10,542 matches
-
volumul " Drum spre inima țării", de Nicolae Docsănescu, iar Valentin Hossu Longin o omagiază în cartea "Soarele din poartă". Munca acestei artiste luminează arta covorului maramureșean, dându-i strălucire și autenticitate. Dar imaginea ei ar fi incompletă dacă nu am pomeni și un episod din perioada Revoluției din anul 1989, când preoteasa din Botiza, împreună cu doi credincioși din sat, a dus pe 28 decembrie 1989 militarilor de la Otopeni sute de perechi de ciorapi și mănuși confecționate de botizence, eveniment despre care
MARAMUREŞ, O ICOANĂ VIE A SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE, STRĂMOŞEŞTI ŞI ROMÂNEŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342813_a_344142]
-
agoniza, în aceeași cameră cu ea, Mama cosea gobelin la masă, iar eu scriam, pe pat, Semantica modurilor incertitudinii”. „Ce scenă!” „Vorbeam tot timpul. Emilia își pregătea atunci ieșirea din lume”. (Autodialog I). Cât de subtil, de abia „tangibil”, este pomenită disparița, moartea, în final, generatoare de spaimă: „E îngrozitor să ai un trup în care nu mai încapi”. Uneori apare și unda de ironie: „Tanti Lida a murit tot într-o seară de toamnă. Fiul ei a găsit-o pe
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
lumii noastre este, de fapt, o iluzie abil creată de o inteligență de nenumărate ori superioară nouă, în ,,Muguri de vise” poeta spune că ,,realitatea nu-i altceva decât/ ce-i permitem să fie”. Numele zeului Thanatos (zeul morții), arareori pomenit cu teamă în mitologia greacă, apare în poezia Mihaelei Oancea nu ca o entitate înfricoșătoare, ci ca un zeu al transformării dintr-o formă de existență în alta. Această ipostază a lui Thanatos am întâlnit-o în Luceafărul lui Mihai
MIHAELA OANCEA (“SOLZII NEGRI AI TIMPULUI ALB” – EDITURA “DESTINE” – BUCUREȘTI, 2015) de DORINA STOICA în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342866_a_344195]
-
satisfăcuse stagiul militar și mai lucrase ceva timp, vreo doi ani. Nu uitaseră anii aceia nici tatăl, nici fiul. Dar, mai ales, fiul amânat la studii, la viață, de bățoșenia tatălui. Și asta îi îndepărtase, chiar îi răcise. Artemie nu pomenise niciodată nimic despre resentimentele sale, pe de-o parte, autoritatea paternă nu i-ar fi permis, pe de altă parte, orgoliul, marele său orgoliu, îi cenzurase reacția fățișă. De aceea, Mira n-a știut niciodată ce gândea cu adevărat comunistul
CAPITOLUL 2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342853_a_344182]
-
are nici-un preț. Iar de mai vezi câte-o statuie, Calul de sub stăpânul lui, E pus ca și mai sus să-l suie Pe scena postamentului. Dacă pe soclu se-amintește : „ Cutare Cezar ” , „Q ‘mpărat ”, De cal nici că se pomenește, Că-i „Murgu” , „ Roibu” sau „Vărgat”. Stăpânul, cel purtat pe pături, A fost înfrânt sau părăsit, Dar calul i-a rămas alături: El n-a trădat, el n-a fugit. Ba s-a luptat cu inamicul, De-a dus stăpânul
CÂNTAREA CAILOR UITAȚI de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342986_a_344315]
-
cu boii - cu Duman / Și cu cel’lalt, cu Tălășman - Pe drumul către iarmaroc. / Merseră ei pân’ la un loc Unde-ncepuse un deal mare / Urcând tărăgănat spre zare. Dănilă se porni agale / Să urce dealul, când în cale Se pomeni cu-n om că vine / Trăgând un car nou după sine, Pe care-atunci îl cumpărase. / Omul acela singur trase Ditamai carul după el, / Căci n-avea boi de nici un fel. Acuma el se chinuia / Cum vorba veche glăsuia: „La vale
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
