95,170 matches
-
o să vă omoare nimeni. Nu sunteți Ceaușescu sau nevastă-sa... Dumnezeu să-i ierte! Ia și canistra, tovarășe comandant, Gheorghe nu mai bea... Cei doi se uitară spre timișorean, așteptând să și contrazică consoarta, dar Gheorghe parcă uitase de ei. Privirea sa nu se mai desprindea de la Elena, de la femeia pe care, parcă, o vedea pentru prima oară. Dumbrăveanu se dezmetici, în sfârșit. Luă canistra, golită mai mult de jumătate, ceru dopul, îl înfiletă strâns, mai privi încă o dată la Gheorghe
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
care alimenta tubul de perfuzie, al cărui ac îl avea înfipt deasupra încheieturii de la mâna stângă. Brațul îi era imobilizat cu o fașă, ale cărei capete erau înnodate de unul din brațele recamierului. La început se sperie, dar, plimbându-și privirea prin încăpere, se liniști. Se afla într-o cameră curată, în care trona o bibliotecă enormă, plină până la refuz cu cărți. Un televizor, două fotolii și o masă completau mobilierul. Pe un perete atârna o fotografie mare, înrămată, înfățișând doi
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
de infanterie purtau o discuție aprinsă, la o masă plină de sticle. În alt colț, un preot asculta răbdător confidențele unei copile, fumând țigară de la țigară. Și, totuși, această masă pestriță de oameni avea, evident, ceva în comun: toți aveau privirile aprinse și aproape toți discutau politică... La un moment dat, cei de la mesele de lângă ușă tăcură ca la o comandă. Privirile li se îndreptară spre un domn elegant, îmbrăcat în negru din cap până în picioare, având o cămașă de un
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
copile, fumând țigară de la țigară. Și, totuși, această masă pestriță de oameni avea, evident, ceva în comun: toți aveau privirile aprinse și aproape toți discutau politică... La un moment dat, cei de la mesele de lângă ușă tăcură ca la o comandă. Privirile li se îndreptară spre un domn elegant, îmbrăcat în negru din cap până în picioare, având o cămașă de un alb imaculat, o cravată vișinie asortată perfect cu batista de la butonieră. Înalt, voinic, proaspăt bărbierit, cu un păr negru grizonat pe la
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
noastre. Dar nu vă supărați, sunteți de la...? Măi băiatule, ți-ai greșit cariera, serios, nu te mint, mai bine hai și mă condu la domnul director. Într-un separeu luminat difuz, Victor Zidaru stătea singur la o masă, fumând cu privirea fixată pe pahar. Nu se ridică în picioare și nici mâna nu o întinse noului venit. Îl invită, doar din priviri, să se așeze, apoi își umplu paharul cu vin, fără săi toarne și noului venit. Ce faci, domnule Gheorghe
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mă condu la domnul director. Într-un separeu luminat difuz, Victor Zidaru stătea singur la o masă, fumând cu privirea fixată pe pahar. Nu se ridică în picioare și nici mâna nu o întinse noului venit. Îl invită, doar din priviri, să se așeze, apoi își umplu paharul cu vin, fără săi toarne și noului venit. Ce faci, domnule Gheorghe Tălparu? vorbi, după ce bău o jumătate din pahar. Sunt aproape trei luni de când nu ne-am văzut...Presimțeam că mă vei
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
zile... așa-i? Tălparu nu-i răspunse imediat, se așeză încet pe scaunul din fața lui Victor, își aprinse o țigară, trase câteva fumuri, apoi luă un ziar de pe masă. Nu-l deschise, de fapt nici nu-și aruncă măcar o privire asupra lui. Ochii săi mari se plimbau prin încăperea strâmtă, căutând parcă ceva. În sfârșit, privirea i se opri asupra lui Victor sau, mai bine spus, deasupra capului acestuia. Frumoasă vreme, dar lasă că și iarna a fost tot așa
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
își aprinse o țigară, trase câteva fumuri, apoi luă un ziar de pe masă. Nu-l deschise, de fapt nici nu-și aruncă măcar o privire asupra lui. Ochii săi mari se plimbau prin încăperea strâmtă, căutând parcă ceva. În sfârșit, privirea i se opri asupra lui Victor sau, mai bine spus, deasupra capului acestuia. Frumoasă vreme, dar lasă că și iarna a fost tot așa. Iarna golanilor, cum ne mai spunea bunica, Dumnezeu s-o odihnească... Tu o mai ții minte
