37,224 matches
-
misterele pe care autorul i le pune în față cu o aparentă inocență, sfidând ludic cadrele rigide a ceea ce se numește convențional realitate, trecerea dintr-o dimensiune în alta realizându-se discret. În ciuda unor elemente-obsesii care le leagă, cele trei proze sunt distincte, atât ca anecdotă, cât, mai ales, ca atmosfera și semnificații. Povestirea Lady V. provoacă cititorul prin chiar începutul ei care sfidează regulile rezonabilului, invitând la un compromis cu logica: "Așa încât, după patru - atât de tumultuoase! - căsătorii, Doamna V.
Existența ca amnezie sau neînțelegere by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8269_a_9594]
-
care se va alege, Dumnezeu știe cum, miracolul interbelic. Se cuvine, atunci, să ignorăm această predoslovie? Nu. Diamandy, președintele Societății Autorilor Dramatici, demnitate de care teatrele țării nu par să se cutremure, scrie, în Paștile mele, un clocotit poem în proză, care este al lumii noastre, lepădat însă de calea pe care a găsit-o, în lumea lui - "mișelit deodată, caut mângâiere": "Ca altă dată, clopotele unei bisericuți de mahala cheamă credincioșii la denii spre rugă și nădejde. Că alții mai
Contribuții by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8299_a_9624]
-
explorat în excepționala sinteză, își arată acum coerența, într-o sistematică mitologică sui-generis. Lucrurile care nu puteau fi întru totul explicate inițial (statura supradimensionată a unor autori, persistența unor clișee, performanțele poeziei neomoderniste în anii minirevoluției culturale, intelectualizarea și rafinarea prozei, într-un context tot mai rigid...) sunt decodate și mai bine justificate. Nu prin axiome și sentențiozități critice, dar prin analiza remarcabilă a distorsionărilor și compensărilor mitologice. Inclusiv scriitorii din alt secol decât cel al comunismului victorios sunt parte a
Iluzii pierdute by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8308_a_9633]
-
poezie, deși partidul, conducătorii, evenimentele istorice vor fi omagiate în continuare într-o literatură privită de critica nouă cu total scepticism. Dar poezia oportunistă persistă în anii '80 prin Ion Crânguleanu, Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor, Nicolae Dragoș etc. Pentru proză și pentru dramaturgie era ceva mai greu de îndeplinit programul partidului comunist. Lupta de clasă și caracterul partinic al literaturii rămân valabile, dar pentru a le pune în evidență era nevoie de un spațiu tipografic mai amplu: desfășurare epică, invenție
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
1955) de Titus Popovici. Tot Titus Popovici dă în 1958 Setea, unul dintre cele mai interesante romane axate pe atmosfera vieții rurale, cu portrete memorabile de țărani și pictură de epocă, în contextul reformei agrare din 1945. Marile teme ale prozei oportuniste sunt colectivizarea și industrializarea socialistă - victorii ale comunismului în cele două domenii ale vieții sociale ai cărei actori sunt țăranii și muncitorii. Dar nu numai ei: activiștii de partid dețin rolul principal, al "înțelepților", deținătorii adevărurilor și ai soluțiilor
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
colectivizării, iar despre edificarea socialismului în industrie: Oțel și pâine (1951) de Ion Călugăru, Cumpăna luminilor (1952) de Nicolae Jianu, În orașul de pe Mureș (1954) de Francisc Munteanu. Petru Dumitriu, june prim al proletcultismului, amestecă temele și epocile într-o proză obiectivă, balzaciană pe alocuri, în care perspectiva ideologică a actualității (detestarea burgheziei și a moșierimii, favorizarea țăranilor și a muncitorilor ca personaje învingătoare): Drum fără pulbere (1951) idealizează penibil contrucția canalului Dunăre-Marea Neagră; Pasărea furtunii (1954) pune în context marinăresc
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
marinăresc conflictul de clasă; Cronică de familie (1955, versiune restrânsă, promoțională; I-III, 1957) oferă o frescă a unui secol de istorie românească, punând accentele ideologice recomandate, dar totuși izbutind să sustragă realismului socialist multe episoade, valabile estetic și astăzi. Proză cu activiști de partid, comuniști de rând (muncitori, țărani), ilegaliști, oameni devotați prezentului comunist scriu și mulți alții: Alexandru Jar, I. Ludo, Remus Luca, Nicolae Deleanu, Eugen Barbu, Laurențiu Fulga, Constantin Chiriță etc. și chiar G. Călinescu în Scrinul negru
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
ani de comunism. În deceniile șapte și opt, romanele oportuniste sunt semnate de: Paul Anghel, Al. Simion, Radu Theodoru, Petru Vintilă, Ștefan Luca, Nicolae }ic, Corneliu Leu, Platon Pardău etc., dar această literatură, din ce în ce mai puțin creditată, este eclipsată de o proză modernă, a cazurilor psihologice, a miturilor, a speculațiilor livrești, sustrasă în mare măsură circumstanțelor, în romane ale unor autori din generația '60. După 1960, peisajul estetic se diversifică mult. Literatura oportunistă este concurată întâi de literatura evazionistă (gen Ștefan Bănulescu