Cu asta m-am ales apoi! Măi, măi! Ce-am să mă fac acum? Mi-am pierdut mințile pe drum Dacă așa am procedat! / Sau dracu’ mi le-o fi luat!” Gândind astfel, a tot venit / Până în sat s-a pomenit. Acasă însă nu s-a dus, / Căci ce ar fi avut de spus Nevestei, despre ce-a făcut? / Tare-ntristat, s-a abătut Pe la al său frate, să-i spună / Lui mai întâi, vestea cea bună. „Bună bădiță” - a grăit
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
-l momesc Să-mi dea și iapa, după care / Am să mă pierd în lumea mare. De-ai mei, grijească Cel-de Sus!” / Apoi spre frate’ său s-a dus, Însă pe drum s-a rătăcit / Și lâng-un iaz s-a pomenit. Doar niște lișițe erau, / Care pe iaz se zbenguiau. Dănilă-ndată a zvârlit / Toporul său, căci a voit O lișiță să nimerească, / Pe care să o dăruiască Fratelui său, peșchin apoi, / Când se va duce înapoi Să-i ceară iapa împrumut
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
fel, Dănilă-a procedat: / A strâns din dinți și a răbdat. În urmă, și-a înfrânt durerea / Și-a zis: „Atâta ți-e puterea? Ei află că nu m-ai speriat! Ți-arăt eu, măi demon spurcat, Încât ai să mă pomenești / Atâta cât ai să trăiești! Îți muști tu mâinile de-ndat’ / Ce mă apuc de blestemat!” „Ajunge cât ai povestit!” Răspunse dracul, plictisit. „Apucă-te de blestemat! / Destul e cât te-ai lăudat! Hai, blestemă și vedem noi / Cine e meșter
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
doar atunci când sunt adunate. Și totuși, a folosi această adunare de litere în fața fețelor simandicoase - pare de prost gust. Elenelor de tip Udrea, care-și arată cracii pe internet atât românilor, cât și Comunității Europene, nu le place să le pomenești cuvântul care le place de fapt cel mai mult. A fi ministru într-o țară săracă implică, automat, o reținere (abținere) de la gesturi deplasate. Blondele noastre Elene nu știu ce este bunul simț. „Cracele” lor, țâțele lor cam pleoștite care sunt promovate
ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ DIN ROMÂNIA (2) de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343456_a_344785]
-
obiceiurile și tradițiile lor, cu portul lor, dar mai ales cu...limba lor. Dacă i-ai fi întrebat: de când vorbiți voi limba asta, mă? S-ar fi uitat lung la tine și ți-ar fi răspuns sictiriți: de când ne-am pomenit, băă! Pentru că toate alea, ei le-au...pomenit din tătă-n fiu, din mamă-n fiică. Târziu, mult mai târziu, s-au găsit niște deștepți să le spună că limba lor se trage din limba latină, că ei se trag din
ŞI TOTUŞI...UNIREA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343429_a_344758]
-
mai ales cu...limba lor. Dacă i-ai fi întrebat: de când vorbiți voi limba asta, mă? S-ar fi uitat lung la tine și ți-ar fi răspuns sictiriți: de când ne-am pomenit, băă! Pentru că toate alea, ei le-au...pomenit din tătă-n fiu, din mamă-n fiică. Târziu, mult mai târziu, s-au găsit niște deștepți să le spună că limba lor se trage din limba latină, că ei se trag din Traian și Decebal, de parcă...(Doamne iartă-mă!) ăștia
ŞI TOTUŞI...UNIREA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343429_a_344758]
-
această maladie - a amneziei și a nerecunoștinței, fiindcă aportul său a fost cu adevărat grăitor și elocvent, marcant și determinant, din care motiv sunt ferm convins că se va face foarte des trimitere și referire la el, așa încât, după cum am pomenit și mai sus, Patriarhul Teoctist al Bisericii noastre strămoșești - naționale și al neamului nostru românesc, este ca un far ce luminează și va lumina foarte mult timp (și) de acum încolo, deși probabil sunt și dintr-aceia care ar dori
OPT ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A PREAFERICITULUI PĂRINTE TEOCTIST ARĂPAŞU – PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE (1915 – 2007)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344020_a_345349]
