5,549 matches
-
părți partea care există prin amabilitatea Nature Channel partea care există mulțumită lui War Channel și partea care vine prin Imagination Channel și aceste trei arhitecturi arhitectura naturii arhitectura ruinelor și arhitectura imaginației sînt ordaslele Dezastrului. O mamă dînd naștere pruncului printre ruine este mama mea și a voastră mamele noastre care ne-au prevenit să nu ne apropiem de ruine cînd eram copii dar unde puteam noi merge unde altundeva puteați voi merge cînd tot orașul era o ruină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
suburbia aceea În care am locuit noi cînd s-a născut Margot. Întocmai. Pentru a face ca iluzia să fie perfectă, nu e nevoie decît de un Wakefield și o Mariană mai tineri, ieșind pe ușa uneia din case cu pruncul Margot În brațe. Intră Într-o zonă de recepție luminată de un reflector uriaș. Așezat În spatele unui birou de sticlă, pe un scaun În stil Deco stă un tînăr blond și vesel, cu un cercel cu diamant În urechea stîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fug Încolo și Încoace. Un gaz puturos și Înțepător pătrunde pe uși ori de cîte ori mai intră, Împleticit, vreun rănit. — Ce se-ntîmplă, o Întreabă pe o femeie Îmbrăcată toată În negru și care ține la piept, ca pe un prunc, capul unei marionete Înfățișîndu-l pe Unchiul Sam. — Poliția a Înnebunit cînd protestele au ajuns la hotelul unde stau delegații. — Ce delegați? De pe ce planetă ești, omule? Delegații la Grupul Mondial de Afaceri! O trupă de scutieri intră În hol. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
faci copii, iar dorința de-a avea o carieră le-a încetinit pe femei în calea spre maternitate. Fran se întristă. Avea să-i dea dreptate acelei femei sinistre. — Dar, personal, cred că orice femeie are dreptul să-și țină pruncul în brațe, oricât de târziu s-ar hotărî să-l conceapă. E unul dintre instinctele noastre primordiale. Lui Fran îi veni să-l sărute. Apăru friptura de miel, trandafirie și apetisantă, iar Henrietta devie discuția spre ape mai liniștite. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe care îl trăiau părinții era atât de intens, încât umplea locul de lumină. Pentru Fran, cea mai emoționantă imagine a fost fotografia mărită a uneia dintre cele mai urâte perechi pe care o văzuse vreodată ținând în brațe un prunc de o nemaivăzută frumusețe, cu chipurile smerite și aproape transfigurate de bucuria acestui neașteptat miracol. Spre rușinea ei veșnică, ochii i se umplură de lacrimi. Bună, o salută vocea lui Laurence și se întoarse spre el, stânjenită, ștergându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu portret strâmb, zice autorul, al lui Stoica, fost ministru de Justiție. Cruce în miniatură gen cruce de pe Omu. Biroul e postat sub o „Cină de taină“. Ultimul birou, al nimănui. Nu-l revendică nimeni. Deasupra, o Maica Domnului cu pruncul. Camera rece, umbroasă. Biroul și toaleta, celule cu gratii, cu alt inventar. Cosmescu și Bonațiu aveau un inventar mult mai bogat de prieteni. Fostul psiholog al viețașilor, transferat mai târziu în Direcție, apelat cu „Zi-le, domnu’ Geo!“. „Popa penal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Vinea” de M. Iancu. Construcția va fi ridicată mult mai tîrziu, servind în prezent drept sediu bucureștean al Institutului pentru Studierea Avangardei Românești și Europene (ICARE). Într-un coeditorial vehement, Vinea (semnat Vn.) combate „stilul românesc” al arhitecturii Bucureștiului antebelic: „prunc hibrid al onanismului romantico-historic, împerechere de arcade și coloane bizantine cu turnuri turcești, totul chircit după regula degenerării și a imitației”. Textul („Capitala Brumărescu“, semnat Vn.) a fost în general ignorat de comentatori. Autorul deplînge discontinuitatea istoriei locale și „provizoratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și necomprehensiv; apropierile de Sade, Rimbaud, Lautréamont sau Arghezi sînt relevante („coșmarul unui adolescent chinuit de eumenidele sexului”; „Mai degrabă ar proveni din filonul unui Sade sau Gines de Rais, unde erotica este priapism”; „față de Geo Bogza, Rimbaud e un prunc nevinovat”; „poezie la Lautréamont, biologie la Bogza”; „influența viziunilor demonice ale lui Arghezi”, dar și: „confesiunea propriilor experiențe”; „lipsă de plasticitate a viziunilor”, „vocabular cu totul desuet”; „accente de simbolism diluvic”). Dincolo de diagnosticul sever („document”), Boz e singurul critic interbelic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