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ea, pierdută...” Dar nu mai urmează nici un ,,apoi”, Elvira, totul s-a sfârșit pentru mine, pentru noi”, am încercat să-i explic. Elvira nu a mai spus nimic, a umplut paharele și atât. Apoi a înlemnit parcă. Și-a ațintit privirea în lustra din tavan, iar când m-am ridicat și am început să răscolesc iarăși printre cărțile și actele răvășite în toată camera, a rămas tot stană de piatră. Am început să rup tot ce-mi cădea în mână, lucrări
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
să trăiți! îi răspunse înviorat Tălparu. După ieșirea șefilor, Petrache se ridică, își aprinse un ,,Kent”, se plimbă puțin prin încăpere, după care se așeză, ca din greșeală, pe scaunul lăsat liber de Drăgulescu. Deschise mapa și, dintr-o singură privire, sesiză că numele primilor doi, atât de la Cameră, cât și de la Senat, erau tăiate cu un pix roșu. Apoi, tot cu același pix, câteva semne de întrebare erau puse la cei care nu aveau funcție sau ocupație. Dintr-o dată, se
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
conformez situației. O cafea și o tărie, numai românească să nu fie. Cici zâmbi, înclină cochet din cap, iar înainte de a ieși din imensul birou, se aplecă să ridice o scamă de pe mocheta de un albastru închis. În aceeași clipă, privirile celor doi frați se încrucișară pe picioarele dezgolite ale fetei. După ce ușa se închise, Petrache îl întrebă, cu o voce sugrumată, pe fratesău: De unde ai colecționat-o, Ghiță?... Cum e la pat? Tot bandit ai rămas! O să te bage muierile
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
dat, Petrache Tălparu își dădu seama că nu mai înțelege nimic: cei doi vorbeau de sute de mii de dolari, de bani virați în afară, în bănci de care nu auzise. Se făcu mic în fotoliul uriaș din piele, cu privirea ațintită spre bărbatul elegant, bine făcut, de un calm imperturbabil. Da, era la doi pași de fostul activist de partid, care răspunsese de un județ, de sute de mii de suflete... Se afla în fața modelului pe care îl urmărise și
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
după... Alo, te aud, spune! Vorbește mai tare, nu înțeleg nimic... Cum!? I-au prins, au spus ceva? Să plec? Unde să mă duc... ce Petrache!? Tălparu se albi ca varul, începu să tremure, o fixă pe Elena cu o privire muribundă și scăpă telefonul din mână. Elena se repezi la telefon și continuă discuția. Alo, sunt eu, Elena, cu Gheorghe nu mai poți vorbi, fii măcar tu calm și spune-mi de unde suni și ce s-a întâmplat? Sunt la
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ceva despre vată și spirt. Nu insist, căci momentul e solemn. Iar atitudinea mea nu e demnă. Îmi simt inima în tâmple. Nu știu exact ce se întâmplă cu inima Lailei, cu suflul ăla. Nici ea nu-mi spune. Dar privirile noastre ajung la un consens pentru cruțarea brațelor drepte. Sunt mai mare, sunt că petenie, sunt bravă și ridic prima, în tăcere, jumătatea de lamă Gillette. Buricul de getului arătător de la pal ma stân gă se retrage sub arsură și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pe volan, privind numai drumul din față. Îmbătrânise un pic. Probabil, exact cât mine. Era mai slab și nu-mi amintesc să-i fi știut vreun fir de păr alb. Încercam să-i ghicesc începuturi sau finaluri de poveste în privire, dar nu-i mai recunoșteam nici ochii, neoglindiți într-ai mei. Șase ani aproape. Am ajuns la cabană seara târziu. M-a întrebat dacă mi-e foame și, pentru câteva secunde, tonul lui mi-a amintit de „altădată“. Nu, nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
altădată“. Nu, nu-mi era. M-a condus în cameră, cu bagaje cu tot. Mi-a dat și o cheie - de la poartă, dacă o fi nevoie. Când am luat-o, degetele noastre s-au atins ușor. Atunci mi a întâlnit privirea, am dat să zic ceva, orice, dar s-a întors și mi-a zis scurt, din ușă: „Să fii gata la opt dimineața“. Camera n-avea nici o oglindă. Un lucru bun. Mai puține mărturii. Destul de mare, cu mobilă învechită, ghiceam
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
momentul să facem pace, muntele și cu mine. Am tras geanta laptopului mai aproape și am deschis-o cu greu. Am scotocit printre cutiile și tuburile dinăuntru și am ales vreo patru. În timp ce înghițeam pastilele, îmi aminteam de domnul cu privire senină și mâini reci, în ținută alb sfidătoare, care mi-a zis că, dacă sunt extrem de disciplinată și mă mișc cât mai mult, cu puțin noroc, totul va rămâne neschimbat până aproape de final. Mare noroc. M-am trezit a doua
