3,730 matches
-
Și acolo, ca și în arhitectură, privitorul trebuie să fie conștient de totalitatea spațială a întregii opere dacă dorește să obțină o justă apreciere a oricăreia dintre părțile ei; acolo, de asemenea, momentele culminante ale compoziției punctează etapele evoluției. Pe măsură ce privitorul derulează ruloul, conștientizează entitatea preexistentă, chiar și numai în sensul limitat al anticipării a ceea ce îi este necunoscut. El construiește experiența efectivă printr-o acumulare gradată. Depășește călărețul în galop și soldații care merg pe jos, trece printre stâlpii porții
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
care ies la iveală cu întreaga lor putere, fiind lăsate mai apoi în urmă. În arhitectură, compoziția stabilă și atemporală a clădirii este revelată în propria-i dimensiune temporală de vizitatorul care se mișcă prin ea. În cazul ruloului pictural, privitorul stă liniștit, dar introduce acțiunea temporală, punând opera în mișcare. Această scrutare a unei acțiuni din poziția avantajoasă a unui punct stabil de observație devine și mai explicită dacă acțiunea vizuală este încadrată, așa cum se întâmplă pe scenă, sau mai
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în proiecția de film sau în televiziune. Aici avem de-a face cu o diferență decisă între mijloacele imobile și cele mobile. În pictură, cadrul aparține tabloului. Acesta este strâns legat de tablou, ca o parte a compoziției sale, în timp ce privitorul se mișcă în jur nestingherit. Dimpotrivă, ecranul de film este o parte a privitorului, ca un binoclu, în timp ce acțiunea filmului, văzută prin fereastra deschisă de ecran, își urmează cursul independent. Am avut ocazia să discutăm funcția dublă a ramei în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
diferență decisă între mijloacele imobile și cele mobile. În pictură, cadrul aparține tabloului. Acesta este strâns legat de tablou, ca o parte a compoziției sale, în timp ce privitorul se mișcă în jur nestingherit. Dimpotrivă, ecranul de film este o parte a privitorului, ca un binoclu, în timp ce acțiunea filmului, văzută prin fereastra deschisă de ecran, își urmează cursul independent. Am avut ocazia să discutăm funcția dublă a ramei în pictură. Ca parte indispensabilă a compoziției, ea determină centrul de echilibru și definește poziția
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
poziția spațială a tuturor elementelor picturale. Este o bază internă de referință, precum nota de cheie în muzica tradițională. Numai în al doilea rând scena picturală funcționează ca o lume de sine stătătoare, care întâmplător este depășită de limita ferestrei privitorului. În proiecția de film, experiența este inversată. Centrul de echilibru al imaginii de film nu ține atât de mult de ceea ce se petrece pe ecran, cât de cadrul în care este cuprinsă imaginea. Precum liniile încrucișate care se văd într-
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
imobilă acțiunii tranzitorii a filmului, fie că este captivat de intrigă atât de puternic, încât evoluează odată cu aceasta, el se abandonează acțiunii, se luptă și aleargă odată cu actorii, este oprit de obstacole, își atinge scopul. Un tablou nu aparține niciodată privitorului atât de mult ca ecranul de film, care este un instrument al imaginii sale, și niciodată nu se pierde în nemișcarea operei pictorului cu abandonul aproape fiziologic care îi atrage în vâltoarea unei acțiuni în desfășurare. Compoziția vizuală se dezvăluie
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
va fi prezentă și activă chiar și când artistul se străduiește să o guverneze conform voinței proprii. De fapt, am încercat să arăt că efortul de a nega centricitatea poate deveni evident numai dacă centrul este potențial prezent în conștiința privitorului. Omogenitatea unui câmp de culori sau a unei texturi atotpătrunzătoare, de exemplu, se declară singură ca fiind ceva diferit de ceea ce ne așteptam atunci când „trece dincolo” doar prin omiterea a ceea ce este de la sine înțeles. Centrul nu este abolit, ci
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de ceea ce ne așteptam atunci când „trece dincolo” doar prin omiterea a ceea ce este de la sine înțeles. Centrul nu este abolit, ci dominat pe perioada prezenței sale virtuale. Gândiți-vă la cineva care pictează o față fără un ochi. Ceea ce vede privitorul nu este o nouă specie de creatură umană, cum ar fi cazul unui ciclop, ci mai degrabă tabloul unei ființe umane incomplete. Discuția noastră asupra unora dintre picturile târzii ale lui Mondrian a arătat că dominarea centricității presupune prezența ei
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
la doi centri clar definiți, unul conținându-l pe Creator, iar celălalt - rezultatul creației, aceștia fiind armonios conectați prin axa vectorială, la fel de bine definită drept canal de interacțiune. Această simplă schemă este prima care-l atrage în primul rând pe privitor, chiar înainte de a descifra subiectul tabloului. Simplitatea inițială rămâne călăuza complexității detaliului. În același timp, tema de bază la care m-am referit ca fiind scheletul structural al operei este și cea mai concisă formulare vizuală a esenței operei. Este
