Dl Vladimir Dumitrescu, Secretar-General la Culte, care spune că n-a luat parte la «rebeliune»”. Nu știu ce i s-a răspuns de la celălalt capăt al firului, dar m-a poftit la telefon și am avut astfel o scurtă convorbire cu dl Ică: „- Bună dimineața domnule Vladimir... - Vă salut domnule Ministru. - Spui că n-ai avut niciun amestec la rebeliune? - De vreme ce am fost tot timpul la Minister sau acasă, unde am
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
s-a întors curând, vesel, deoarece i se dădea drumul: nu avusese niciun rol oficial în timpul „guvernării legionare”, înlocuind numai câteva zile pe fratele său la Direcțiunea Învățământului Secundar. Ne-a venit apoi rândul și lui Herseni și mie, fiind poftiți la doi judecători de instrucție diferiți. Pe mine m-a anchetat profesorul P. Strihan , mobilizat la Justiția Militară și, mai târziu, subsecretar de stat la Interne. Punctul de greutate al interogatoriului era „ocuparea Ministerului”, așa încât mi-a fost foarte ușor
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
arse de mult, circulă totuși. Le spui că, vigilenți fiind, noi facem revizii vara la apă caldă și ne spălăm spartan cu apă rece. Ei bine, ca să eviți rușinea că te complaci într-un astfel de cult al gunoaielor, îi poftești pe un traseu tentant: Sinaia-Peleș, Brașov-centrul-vechi, Poiana, Râșnov, Culoarul Rucăr-Bran, Târgoviște și retur București-centru cu intrare prin Chitila. Sinaia-Peleș. Frumos. O alee lungă, pietruită. Brazi și mesteceni. Aer să-ți invadeze plămânii. În caz că te rătăcești, nu-i nici o problemă, căci
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]