in, n-are apă, n-are fașă, nici opaiț, nici nănașă. Iosif cercul de pe cap în cuier și 1-a lăsat și-a plecat unde-a plecat ca să-1 latre cînii-n sat. Noaptea-i neagră, ceasu-i lung, stă măicuța lângă prunc. Să le ție de urât înger nalt s-a coborât. Și în noapte înadins degetul și l-a aprins. Arde îngerul lui Dumnezeu ca o lumânare de său. [1933] * URSUL CU CRIN Se odihnește subt prunii bisericii, adulmecă arhaicul vânt
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
că sosesc atâția trași-împinși din patru vânturi, cu nechez de soartă. De-aceeași prea senină părere e și asinul bătrân, ce roade-n petice condurii găsiți prin paie și prin fân. Maria n-avu timpul pîn-acum nici măcar să-și vază pruncul de-atîta solie din atâta drum. S-apleacă peste iesle și peste lumină Maria. De dragoste-i țâșnește laptele în sâni, și-i umezește ia. [1937] * ALESUL Voinicelul de șapte ani se călește lângă cei bolovani la marginea satului. Ca-n
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
fără de glas Zvâcnesc din când în când ca niște lungi picioare de păianjen - smulse din trupul care le purta. Dogoare. Pămîntu-ntreg e numai lan de grâu și cântec de lăcuste. În soare spicele își țin la sân grăunțele ca niște prunci ce sug. Iar timpul își întinde leneș clipele și ațipește între flori de mac. La ureche-i țârâie un greier. GÎNDURILE UNUI MORT De mîna-aș prinde timpul ca să-i pipăi pulsul rar de clipe. Ce-o fi acum pe pămînt
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
asta lungă, fără sfârșit, o femeie umbla supt cerul apropiat. Ea înțelege mai puțin decât oricine minunea ce s-a întîmplat. Aude sori cântăreți, întreabă, întreabă și nu înțelege. În trupul ei stă închis ca într-o temniță bună un prunc. De nouă ori se-nvîrte discul lunei în jurul pruncului. El rămâne nemișcat și crește mirîndu-se. ............................................................ În noua noapte fără sfârșit ciobanii păzesc nașterea unor semne cerești. Mă duc între ei să vestesc: Tăiați-vă mieii pe cruce În amintirea jertfei ce
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cerul apropiat. Ea înțelege mai puțin decât oricine minunea ce s-a întîmplat. Aude sori cântăreți, întreabă, întreabă și nu înțelege. În trupul ei stă închis ca într-o temniță bună un prunc. De nouă ori se-nvîrte discul lunei în jurul pruncului. El rămâne nemișcat și crește mirîndu-se. ............................................................ În noua noapte fără sfârșit ciobanii păzesc nașterea unor semne cerești. Mă duc între ei să vestesc: Tăiați-vă mieii pe cruce În amintirea jertfei ce se va face. Ridicați-vă de lângă foc În
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cu zeamă de melci. Pentru tine lumea e o pecete pusă pe-o taină mai mare: de aceea mintea nu ți-o muncești cu nimic. În casă lângă blidarul cu smalțuri rare în fiecare zi păzești cu răbdare somnul marelui prunc. A mustrare clipind te superi doar când îngerii trântesc prea tare ușile venind sau ieșind. ÎNCHEIERE Frate, o boala învinsă ți se pare orice carte. Dar cel ce ți-a vorbit e în pământ. E în apa. E în vânt
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
munca mea de învățător, sub cele mai bune auspicii. În noaptea aceea, nevasta adalingului Alhais a născut un băiat. Dimineața în zori a fost aruncat de tatăl său într-o cotitură a râului unde apa era adâncă și curgea domol. Pruncul s-a dus la fund și, spre uluirea mea, a apărut cât ai clipi, apucându-se cu mânuțele de sulița pe care părintele său i-o întinsese. Alhais l-a scos din apă și i l-a încredințat unei femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acea clipă am descoperit unul dintre motivele pentru care ei erau un popor puțin numeros, dar complet lipsit de indivizi slabi sau diformi. Dincolo de faptul că fiecare cuplu reușea cu greu să procreeze mai mult de doi sau trei copii, pruncii nu erau scutiți de ritul ăsta nici în plină iarnă. E-adevărat că tatăl punea sulița cât mai aproape de mâinile nou-născutului, dar riscul de înec exista. Acum nu mai era în vigoare, fiindcă fusese interzis de Rotari. Copilul, în orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
