5,068 matches
-
programul managerial privind calitatea demersului didactic; - proiectarea activității didactice s-a realizat prin respectarea obiectivelor și scopurilor prevăzute în programele școlare; - au fost stabilite instrumente de evaluare; - cadrele didactice și-au întocmit planificările calendaristice anuale și semestriale. b) Aspectul acțional pragmatic: Folosind forme diverse de evaluare a calității și eficienței demersului didactic, au fost constatate următoarle aspecte: - parcurgerea ritmică a materiei; - respectarea conținutului științific al fiecărei lecții, în conformitate cu prevederile programei școlare; - cadrele didactice au folosit metode și procedee adecvate obiectivelor și
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_93486]
-
Spovedania ei, străbătută de căință și de un anume sentiment de culpabilitate (n-ar fi trebuit să plece la Iunion), e o adevărată tiradă rostită pe nerăsuflate, o declarație pătimașă de amor prin care-și recâștigă amantul. Jupân Dumitrache, spirit pragmatic, Încearcă să-i pulbere Îngrijorarea, considerând că cel mai mare rău care li se poate Întâmpla e să-i ardă cherestegia, adică să piardă din avere. Dar Vetei, potrivit propriei mărturisiri, i se bate și ochiul drept, «de vreo trei
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
se încălzește lent, parțial pacientul! (risc de reângheț pe timpul transportului, de mărire a zonei necrotice, de infecție precoce). CAPITOLUL VII ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII PROFESIONALE A ASISTENTULUI MEDICAL PROCESUL DE ÎNGRIJIRE Procesul de îngrijire = esența activității de nursing. Definiție = Metodă clinică planificată, pragmatică, care permite acordarea de îngrijiri individualizate, în funcție de reacțiile particulare ale fiecărui individ (comunitate) la o modificare actuală sau potențială a stării lui de sănătate. Scopul = Obținerea unei îmbunătățiri a stării de sănătate a individului și comunității. Se renunță astfel la
Nursing general : note de curs by Solange Tamara Roşu, Mihaela Carmen Fermeşanu () [Corola-publishinghouse/Science/91817_a_93197]
-
îngrijite (comunității) Precizarea și ierarhizarea necesităților de îngrijire ale pacientului. Finalitatea: formularea diagnosticului de îngrijire (nursing). Etapele evaluării pacientului: 1. Culegerea de date 2. Înregistrarea datelor 3. Analiza și interpretarea datelor Formularea diagnosticului/diagnosticelor de îngrijire (constituie baza rațională și pragmatică pentru elaborarea ulterioară a planului de îngrijire). Fiecare dintre aceste etape are un conținut specific și o modalitate diferită de realizare practică. 1. Culegerea de date Definiție: Colectarea informațiilor subiective și obiective privind starea de sănătate și satisfacerea necesităților personale
Nursing general : note de curs by Solange Tamara Roşu, Mihaela Carmen Fermeşanu () [Corola-publishinghouse/Science/91817_a_93197]
-
4.3.1 Alte situații de ACORD la distanță 215 4.3.2 Dislocarea predicatului complex 217 4.4 Relevanța fenomenului examinat 218 5 Negocierea unei gramatici 219 5.1 Encliză pronominală în contexte nespecifice 219 5.2 Anularea efectelor pragmatice 222 6 Concluzii. Rezumat 224 V Concluzii generale 227 Corpus 233 Bibliografie 237 Convenții, simboluri și abrevieri Convenții Trimiteri • capitolele se notează cu cifre romane; secțiunile se notează cu cifre arabe • trimiterea în cadrul aceluiași capitol se face prin simbolul §, fără
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
nu este doar un mecanism de focalizare, ci se asociază cu o serie de alte valori discursive (marcarea solidarității / corelației dintre blocurile sintactice, mijloc adițional de surbordonare). Cu alte cuvinte, inversiunea pare să fie determinată mai degrabă de factori discursivi, pragmatici decât de factori gramaticali, ceea ce contravine caracterizării general acceptate a sistemelor V2. Și cu această ocazie statistica joacă un rol important în rezolvarea acestei probleme: gramatica cu deplasare a verbului în domeniul C, interpretată ca gramatică V2 în lucrarea noastră