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
vedere vizual, greutatea este puterea dinamică inerentă unui obiect prin chiar prezența, mărimea, forma, locul său etc. IERARHIE - Gradație a forței, greutății sau importanței create vizual de gradienți perceptivi. Înălțimea la care este plasat un obiect, dimensiunea lui, distanța față de privitor etc. sunt factori care determină poziția unei componente pe scară ierarhică. IMAGINAȚIE - Un termen de largă folosință pentru descrierea capacității mentale de a crea imagini ale lucrurilor neprovocate de stimularea perceptivă directă sau de a completa percepții incomplet formulate. În
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
imagine optică realizată pe o suprafață de razele de lumină reflectate de un grup de obiecte în spațiul tridimensional. De asemenea, și o redare a acestei proiecții în desen sau pictură. PUNCT DE OPRIRE - Locul în care se află ochii privitorului în spațiul fizic. Locul de oprire ideal pentru contemplarea unui tablou se află în planul perpendicular care traversează centrul geometric al tabloului. Punctul de staționare corect din punct de vedere optic pentru o perspectivă cu un singur punct de fugă
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
spațială, centrul activității și influenței sale. Deși situat în afara operei de artă, poziția sinelui determină aspectele spațiale ale operelor tridimensionale și este adaptată de cele bidimensionale. Sinele acționează ca un centru de forțe într-un câmp cuprinzându-i laolaltă pe privitor și opera de artă. SISTEM CENTRIC - Un sistem organizat în jurul unui centru, fie bidimensional, fie tridimensional. SISTEM EXCENTRIC - Sintagmă folosită în acest studiu pentru a descrie vectorii care răspund centrilor externi de atracție sau respingere. În interacțiune cu sistemul centric
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
RON 99,9 RON 15 100 RON 149,9 RON 20 150 RON 199,9 RON 25 200 RON 30 În aceeași serie au mai apărut (selectiv) • Am purtat steaua galbenă, Inge Deutschkron • Am vrut unitatea Germaniei, Helmult Kohl • Caietele privitorului tăcut, Constantin Ciopraga • Cinci degete-n ochi. Jurnal (1990-2006), Val Gheorghiu • Din trecut, Sergiu Dimitriu • Istoriografia română la vîrsta sintezei. A.D. Xenopol, Al. Zub • Jurnal politic, Ioan Hudiță • Memoria amfiteatrelor, Titus Raveica • Nicolae Iorga: O biografie, Nicolas Nagy-Talavera • Nicolae Titulescu
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
imaginar, întâlnit conștientizare care va determina și sentimentul deposedării, al privării ne justificate de un bun, sau de un drept. Explicarea acestei componente psihologice a fenomenului de frustrație („starea de frustrație”) ridică, așadar, destule dificultăți de ordin psihologic sau fiziologic. Privitor la cele fiziologice, cercetătorii remarcă faptul că tensiunea psihică rezultată din frustrare/privare se obiectivează totdeauna în reacții fiziologice specifice stării de frustrație, dar nediferențiate în funcție de tipul situației frustrante. Aceste reacții sunt de natură neurohormonelă, exprimându-se atât prin modificări
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Solitudine, Călcâiul cu săgeată, O liniște... Cuvinte, Iubito, mai adu-mi un măr și Vorbește-mi, preocupările constante ale artistului pe deplin convins că textele sale și dubletele lor grafice vorbesc de la sine, ba chiar pot să își dividă cititorii/ privitorii în categorii clar definite ("Absurditatea aparentă/ a imaginii/ împarte privitorii/ în văzuți și nevăzuți", declară el ritos în Iubito, mai adu-mi un măr). Iată, spre exemplu, cât de intens trăiește poetul relația anthropos-logos-cosmos: "strigătul patimei/ de culoarea răsăritului/ rătăcește
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-mi un măr și Vorbește-mi, preocupările constante ale artistului pe deplin convins că textele sale și dubletele lor grafice vorbesc de la sine, ba chiar pot să își dividă cititorii/ privitorii în categorii clar definite ("Absurditatea aparentă/ a imaginii/ împarte privitorii/ în văzuți și nevăzuți", declară el ritos în Iubito, mai adu-mi un măr). Iată, spre exemplu, cât de intens trăiește poetul relația anthropos-logos-cosmos: "strigătul patimei/ de culoarea răsăritului/ rătăcește în suferința/ unei mărturisiri de dragoste/ lungile toamne/ prea bogatele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
A VEDEA, A SPUNE, A ACȚIONA (A FACE). Descrierea de tip A VEDEA Descrierea este asumată, în acest caz, de un actor care are posibilitatea să vadă, să observe, ceea ce se răsfrînge cu siguranță și asupra modului de calificare a privitorului (pictor, gură-cască, spion) și a motivațiilor acestuia (curios, intrigat, nou-venit...). La aceasta este necesar să adăugăm că personajul în chestiune trebuie să fie plasat într-un mediu ambiant care favorizează înclinația lui către observație (loc înalt, deschidere, transparență) și să