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
m-a oprit nici un resort interior, cum m-aș fi așteptat s-o facă. Dar el nu m-a întrebat de ce. Nu m-a întrebat nimic. Era opt și zece când am ieșit. Era deja pregătit, mi-a aruncat o privire în care n-am reușit să ghicesc nici o urmă de soare și a zis, sec: Să mergem, e deja târziu. Acum ajung la mine frânturi de frază. E cu câțiva pași buni înaintea mea, merge alert, verificându și din când
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
stoc? — Nu, politica noastră e să comandăm un stoc nou numai după ce îl epuizăm pe cel vechi. — Și rătăcirea nu e o formă de epuizare? Nu mi a mai răspuns. Exasperat, m-am apucat să răs colesc toată librăria, sub privirile uimite ale fetei de la parter și ale băiatului de la etaj. Probabil se gândeau că sunt dus cu pluta. Nu cred că le trecea prin cap că tot ce făceam eu acum era treaba lor. După vreo două ore de scotocire
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ea. Începusem s-o numesc Eva în capul meu, pentru că-mi venea greu să mă gândesc la ea fără să-i spun pe nume. Când, într-un final, a ridicat ochii și s-a uitat la mine, mi-a surprins privirea ațintită spre tăieturi. I-am zâmbit stângaci, ca un cretin ce sunt, și în momentul ăla i-a pierit orice urmă de culoare de pe față, iar expresia aia care mă atrăgea la ea a dispărut. Era la fel de albă și de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
prin octombrie. A venit o singură dată la repetițiile care se țineau în clădirea Casei de Cultură. În rest, o întâlneam doar la spectacole. Își făcea numărul cum numai ea știa să-l facă, ne saluta pe toți voioasă, cu privirea scânteietoare, apoi dispărea. Prezența ei printre noi născuse controverse. Băieții parcă își pierduseră mințile, văzând-o ca pe o muză, ca pe iubita desăvârșită, ca pe amanta dezinvoltă, fără scrupule, fără regrete. Fetele o devorau din priviri, îi declaraseră război
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
toți voioasă, cu privirea scânteietoare, apoi dispărea. Prezența ei printre noi născuse controverse. Băieții parcă își pierduseră mințile, văzând-o ca pe o muză, ca pe iubita desăvârșită, ca pe amanta dezinvoltă, fără scrupule, fără regrete. Fetele o devorau din priviri, îi declaraseră război, un război unilateral, pentru că Mili părea că nici nu bagă de seamă toată aversiunea feminină. Nu era de-o frumusețe răpitoare. Din contră, dacă o priveai atent, observai că are trăsături comune. Dar tocmai asta te făcea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
prea o ajută. A ieșit de pe scenă în aplauzele mulțimii, iar eu am știut că mai bine îmi cum păram pachetul de țigări. După cum anticipasem, nu mă aflam printre cei selectați. Însă Mili reușise. Era mândră, cu ochii scânteietori, sfidând privirile sfredelitoare ale prietenelor mele. Eu n-am putut s-o urăsc, deși eșecul mă tulburase. Aș fi dorit măcar să o disprețuiesc, în schimb o admiram pentru tot ceea ce eu nu eram în stare să fiu. La plecare, pe scările înguste
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și mi-a șoptit: Știi, ești singura care mă felicită. S a apropiat de mine atât de mult încât îi simțeam poalele rochiei mângâindu-mi picioarele și respirația umedă și călduță pe buze. Mi-a spus cu voce scăzută, cu privirea tristă și zâmbetul pustiu: Știu că nu meritam să câștig, să-ți spun drept, am aranjat totul. Aveam nevoie să iau preselecția. Pe tine să nu te descurajeze eșecul, problema ta e că nu știi ce vrei. Dacă ai avea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
după el. — Ea e bunica? îl întreb zâmbind, în timp ce-i fac semn cu capul spre bătrână. Se întoarce și, de cum o vede, fuge spre ea fără să-mi răspundă. Câinele se ia după el și bătrâna îmi mai aruncă o privire înainte să se piardă toți trei pe ulița îngustă. Parcă nici n-au fost. În jurul meu se face și mai liniște. Eu nu mai știu nimic din tot ce m-a învățat bunica. Vin aici o dată la douătrei veri, dar
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]