3,580 matches
-
Davidoglu, de la Facultatea de științe din București, Alfred Juvara, doctor în drept de la Universitatea din Paris, iar Șt. Vârgolici și Al. Vlahuță erau citați ca având „onoarea de a fi aleși membrii corespondenți ai Academiei Române", P.Rășcanu și Al. Vlahuță, premiați de această instituție, primul în 1892 pentru „Compendiu de istorie", al doilea în 1900 pentru Clipe de liniște (Analele Academiei), iar în 1913 când a participat la premiul Năsturel cu lucrarea despre N.I.Grigorescu, raportor B. Delavrancea, câștig de cauză
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Fundația Culturală Română, unde funcționează în calitate de secretar general de redacție. A debutat în 1956 la „Viața Buzăului”, colaborând apoi la „Luceafărul”, „România literară”, „Ramuri”, „Viața studențească”, „Convorbiri literare”. Prima lui carte de versuri, Măștile somnului, apare în 1968 și este premiată de revista „Amfiteatru”. Poetul I. a provocat reacții dintre cele mai diferite. Majoritatea comentatorilor îl încadrează printre „tradiționaliști”, alăturându-l lui Ioan Alexandru, George Alboiu, Gheorghe Pituț și chiar recunoscându-i capacitatea de a-și crea un spațiu liric propriu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287632_a_288961]
-
Pop, P. Dragomir, A. Daescu, G. Tega. Ț. s-a făcut cunoscut cu volumul de epigrame Instantanee (1937), care marchează totodată debutul editorial. Pentru nuvela Drumul spre țară, a cărei acțiune se petrece în zilele Dictatului de la Viena, a fost premiat în 1941 la concursul organizat de ziarul sibian „România nouă”. Antologia comentată Plugarii condeieri din Banat (1943) a atras atenția prin ineditul materialului pus în circulație și prin noua perspectivă sociologică asupra fenomenului literaturii vernaculare. Ț. a publicat numeroase contribuții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
aceasta organizațiile Încearcă să limiteze competiția și să-și atragă resurse strategice care să sporească șansele de supraviețuire. Economia neoclasică consideră că firmele sunt integrate Într-un sistem competițional perfect funcțional ale cărui reguli sunt observate cu strictețe și care premiază astfel eficiența socială; concepția asupra acțiunii este una normativă: firmele sunt maximizatoare. Însă, acțiunea firmelor este mult mai complexă, ea reflectând strategii diverse și nu doar simpla maximizare a utilității. Organizațiile Încearcă să afecteze funcționalitatea neoclasică a sistemului și a
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
dintre ei este mai ridicată decât atunci când cei doi sunt liberi să negocieze cu orice alt actor. Williamson spune În acest caz că handicapul major al integrării ierarhice este tocmai insularizarea organizației față de piață, ceea ce face ca intensitatea stimulentelor ce premiază competitivitatea să scadă și astfel să determine creșterea costului de oportunitate. În interiorul organizației, prețurile sau raporturile de schimb se stabilesc pe cale administrativă; ele se referă la decizia managerului cu privire la cea mai bună utilizare alternativă a resurselor În cadrul firmei. Faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
stimulentele pentru creșterea performanței sunt mai degrabă slabe. O eventuală creștere a performanței organizației poate fi concomitent revendicată de mai mulți angajați (departamente) fără ca aportul acestora să fie ușor decelabil și susținut prin recompense. Cooperarea În sine, menținerea organizației este premiată mai degrabă decât performanța de un anumit tip. Contractele de muncă sunt pasibile de o stabilitate mai accentuată decât cele comerciale: zona de toleranță este Încă mai pronunțată ca În cazul contractului neoclasic, iar riscul de scădere inacceptabilă a performanței
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
dar să nu uităm totuși că reperele critice sunt cu atât mai necesare pentru tinerii realizatori, cu cât ei promit să facă performanță. Faptul că intelectualii occidentali, dintr-o grimasă antisistem, se alintă, jucându-se cu ideile comuniste și contra-cultura, premiind, într-o conjunctură favorabilă, felii de viață exotice din neorealismul mizerabilist al estului postcomunist nu înseamnă totuși că astfel de produse diletante vor rămâne în memoria publicului sau în istoria adevărată a cinematografiei. Însăilări de cineclub editate primitiv, cu replici
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
paradox: sunt cele mai valorase premii care răsplătesc rareori valoarea autentică. Filmele selecționate în acest an sunt ierarhizate, de către agențiile specializate de pariuri, într-o instructivă contradicție cu ceea ce un european cultivat ar considera artă. 12 Years a Slave, deja premiat de Academia Britanică de Film cu premiul BAFTA pentru cel mai bun film al anului trecut, este o dramoletă mediocră, tezistă și superficială, dar cu cel mai mare potențial de ideologie adăugată, cu ratingul implacabil al demonstrației din categoria discutabilă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