-
târziu mărite procurator, spuse acesta. A întrebat de domnia voastră! -Chiar așa? întrebă mirat Ponțiu Pilat. Curiozitatea îl făcu acum să fie nerăbdător. Se gândise să mai aștepte un ceas și apoi să intre în apartamentul Claudiei. Dar dintr-o dată se pomeni ieșit pe coridor îndreptându-se într-acolo. Nu bătu la ușă și intră fără nici un anunț. -Procuratorule! În sfârșit! spuse Claudia apărându-i în față. Ce mai e nou? întrebă ea aranjându-și rochia într-o oglindă aflată pe un perete
AL CINCISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344022_a_345351]
-
Iani, tatăl postelnicului, este un fir retro-narativ, rezultat din amintirile acestuia și ale fiului său Dimitrie, narațiune ce se desfășoară paralel cu firul narativ principal. De fapt, toată scriitura se desfășoară pe mai multe planuri, așezate în acel complex mozaicat, pomenit mai sus, într-o îmbinare armonioasă și fluentă. Cu o soție cicălitoare și răutăcioasă, Ruxandra, provenită din familia Florescu, de boieri vestiți, postelnicul își împarte viața între activitățile în Divanul Domnesc și administrarea moșiilor, în special petrecându-și timpul la
VREMEA FANARIOŢILOR de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344059_a_345388]
-
Academia Spirituală „Episcop Dr. Nicolae Popoviciu - Martirul și Mucenicul Credinței” de la Sfânta Mănăstire Recea - unde iată, a mai viețuit unul dintre apropiații, discipolii și ucenicii cei iubiți ai vrednicului ierarh, în persoana Preacuviosului Părinte Arhimandrit Ioan Iovan, care l-a pomenit cu atâta venerație, respect și recunoștință!... Nu în ultimul rând muzeul ctitorit și organizat în cinstea aceluiași distins ierarh, martir și slujitor al bisericii din perioada interbelică - Episcopul Nicolae Popoviciu al Oradiei... De fiecare dată, când ne întâlneam, îmi vorbea
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IOAN IOVAN DE LA MĂNĂSTIREA RECEA – JUDEŢUL MUREŞ, LA ŞAPTE ANI DE LA STRĂMUTAREA SA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ, PĂMÂNTEASCĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1587 din 06 mai [Corola-blog/BlogPost/344069_a_345398]
-
cu puțin înainte de a împlini patruzeci de ani... Îl căinaseră vecinii: A căzut năpasta pe capul neamului ăstuia! Ce năpastă! Ce mai năpastă! De când trecuse la Domnul și fratele lui mai mare, acum ceva vreme, de-l vedeau, de-l pomeneau, îi ziceau mai abitir Năpastă. Supărat de cum trăia, nu se sinchisise de porecla dată, nu! Ba chiar și-o însușise uitându-și parcă numele adevărat. Fratele cel mare nu-și dăduse obștescul sfârșit până ce n-auzise jurământ de la mezin că
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
la biata nevastă-sa. Bolnavă, copiii plecați în Italia...Au un băiat și o fată necăsătorită. El, nu, că se omoară, dacă nu-l primesc. Ce era să fac? L-am primit. După un timp, vreo zece-cinșpe zile, m-am pomenit cu nevastă-sa la mine. Să mă omoare, nu alta. El ședea întins pe pat și noi ne păruiam. Când l-am observat că zâmbește flegmatic, i-am strigat: - Hai, ia-ți catrafusele și cară-te, cu nevastă, cu tot
CAP. 7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344181_a_345510]
-
o săptămână, mi-a dat telefon la serviciu, să mă întrebe ce mai fac. Mi-a spus că nu mai poate trăi fără mine și că trebuie neapărat să mă vadă. Parcă...nu știu cine mi-a luat mințile, că m-am pomenit șoptind: vino! Atât am spus. Seara a fost la mine și ne-am iubit cu o furie sălbatică. (Aici, Irina izbucnește-n hohote de plâns). Blestemată fie clipa când i-am zis să vină! A rămas la mine vreo patruzeci
CAP. 7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344181_a_345510]
-