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
înființase în Berlin. De aici, de pildă, prilejul unor scrieri parcă lipsite de referință imediată, cum sunt Avatarii faraonului Tla sau o epistolă amoroasă uzând de o proiecție a cuplului direct pe malul Nilului. Filtrul între aceste acumulări certe și proza adeseori incongruentă pe care o scrie minuțiosul student ar fi situat în exercițiile nocturne - mărturisite pe jumătate în manuscrise - în care, aproape suprarealist, detaliile livrești asimilate peste zi erau supuse unor formidabile denaturări. Ne-am putea, astfel, explica, de ce - de
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
paparazzi și din când în când mi le și cumpăr cu umilința scriitorului copleșit de "viața care depășește literatura" și care se uită cu drag la Monica și Irinel Columbeanu dorindu-mi să fi inventat eu cuplul acesta într-o proză. Voi continua să citesc reviste de paparazzi și dacă tot trăim într-o vreme în care normalitatea, firescul și echilibrul au nevoie de o pledoarie în sine, îmi doresc să apară într-o zi o revistă de paparazzi plină de
România ca marcă by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Journalistic/8303_a_9628]
-
Eminescu a creat în totul idei poetice, cu alte cuvinte, a încarnat artistic un sistem filosofic de înțelegere existențială". Demnă de reținut este concluzia lui Dumitru Micu: "Totul la Eminescu se realizează în sferele cele mai de sus ale gândului. Proza de ziar a poetului a devenit una din principalele surse ale gândirii sociale, politico-ideologice, românești din următorul secol. Proza sa de ficțiune și, mai ales, poezia exprimă eternul uman la nivelul de artă atins în literatura universală doar de creatorii
Comentarii eminesciene by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8315_a_9640]
-
Demnă de reținut este concluzia lui Dumitru Micu: "Totul la Eminescu se realizează în sferele cele mai de sus ale gândului. Proza de ziar a poetului a devenit una din principalele surse ale gândirii sociale, politico-ideologice, românești din următorul secol. Proza sa de ficțiune și, mai ales, poezia exprimă eternul uman la nivelul de artă atins în literatura universală doar de creatorii ei de întâia mărime." Deosebit de interesantă este ediția îngrijită și comentată de Nicolae Scurtu, care ne reamintește pe Eminescu
Comentarii eminesciene by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8315_a_9640]
-
nimic, în afară de sapiențialul memento mori. Dar, ironie sau simplă, inexplicabilă coincidență literară, probabil cel mai cunoscut roman scris de un finlandez e, la noi, Egipteanul lui Mika Waltari. Tradus mult mai tîrziu, a apărut la începutul unor ani care, pentru proza noastră, deschideau o epocă în care atunci și acolo le-au înlocuit, cu subînțeles, pe aici și acum. Altă lume, alți zei.
Odin și Santa Claus by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8322_a_9647]
-
nu a adaptat integral schema tacitiană - și nici n-o putea face. Intervențiile directe și sentimentale sunt la el numeroase, cartea, în ansamblul ei, posedă o vizibilă structură, pe principiul "măririi și decăderii" unui personaj ilustru. Dar consonanța adîncă cu "proza lumii", cu modelul latin îndepărtat, rămîne la Bălcescu decisivă. în celebra sa scrisoare Nicu Bălcescu, Ion Ghica ne spune, despre prietenul său, că "din copilărie citise cu atenție, citise și recitise pe Tacit". într-adevăr! Tot astfel cum istoricului Jules
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
alte fotografii uriașe iluminate de lămpi negre înșirate pe pereți) imaginea unor momente disparate, inventarul unor obsesii intime și amintiri personale, scurta biografie a "omului fără calități", uneori adevărate sarcofagii în care răsună parcă liturghiile sumbre ale muzicii lui Mahler. Proza lui Bernard Henri Levy se îngemănează cu exponatele lui Boltanski în aceeași meditație de esență metafizică asupra destinului uman supus tuturor vicisitudinilor istoriei, asupra timpului care nu se mai întoarce, asupra vieții și a morții în fața căreia devenim cu toții egali
Peregrini și peregrinări by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8316_a_9641]
-
toate parcările nu plăteai nimica, dar ei probabil aveau un timp calculat, cu o viteză de, de aici până aici atât faci, în rest înseamnă c-au folosit parcările, veceurile, așa că să plătească." (pp. 179-182). Ilustrativ pentru ambitusul și ambițiile prozei deliteraturizate (sau literaturii non-ficționale) scrise de Sorin Stoica îmi pare și Jurnalul unui călugărițe căreia nu i s-a întâmplat nimic. E un text pe două nivele, expunând și comentând istoria unei vieți ea însăși expusă și comentată de cea
Marcă înregistrată by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8330_a_9655]
-