că un film despre negri, care înfierează didactic sclavia, făcut de un negru și jucat de un negru care (vorba lui Dan Alexe) apare mereu pe plantația unde era samavolnic ținut ca sclav, proaspăt bărbierit (!?) va fi, în mod sigur, premiat la Oscar, chiar dacă e o făcătură mediocră. Sper, de asemenea, ca și hispanicii să fie răsplătiți după merit. Mexicanului Alfonso Cuarón, regizorul stupidului joc pe calculator, translat în 3D, numit Gravity, sper că i se va face, în sfârșit, dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și asta a fost tot. Fotografia s-a publicat patru săptămâni mai târziu, când a căzut Vukovarul și au fost exterminați toți cei care Îl apăraseră, iar ea a devenit simbolul războiului. Ori, așa cum a conchis juriul profesionist care a premiat-o cu prestigiosul Europa Focus din acel an, simbolul tuturor soldaților din toate războaiele. - Dumnezeule! Credeam că ești mort. - Aproape am fost. Au tăcut, privindu-se ca și cum nici unul din ei nu știa ce să spună ori să facă. - Păi, a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
depărtare, vertical precum o coloană neagră barocă, fără nici un suflu de aer. Toate, Încadrate Într-un vizor fotografic și imprimate pe un negativ de 24 X 36 de milimetri, erau mai curând rodul instinctului decât al calculelor, deși juriul care premiase imaginea subliniase că Întâmplătorul era relativ. Nu-i doar perfecțiune, declarase un membru al comitetului de la Europa Focus. E certitudinea noastră că punctul de vedere al celui care a obținut-o s-a format În urma unei experiențe intense și că
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
când focalizai, calculai lumina și câte altele? Faulques s-a ridicat să caute sticla. A dat de ea pe masă, alături de borcanele cu vopsele și de paharul gol al musafirului. - La obiectiv, lumină și toate celelalte. - De-aia ți-au premiat poza mea? Fiindcă nici de mine nu-ți păsa? Faulques și-a turnat două degete de coniac. A arătat cu paharul spre pictura monumentală, care Începea să se acopere de umbre. - Poate că răspunsul e aici. - Da. Markovic făcuse stânga-Împrejur
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Crudu scrie articolul Înrâurirea literaturii populare asupra lui Eminescu, Mihai Ciutea articolul Eminescu, cugetător politic și gazetar, iar Mihail I. Țupa dă evocarea După 45 de ani. Tiberiu Crudu, prezent fără întrerupere în R., publică în prima serie schițele Ispita, premiată la concursul „Vieții literare” din București, și Dezlegare. Lucia Oprescu îl evocă pe Emil Gârleanu, se comentează volumul V din romanul În preajma revoluției de C. Stere. Seria a doua debutează cu un articol al lui I.V. Luca, prin care periodicul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289360_a_290689]
-
Alexandru Macedonski (Premiul Academiei Române). Îi urmează Opera lui Alexandru Macedonski (1967). În 1969 a fost reabilitat juridic. După reintrarea în viața civilă, n-a mai fost niciodată salariat al vreunei instituții culturale sau de alt tip. Uniunea Scriitorilor i-a premiat două cărți, Introducere în critica literară (1968) și Hermeneutica lui Mircea Eliade (1980; tradusă și tipărită în 1981 la Paris de Editura Gallimard), iar în 1995 i-a decernat Premiul pentru Opera omnia. E membru al Asociației Scriitorilor Profesioniști din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
iar editorial în 1967 cu Ceasul privighetorii. Colaborează încă din perioada studiilor la publicațiile pentru copii „Luminița”, „Cravata roșie”, „Scânteia pionierului” - la ultimele două fiind și angajat în redacție (1954-1959, 1959-1961) - și la revista „Tânărul scriitor”, care în 1952 îl premiase de două ori ca poet. Ulterior este redactor la editurile Meridiane (1961-1962), Tineretului (1962-1969) și Ion Creangă (1969-1988). Poetul V. a fost urmărit întreaga viață de etichetările din tinerețe: „baladist” și „rapsod”. Din această cauză critica a trecut ușor peste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290447_a_291776]
-
donații școlilor din zonă și a intervenit la Ministerul Instrucțiunii Publice pentru crearea de licee în Dorohoi. Ion Missir, avocat apreciat pentru pledoariile scurte și clare, este autorul unui volum de amintiri intitulat Fata moartă, prefațat de Nicolae Iorga și premiat de Societatea Scriitorilor Români. Ion I. Ipăteanu, o altă personalitate botoșăneană, publică articole politico-juridice și literare, fiind și autor al unul volum de amintiri ce evocă Botoșaniul la cumpăna dintre secolele XIX și XX. Unii avocați sunt voci active în
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
în primă fază. Mai mult, în primii ani de existență, a pus la dispoziția elevelor sălile internatului și ale gimnaziului 125. Liceul a avut o viață culturală bogată, elevele implicându-se în diverse activități. Astfel, în 1922, patru eleve sunt premiate de Societatea științifică-literară "Tinerimea română" pentru participarea la un concurs al școlilor secundare din întreaga țară126. În 1924, personalul didactic și elevele școlii au organizat, prin intermediul Comitetului școlar de construcție a liceului, o serată dansantă pentru suplimentarea fondului necesar construirii