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
această valoare fiind strict rezervată formelor tari. 1.2.3 Gramatica dublă a determinantului cel Construcția cu articolul adjectival din româna modernă (v. Nicolae 2013c și bibliografia), în care determinatul cel extinde domeniul nominal, introducând modificatori postnominali cu o funcție pragmatică specifică (v. Vasilescu 2009; Cornilescu și Nicolae 2012), nu este pe deplin gramaticalizată în româna veche (Stan 2013: 37; Nicolae 2015b). Cel prezintă o gramatică dublă, de demonstrativ și de articol, după cum arată distribuția și interpretarea sa. Distribuțional, modificatorul care
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
lui dumnezeiască vreare (CC2.1581: 63) c. a lui iaste de oameni iubire (CC2.1581: 63) d. Tuturor sfârșitul apropie-se (CV.1563−83: 79v) Deși nu se poate distinge în toate cazurile dacă poziția prenominală este accesată prin deplasare pragmatică la periferia stângă nominală (deplasare A-bar) sau este efectul setării centru-final a Parametrului centrului (v. §2.3 infra) în toate cazurile de mai sus21 (v. discuția la Ledgeway 2012: 281-2, 2015b, 2015d), există indicații în favoarea existenței reziduale a structurilor
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
C(omplementizator) se poate scinda în două proiecții separate ierarhizate, FORCEP > FIN(ITENESS)P; în spațiul sintactic dintre cele două proiecții C se găsește periferia stângă propozițională, ce include proiecții de tip TOPIC și FOCUS care găzduiesc constituenți cu relevanță pragmatică. Ipoteza lui Rizzi (1997) este verificată în mod direct de limba română: Stan (2007) arată că structura românească ca... să este o structură în care ambele poziții de complementizator sunt lexicalizate, iar constituenții care ocupă spațiul dintre ca și să
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
acceptă că există două faze în structura propoziției (C și v) și că grupul nominal, analizat ca grup al determinantului (DP), este tot un domeniu fazal 40. Fazele au abilitatea de a proiecta periferii, domenii care găzduiesc constituenți cu relevanță pragmatică. Periferia domeniului C a fost identificată de Rizzi (1997); Belletti (2004) delimitează o zonă flexionară joasă ("low IP-area") pe care o identifică cu periferia domeniului v. Periferia grupului nominal a fost descrisă pentru română de Giusti (2005); Cornilescu (2007) și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
such operations." (Chomsky 2001: 14) Reiterând obiectivul nostru principal - analiza datelor din română -, vom reține din această scurtă prezentare ideea că domeniul complementizatorului (C), domeniul lexical verbal (v) și grupul nominal (D) au periferii stângi care primesc constituenți cu interpretare pragmatică; constituenții din periferie sunt vizibili, precum și centrul fazei, pentru operațiuni din afara domeniului lor. 2.3 Parametrul centrului În modelul antisimetric adoptat (Kayne 1994), Parametrul centrului nu se formulează pornind de la conjectura realizării complementului fie la dreapta centrului său (centru inițial
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în limbi ca warlpiri, argumentele reale ale verbului sunt cliticele (pronominale), pe când grupurile nominale marcate cazual sunt elemente coreferențiale cu acestea, slab atașate propoziției (v. Baker 2001 pentru o discuție recentă). Principalele caracteristici ale limbilor nonconfiguraționale sunt: topică liberă, determinată pragmatic, nu sintactic; construcții discontinue; anaforă nulă; sistem cazual bogat care codează relațiile tematice; sistem de acord bogat; absența elementelor expletive; absența unui constituent VP organizat sintactic și a asimetriilor subiect-obiect (v. Hale 1983; Donohue 2002; Legate 2001; Ledgeway 2012: 71
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