la origine, epigrama era o inscripție pe morminte. Chiar dacă ulterior și-a mai schimbat semnificația, există și astăzi o specie a epigramei, numită “epitaf”, a cărei definiție nu cred că e nevoie să o dau. Și, în acest context, merită pomenit cimitirul din Săpânța, un exemplu de sfidare a morții prin ceea ce desființează orice filon tragic - gluma. Subliniez un lucru - nu trebuie confundat hazul de necaz cu umorul negru. Umorul negru are în el o sămânță de macabru, chiar de sadism
DESPRE UN ANUMIT GEN DE UMOR de DAN NOREA în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344198_a_345527]
-
ești în aceeași osândă? Și noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă nu a făcut nici un rău». Și, după cum știm, Dismas a fost în chiar acea zi împreună cu Iisus Hristos în rai. Căci zicând: «Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta», a primit acest răs¬puns de la Domnul: «Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai»” (cf. Luca, cap 23). După cum se poate vedea, viața Maicii Domnului este adânc legată de
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE COPILĂRIA ŞI “FRAŢII” LUI IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342933_a_344262]
-
să-i omoare, iar la Elisaveta agonia a ținut până a doua zi, când s-a stins și ea la fel ca și soțul său. O mare jale a cuprins întreaga comunitate, deoarece o asemenea tragedie nu s-a mai pomenit niciodată în vreun sat dintre acei munți bântuiți doar de furtuni, viscole, tunete și fulgere, sau de jivine sălbatice, dar ferită de spectrul unei asemenea morți cumplite. Întâmplarea fericită pentru viitorul copilei, dacă se poate spune așa după tragica dramă
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343098_a_344427]
-
aceasta cu mare înfrigurare fiindcă, din păcate, noi cam avem „darul” acesta de a ne uita binefăcătorii și înaintașii noștri dar încerc, totuși, să-mi fac un act de încurajare și de optimism și să cred că ori de câte ori va fi pomenit numele Teodor Maghiar, și de aici înainte, va fi pronunțat cu venerație și respect, pentru tot binele pe care dumneavoastră l-ați făcut atâtor oameni și care fapte, fiți sigur că sunt consemnate de către Dumnezeu în Împărăția Sa cea cerească
ARTICOL OMAGIAL – CU PRILEJUL ÎMPLINIRII A PATRU ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A DOMNULUI PROF. UNIV. DR. ING. THEODOR MAGHIAR – RECTORUL UNIVERSITĂŢII ORADEA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 209 [Corola-blog/BlogPost/343114_a_344443]
-
pe atunci actualul municipiu Onești din județul Bacău.) Am întors capul spre scaunul pe care cu onoare chițcăia discret inspectorul. Și ochii lui erau holbați a stupoare. Eu tăceam ca mutul, neștiind ce să răspund la această întrebare încuietoare. Mă pomenesc în cele din urmă spunând: - Nu m-am priceput. Trebuia să argumentez atitudinea tovarășului secretar? Să le spun copiilor că așa se face controlul de partid? Să rămână copiii cu o astfel de părere despre Partidul Comunist Român? Fapta este
TE ARESTĂM PENTRU SABOTAJ! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343021_a_344350]
-
dată pe pământ. E loc sub soare pentru fiecare. De ce nu mai avem loc unii de alții. De ce e atât de învrăjbită lumea? Ce avem de împărțit unii cu alții? Puterea? Bogăția? Sărăcia? Norocul? Nenorocul? S-ar putea să ne pomenim, în timp, cu viața risipită în urmă. Cum o mai adunăm? S-ar putea ca unora să nu le ajungă o singură viață. Să-și mai dorească încă una. Să dorească mai multe. S-ar putea ca alții să-și
VRAJBĂ ŞI INSTITUŢIA ADMIRAŢIEI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 147 din 27 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343168_a_344497]