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
sad story that remains to be told." (Hannah Arendt) CUVÂNT ÎNAINTE O carte ca aceasta, subscrisă într-un moment de schimbări decisive în lume, abia dacă mai reclamă unele explicații preambulare. Ea s-a desprins dintr-un proiect mai amplu privitor la septenatul ce ne separă de marea explozie social-politică din Decembrie'89, proiect prea vast pentru un asemenea volum. A trebuit să-l limităm la materia primului an, nici ea întreagă. Studiile propriu-zise au fost lăsate afară, iar unele eseuri
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de la Plevna, introd. Viorel Faur, Timișoara, 1977; Teodor Neș, A doua carte despre oameni din Bihor, pref. edit., introd. Ioan Chira, Oradea, 1979; Iosif Vulcan, Publicistica, pref. edit., Timișoara, 1983; Onisifor Ghibu, Un plan secret al guvernului unguresc din 1907 privitor la maghiarizarea românilor din Transilvania (Cartea neagră de la Budapesta), pref. Teodor Maghiar, Oradea, 2000. Repere bibliografice: Ionuț Niculescu, „Eminescu, student la Viena”, TTR, 1975, 3; Cocora, Privitor, II, 194-195; Ionuț Niculescu, „Iancu, Domnul moților”, TTR, 1978, 10; Miron Blaga, „În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290455_a_291784]
-
avioane participanții își aminteau mai bine marca automobilului și intenția de cumpărare era mai evidentă decât atunci când citeau textul despre noii industriași din domeniul petrolier. Rezultatele acestui experiment se explică în felul următor: în fața unei reclame pentru o berlină mare, privitorul poate avea a priori cel puțin două moduri de percepție a lucrurilor. Poate fi sensibil la avantajele din punctul de vedere al securității oferite de gabaritul mare al mașinii sau la inconvenientele legate mai ales de consumul de carburant. Va
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
înșiși în mod deliberat, prin asumarea unei alte identități într-o formă carnavalescă, este greu de demonstrat. Potrivit specialiștilor în turism, relația pe care turistul sau vizitatorul o stabilește cu comunitatea pe care o vizitează este asemănătoare cu cea dintre "privitor" și "actorii distribuiți într-un spectacol"206. Vizitatorul, care-și asumă identități false, creează povești subiective, superficiale sau stereotipice pentru a-i interpreta pe oamenii pe care el însuși îi distribuie într-un spectacol reciproc 207. Se creează astfel o
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
și mai iluzorie, în vreme ce lumea interioară este contaminată de o realitate falsă, care pare mai adevărată decât realitatea însăși. Heterotopia devine astfel un spațiu de "compensare", și nu unul "iluzoriu", la fel cum oglinda compensează spațiul în care se află privitorul. În acest mod, carnavalul lui Bahtin poate fi considerat heterotopic datorită laturii compensatorii generate de suspendarea realității. Disneyland, Paris Parcul tematic poate fi de asemenea considerat un spațiu heterotopic. Construit de regulă în afara orașului, într-o zonă unde se ajunge
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
situații privitoare la plecările în Israel și că, în repetate rânduri, am adus o umilă contribuție la clarificarea adevărului în legătură cu această situație. N.R.: Vă referiți desigur la acordul încheiat în 1979 între Departamentul de Stat și Ministerul român de Interne, privitor la urmărirea emigrărilor din România, în care i s-a dat Federației Comunităților Evreiești un rol important în consemnarea și informarea asupra plecărilor în Israel? G.B.: Exact, dar cu o singură corectură. Nu e vorba de emigrări, ci de plecări
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
altele mai noi. Chiar și prezența unor imagini kitsch care evocă o seamă de practici divinatorii poate avea un rol asemănător. La fel se poate întâmpla și în cazul creațiilor artistice. Scenele mitice, ritualice sau magice atrag, fascinează și provoacă privitorul. Sigur, acesta nu se identifică cu imaginea și nu va trăi doar în acest univers ficțional. Va deveni însă mai atent la anumite aspecte ale existenței sale, putându-le găsi noi înțelesuri și reprezentându-și-le altfel. Acest fapt este
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și fertilitatea. Aceste imagini „reconstituite” ale feței artistei stau mărturie pentru caracterul maleabil al corpului, al identității, al culturii și al artei. Performările sale constau în transmiterea video a operațiilor chirurgicale, în lectura unor texte simbolice și în dialogul cu privitorii, dar și în expunerea imaginilor generate pe computer ale propriului chip prin hibridare cu augmentările pe filieră artistică și mitologică. Artista din Franța încearcă astfel să dovedească că idealul ține de practica imaginii corpului, nu de corpul în sine. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]