complementaritate rezultă invariabil din faptul că, în română, nominativul se atribuie în mod liber în poziție postverbală (Cornilescu 2000; Alboiu 2002), ceea ce face ca deplasarea subiectului în poziție preverbală să fie o formă de deplasare A-bar (determinată de factori pragmatici și interpretativi), nu de deplasare A (deplasare argumentală, determinată de Criteriul tematic sau de necesități de atribuire a cazului). Poziția periferică a subiectului preverbal în conjuncție cu deplasarea XP a verbului explică în mod direct de ce fenomenul de inversiune subiect-auxiliar
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
liber din interiorul grupului verbal minimal (VP). Următoarea problemă care se cere lămurită este ce fel de tip sintactic de deplasare (A sau A-bar) este extracția obiectului prin object shift. Factorii care declanșează extracția (necesități gramaticale / interpretare semantică / factori pragmatici) indică tipul sintactic de deplasare a obiectului extras. De la bun început, trebuie remarcat că deplasarea la stânga subiectului nu este motivată din necesități de atribuire a cazului. De fapt, după cum remarcă și Gallego (2012), procedeul de object shift nu induce efecte
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
să-i fie folositoare fiecare student. (indefinit, nonspecific) b. Așteaptă soluțiacare să-i salveze toți fermierii din România. (definit, nonspecific) Excluzând astfel factorii gramaticali și semantici (indicatori ai deplasării de tip A), se cuvine să ne îndreptăm atenția asupra factorilor pragmatici. Alboiu (1999) argumentează că deplasarea obiectului este o strategie de defocalizare ("derematizare") a obiectului și de transferare a focusului asupra subiectului postverbal ("the in-situ subject acquires maximal rhematic prominence", Alboiu 1999: 1). Obiectul deplasat este deci parte din presupoziție: (31
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ca răspunsuri la întrebări în care obiectul și verbul formează componentul presupozițional al enunțului. Fără pretenția de a fi identificat în detaliu factorii care determină procesul de object shift în configurațiile VOS, putem totuși conchide că deplasarea obiectului are cauze pragmatice; includerea obiectului deplasat astfel în componentul presupozițional îl califică drept topic; deplasarea este deci de tip A-bar, poziția de extracție a obiectului fiind o proiecție de topic (TOPP) din periferia internă propozițională vP delimitată de Belletti (2004). Relevanța procedeuluiobject
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
nominativului • nominativul se atribuie în mod liber în poziție postverbală în română Relevanța faptelor examinate Relevanță sincronică • atribuirea postverbală a nominativului conduce la ideea că deplasarea subiectului în poziție preverbală este un tip de deplasare A-bar (dictată de factori pragmatici, nu de factori gramaticali), confirmându-se astfel ipoteza din Cornilescu (2000); subiectul preverbal în română este deci poziționat în periferia CP, concluzie care va fi întărită în secțiunea următoare de analiza statutului "particulei" să de la conjunctiv (§3.3) și de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
infra). (62) a. Pentru ca dessă-i vizitezi pe bunici, ai nevoie de mulți bani pentru că drumul e lung și scump. b. Desnu au mers niciodată părinții mei la bunici. Din punct de vedere interpretativ, adverbele preverbale se asociază cu citiri marcate pragmatic (topic și focus). Căutând să identificăm contextele în care se preferă plasarea preverbală a adverbului des în exemple ca (62), observăm că unul dintre contextele firești este acela în care adverbul a fost menționat anterior în discurs: Aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
fantomă" (Barrie 2013) care să servească exclusiv ca poziții intermediare de deplasare a VP. După cum am arătat în §2.3 supra, soluțiile de acest tip vin în contradicție cu spiritul gramaticii minimaliste: postularea unei proiecții fără corelații (sintactico-)semantice sau pragmatice care să servească doar ca poziție intermediară pentru deplasare nu este permisă în gramatica minimalistă. În fine, soluția pe care o vom adopta este modelată după analizele din Collins (2005); Baltin (2012); Harley (2013); Merchant (2013); Roberts (2013) între alții