episoadele de viață provincială, cuminte, aproape mediocră, stau alături de consemnări ale unor evenimente internaționale fără nici o legătură cu biografia personajului. Frazele descriptive aduc astfel la un loc realități complet diferite, într-un jurnal ce ar putea figura și la rubrica prozei absurdului. Spre deosebire de Eugen Ionescu, Eugenia Ionescu nu-și calculează însă configurațiile și traiectoriile semantice. Ce s-a întâmplat acasă și în lume s-a întâmplat și gata: "Poate că Sinica e fericită că e fată. Numai sănătoasă să fie. Moașa
Marcă înregistrată by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8330_a_9655]
-
este aceea a memorialisticii, mult elogiată, mai ales prin eflorescența genului după 1989. Dacă Pia Pillat-Edwards publică un roman transparent autobiografic, nepoata ei, Monica Pillat, în volumul Drumul spre Emaus, dă la iveală un jurnal în care poezia alternează cu proza fantastică. Liantul îl constituie credința, căutarea continuă a lui Dumnezeu și prezența obsesivă a tatălui (Dinu Pillat). Sunt remarcate eleganța și rafinamentul stilistic, lirismul necenzurat al poetei și capacitatea ei de a aborda "cu nonșalanță cele mai diverse modalități de
Critică de întâmpinare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8337_a_9662]
-
prefață, de la prefață la introducere, de la introducere la preambul ș.a.m.d.), textele cuprinse aici au fost, la origine, simple bucăți destinate publicării în presă. Mulți ar putea cădea, de altminteri, în plasa editorială pregătită de Cartea Românească luând drept proze autentice niște, de pildă, cronici de film. Și n-ar face, prin asta, decât să dea un verdict de esență și să confirme o butadă de succes. Anume că recenziile lui Răzvan Petrescu sunt, în fond, proze de cea mai
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
Românească luând drept proze autentice niște, de pildă, cronici de film. Și n-ar face, prin asta, decât să dea un verdict de esență și să confirme o butadă de succes. Anume că recenziile lui Răzvan Petrescu sunt, în fond, proze de cea mai bună calitate. Din stilul cărora au ce învăța și criticii, dar și - mai ales - scriitorii. Pentru că, lucrul se confirmă încă de la primele pagini, autorul Micilor schimbări de altitudine știe să instrumenteze narațiuni expresive pe distanța care separă
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
către imediat liminara generație 80, către Mircea Nedelciu & Co. Între timp, desantul ce părea definitiv stabilizat ca direcție s-a disipat mai mult sau mai puțin tragic, aerul comun și tehnicile consensuale și-au slăbit legăturile moleculare, mizele și cerințele prozei s-au schimbat, din cândva explozivul textualism a rămas numai o amintire sumbră. A-l proclama, pe Răzvan Petrescu, cel mai bun autor de proză scurtă de la noi n-ar fi, ca atare, deplasat. Dar nici n-ar fi, vorbă
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
puțin tragic, aerul comun și tehnicile consensuale și-au slăbit legăturile moleculare, mizele și cerințele prozei s-au schimbat, din cândva explozivul textualism a rămas numai o amintire sumbră. A-l proclama, pe Răzvan Petrescu, cel mai bun autor de proză scurtă de la noi n-ar fi, ca atare, deplasat. Dar nici n-ar fi, vorbă veche, în chestie... Cred eu, Foxtrot XX merită citită așa cum se prezintă. Fără a o răsturna într-o parte sau într-alta a muchiei - și
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
ca atare, deplasat. Dar nici n-ar fi, vorbă veche, în chestie... Cred eu, Foxtrot XX merită citită așa cum se prezintă. Fără a o răsturna într-o parte sau într-alta a muchiei - și așa subțiri - pe care evoluează. Nici proză în sens tare, nici publicistică făcută după manual, volumul conține o serie nesfârșită de piese cu monogramă. De genul acelora ale lui Caragiale ori Arghezi și mai puțin asemănătoare cu produsele sobre ale unui, să zicem, Pompiliu Constantinescu. Când Cenaclul
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
de cine-a scris-o pe post de dildo." - pag. 421). Acum, desigur, poate că blamul acesta demn de mânia Sfinților Părinți nu-i va cădea neapărat în spinare tânărului Dan Sociu, ci - poate - vreunui autor mai exersat într-ale prozei, dintr-un alt contingent de creație. Ceea ce n-ar știrbi însă nimic din netezimea verdictului expediat de Răzvan Petrescu. Fascinat de hazardul pe care orice jurizare îl impune, comentatorul din paginile acestea tergiversează, de fapt, orice soluție previzibilă și instituie
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
a cărților de tinerețe ale lui Norman Manea oferă prilejul ideal pentru o astfel de experiență. Publicat în anul 1974, romanul Atrium este ce-a de-a treia carte a lui Norman Manea. Până la acea dată mai publicase volumul de proză scurtă Noaptea pe latura lungă (1969) și romanul Captivi (1970). Împreună cu romanul Captivi și cel care îi va urma, Cartea fiului (1976), romanul Atrium alcătuiește ciclul Variante la un autoportret. În anul de apariție al romanului Atrium, așa cum spuneam, 1974
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]