încercat să ne recunoască. I-am zis: - Este îngăduit unui elev să-și salute învățătorul? Fața ridată i s-a adumbrit la apropierea noastră și barba cenușie îi tremura, dar, la auzul glasului meu, gura sa știrbă precum a unui prunc s-a deschis într-un surâs trandafiriu și fericit. - Stiliano, pacea să te-nsoțească, mi-a spus. - La fel îți doresc și eu, rabinule; cine e băiețașul? - Este vederea mea când am de făcut vreun drum undeva; îl răsplătesc învățându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din nou să aibă calfe în stare să proiecteze cel puțin un arc simplu sau un zid. Când totuși, în septembrie 630, Gaila a rămas însărcinată, am profitat de ocazie pentru a spori numărul de negustori, încât ducesa și viitorul prunc să aibă la dispoziție trusouri demne de rangul lor. Gaila a născut pe 12 iunie, anul 631, un băiat care a fost numit Rodoald. I-am spus prietenului meu: - Nu vrei să mulțumești Dumnezeului ceresc pentru darul ce ți l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
te-mpreunezi cu vreo altă femeie, după care o să poți face tot ce poftești. Dacă noi doi vom avea un băiat, consiliul ducal va hotărî dacă te va moșteni fiul Gailei sau fiul meu. Dacă noi nu vom avea un prunc, fiul Galiei va fi viitorul rege, și eu mă oblig să-l ocrotesc ca pe propriul fiu. Eu voi fi regină cât voi trăi, ceea ce o să trebuiască să devină o proclamație publică a tronului. Dacă vei muri înaintea mea, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pentru a mă aduce înapoi la târlă. Lumina ieșea dintr-o bisericuță pe care n-o observasem până atunci, o încăpere sărăcăcioasă fără ferestre. O candelă cu ulei ardea dinaintea unei icoane, pe care era pictată o femeie alăptând un prunc; femeia își aținea chipul către copil, și acesta se uita la mine, indicând cu arătătorul de la mâna stângă chipul mamei. Era pentru prima dată când vedeam, cu excepția Bizanțului și a teritoriilor sale, o astfel de imagine a Mariei cu pruncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
prunc; femeia își aținea chipul către copil, și acesta se uita la mine, indicând cu arătătorul de la mâna stângă chipul mamei. Era pentru prima dată când vedeam, cu excepția Bizanțului și a teritoriilor sale, o astfel de imagine a Mariei cu pruncul Iisus. În fața icoanei se afla un bărbat, în picioare, care, legănându-și corpul înainte și înapoi așa cum fac evreii când se roagă, spunea ceva în greacă, cu brațele întinse spre Maria cu pruncul. M-am oprit la intrare, și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o astfel de imagine a Mariei cu pruncul Iisus. În fața icoanei se afla un bărbat, în picioare, care, legănându-și corpul înainte și înapoi așa cum fac evreii când se roagă, spunea ceva în greacă, cu brațele întinse spre Maria cu pruncul. M-am oprit la intrare, și el a părut să nu-și dea seama de prezența mea. Am înaintat câțiva pași și l-am auzit zicând: „Ave, o, viață din sfântul Mugur; ave, o, ram din Fructul neprihănit. Ave, adoră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din Milano. Francescăi Cristoffanini îi sunt recunoscător și pentru faptul de a-mi fi permis să profit de extraordinara competență probată de Francesca Pinchera: m-a ajutat să tratez, în spiritul unui respect absolut și al unei incomparabile simpatii, șubrezeniile „pruncului“. Și cum l-aș putea uita pe Elio Bartolini, cel care mi-a dăruit timpul său, împlinindu-l cu încurajări și cu sfaturi prețioase. Mulțumesc Magdei și lui Remigio pentru ajutor. Numele ebraic al îngerului morții Manes-Mani (216-277 d.Hr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu Padre Pio prinse În rama oglinzii. Și fotografia lui Tito Tempesta, măturător de stradă și stalinist convins - surâzător, căci În sfârșit defunctul a scăpat de nevasta lui, veșnic furioasă și lătrătoare. Apoi patul acela din alamă, cu Madona și Pruncul Isus Într-un norișor roșu, deasupra pernelor. Emma, care de când a plecat doarme cu mama ei În grija Mariei și a lui Isus. Un dulap din pal, plin de haine Împuțite de vreme, iar hainele Emmei, Încă În valize, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mare ca În realitate, era o femeie brunetă cu un băiețel În față. Era desculță. În fața ei stătea Îngenuncheat un bărbat Între două vârste - aproape În aceeași poziție În care Îngenunchease onorabilul Fioravanti. Probabil că femeia aceea era Maria, iar pruncul cel gol era Isus. Dar nu era nimic sacru În imaginea aceea. Însă avea ceva foarte familiar. Ceva ce recunoștea cu o nostalgie dureroasă. Era o femeie cu un copil. Femeia era brunetă, mândră și simplă, ca și, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]