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
fost greu dacă nu te-ar fi iubit. De asemenea, structura auxiliar + verb lexical precedă cuantificatorul flotant tot/toți, care reflectă o poziție joasă a subiectului în domeniul vP (poziția de generare a subiectului, [Spec, vP], sau o poziție marcată pragmatic din periferia internă propozițională, periferia domeniului vP); cuantificatorul flotant(de altfel, nici adverbele probabil, deja, mereu) nu poate disloca structura auxiliar (+ auxiliar) + verb, fapt care arată că deplasarea verbului lexical în domeniul flexiune este independentă de prezența auxiliarului în structură
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a fi foarte importantă: deplasarea în periferia stângă a propoziției fără ca adverbul nu să creeze efecte de intervenție este posibilă pentru participiile pasive, categorii verbale nominalizate / adjectivizate, deci specificate categorial ca [-V]; deplasarea participiului pasiv este dictată exclusiv de factori pragmatici (i.e. este o formă de deplasare A-bar), propoziția (123) fiind pe deplin gramaticală atunci când participiul dislocat are citire contrastivă. (123) Cititănu a mai fost tcitităde mult poezia asta. Gerunziul pozitiv care generează propoziție nonfinită 67 este caracterizat de encliză
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
că nu există specificatori liberi în care să se poată plasa constituenții în (133c). În al doilea rând, dacă să se generează în FIN, se poate explica libertatea spațiului care îl precedă pe să de a găzdui constituenți cu interpretarea pragmatică (e.g. (130), (131), (133c'): spațiul dintre să și limita stângă propoziției subjonctivale reprezintă periferia stângă a propoziției. În al treilea rând, generarea lui să în FIN explică de ce să se poate combina și cu alți complementizatori / conjuncții, e.g. cu dacă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
stabilirea apartenenței unui element la domeniul flexionar și, respectiv, la domeniul complementizator; astfel, apariția unor elemente la stânga negației și/sau a cliticelor pronominale le califică drept aparținând domeniului complementizator: elementele care proiectează grupuri (nominale, prepoziționale etc.) complexe sunt elemente deplasate pragmatic în proiecțiile de topic sau de focus din periferia stângă; elementele X0 sunt complementizatori lexicalizând fie FIN0 (să), fie FORCE 0 (că, dacă; ca din structura ca... să sau ca să;cum etc.) Extensiuni • o situație specială prezintă a din structura
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în româna contemporană ca deplasare uniformă la FINP. În capitolul următor, vom extinde această analiză și la discuția gramaticii V2 a românei vechi, încercând să reconciliem rezultatul din Alboiu, Hill și Sitaridou (2014); Hill și Alboiu (2016) privitor la valoarea pragmatică a inversiunilor (din cronicile moldovenești, principalul material al autoarelor) cu ipoteza că verbul se deplasează în mod uniform la FIN. În armonie cu principiile de analiză adoptate și aplicate până în acest punct al lucrării, distribuția are întâietate în fața interpretării. Reamintim
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
140c) și subjonctivale (140d)79. Inversiunea este declanșată, în general, de factori obligatorii: verificarea trăsăturii [+directiv] la imperativ (Niculescu 2015), verificarea trăsăturii [nonfinit] la gerunziu - strategie de compensare a instanțierii paradigmatice prin deplasare 80 -, verificarea trăsăturii [+directiv] asociată cu trăsăturile pragmatice specifice imprecației pentru inversiunea condițională și subjonctivală - i.e. verificarea trăsăturii [+directiv] proiectată în plan irrealis. Onu (1965)81 identifică semnificațiile cu care se asociază inversiunea condițională: imprecație dinamică (Înghiți-l-ar pământul), imprecație disimulată, ironic-glumeață (Fire-ai să fii!) sau
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]