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
atât promovarea dezinteresată a localului, cât constituie o strategie de apropiere față de capitală, o încercare de pătrundere în mișcarea literară a centrului, ceea ce nu era departe de adevăr. Însuși Leca Morariu a pătruns pe piața literară din capitală, fiind și premiat pentru volumele sale de către Societatea Scriitorilor Români. Sursa de inspirație a constituit-o însă localul, titlurile premiate fiind relevante în acest sens: De la noi, Povești bucovinene, Institutorul Creangă sau Drumuri moldovene. Cronicile din rubrica Multe și mărunte... înregistrează cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
în timpul școlii (1820-2000), Editura Aramis, București, 2002, p. 94. 208 Ibidem, p. 113. 209 Ibidem, p. 71. 210 S. Pană, Născut în '02, p. 102. 211 D.J.A.N. Botoșani, Fond Liceu de fete Regina Maria, dosar 1/1922. Sunt premiați, în 1923, 12 elevi și eleve: opt mențiuni, un premiu III, două premii II și un premiu I. 212 T. Opriș, Istoria debutului literar..., p. 119. 213 Preluat din "Muguri, o revistă bucovineană cu tradiție", în V. I. Schipor, Bucovina
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
condiție modestă care, datorită priceperii și vitejiei lor, obțin în final libertatea și faima, cum se întâmplă în Libertate și iubire cu robul Suleiman care ajunge sultan. În 1974 un concurs internațional de literatură destinat nevăzătorilor, organizat la New York, îi premiază nuvela Pira. SCRIERI: Focosul, București, 1958; Iusuf, București, 1959; După negură, soare..., București, 1960; Bunicuța poveștilor, București, 1968; Răpirea elefantului cârn, București, 1970; Pegas, București, 1978; Flori de pădure, București, 1982; Azura, București, 1983. Traduceri: Han Ser-ia, Amurg, București, 1960
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288434_a_289763]
-
ce-mi va da dreptul să-ți cer, îmbrățișîndu-te, să mă uiți. Mai bine golan decît... Mai toți comentatorii și cititorii francezi avizați consideră că adevăratul fenomen literar romanesc al anului 2011 nu a fost nicicum textul lui Alexis Jenni, premiat de Academia Goncourt (gurile rele spun că a fost, de fapt, un omagiu adus celei mai prestigioase edituri pariziene, Gallimard, care își sărbătorea centenarul), ci cel al lui Emmanuel Carrère, Limonov, care a trebuit să se mulțumească cu premiul Renaudot
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în drept, Joël Dicker și-a publicat primul roman, Les derniers jours de nos pères, în 2010, obținînd deja Premiul scriitorilor genevezi. Dar simțea de ani buni dorința de a fabrica un roman negru american de mari dimensiuni, pentru volumul premiat el scriind nu mai puțin de 30 de versiuni înainte de a-l supune unui editor. Dicker cunoaște bine și iubește America, unde și-a petrecut toate vacanțele și unde părinții săi dețin o casă în Maine, iar textul său s-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ignorate, până în acel moment, ale autorului sonetelor pentru Bianca Milesi. Eseurile care au urmat monografiei despre Asachi sunt marcate, ca orientare tematică, de vocația lirică a lui S.: Structuri erotice în poezia română (1745-1870) (1982) și Neliniștea esențelor (1996), ambele premiate de Uniunea Scriitorilor. După moartea lui Marin Sorescu S. a pus în circulație atât scrierile de tinerețe ale fratelui său: Versuri inedite (2001), Săgeți postume (2002), Parodii. Fabule. Epigrame (2003), Proză scurtă (2003), pe care le cunoștea din timpul elaborării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289799_a_291128]
-
sa. 3. Alte mărturii A) Boncompagno din Signa Boncompagno din Signa, observator atent și liber al cronicii contemporane, a fost maestru în retorică (Ars dictandi) la Universitatea din Bologna. În opera „Rethorica antiqua sive Boncampagnus”, compusă în jurul anilor 1220 și premiată cu lauri, se mulțumește să evidențieze cele două aspecte ale franciscanismului primar, opiniile lui coincizând cu cele ale lui Iacob din Vitry. În „De commendatione fratrum minorum”, scoate în evidență practica franciscană a penitenței evanghelice. În „De dectratione fratrum minorum
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Tot În cinstea acestui eveniment Academia R.P.R. acordă pentru prima oară cele 15 premii, conform hotărârii Plenarei CC al PMR și a Decretului M.A.N. (Marea Adunare Națională) din ianuarie, pe care le-am pomenit ceva mai devreme; sunt premiați cu 200.000 lei scriitori, artiști, savanți, reviste. Să parcurgem lista premianților 17, publicată de ziarele și revistele vremii cu multe comentarii și vâlvă, reținând de aici nu numai oamenii marcanți, de bază ai regimului ci și denumirile premiilor, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]