16,229 matches
-
piatră, 1988). Conformismul temelor și al opticii teziste este compensat într-o anumită măsură de observația sociomorală, F. cunoscând bine mediile în care se mișcă personajele sale. Atunci când se eliberează de clișee, el reușește să creeze chipuri plauzibile, mai ales psihologii sau comportamente de indivizi ciudați, ieșiți din normă ori pitorești, cum sunt cei doi escroci (doctorul Russu și Lucia Gârlan) în Zăpada niciodată stinsă. Prozatorul mânuiește cu abilitate stilul indirect liber, scrie cursiv și agreabil, are o notabilă ușurință a
FELIX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286978_a_288307]
-
Marius Marcovici, funcționar. Învață la Liceul „Moise Nicoară” din Arad (1955-1962) și se înscrie la Institutul de Medicină și Farmacie din Cluj (1963-1968). Își întrerupe studiile de medicină și urmează, la București, Facultatea de Filosofie, secția psihologie (1968-1972). Lucrează ca psiholog la Spitalul CFR din București (1973), asistentă medicală la Spitalul de Oncologie (1979-1981) și apoi ca redactor corespondent la revista „Vatra” (1990-1996). Suferind din copilărie de tuberculoză pulmonară, este pensionată medical în mai multe rânduri. Debutează în „Tribuna” (1965), iar
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
în opera lui N. Filimon (1943). Considerând că scrierea lui Filimon a fost abordată excesiv prin prismă sociologică, criticul vrea să-i demonstreze calitățile intrinseci, plecând de la premisa că autorul e „un inspirat și îndemânatic cizelator al frazei, precum și un psiholog dintre cei mai subtili”. Capitolele Viziunea epică a scriitorului (considerată realistă, susținută de un ascuțit simț de observație), Adâncimea psihologică a romanului (se subliniază că autorul definește ironic, necruțător tipul parvenitului), Aspectul stilistic (e avută în vedere folosirea cu măestrie
MIHAESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288113_a_289442]
-
N. Filimon și a „crailor” lui Mateiu I. Caragiale, unii, teribil dezmățați, ajung la măriri în capitala României interbelice. Retrospecția istorico-socială se vrea una de suflu larg. În lipsa textului integral e greu de estimat dacă naratorul construise caractere puternice, cu psihologii diferențiate. Memorialistica, alt capitol al operei lui L., nu va înceta să încânte, în ea relevându-se un prozator de mare rafinament stilistic. Publicate la maturitate, volumele de Memorii (I-III, 1930-1937), Aqua forte, 1941, fiind considerat al patrulea volum
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
din realitatea cotidiană, cu precădere din zona ei „intimistă”. Construite convingător, hrănite din observarea atentă a „banalului”, povestirile și nuvelele vădeau capacitate de notație inteligentă, instituind impresia concretului, familiarului și autenticității; prin procedări comportamentiste, ele năzuiau să surprindă coordonatele unor psihologii. Piesa eponimă a cărții (un mic roman, de fapt) include două jurnale intime - al unei fete și al unui bătrân - independente, cu o foarte vagă legătură între ele, care trezesc însă interesul prin justețea și minuția observației realiste, prin conturarea
GIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
fiul, autorul vădind și acum „nesiguranțe de debutant” (Valeriu Cristea). Să visezi în crângul de salcâmi (1985) se bazează exclusiv pe stratagema povestirilor paralele, bun prilej de a invita (prea) multe personaje în scenă și de a sonda medii și psihologii diverse; pericolul constă în repetitivitatea psihologiilor și a poveștilor, precum și în maniera de a forța intersectarea destinelor. În colectivul unei întreprinderi oarecare sunt aduși laolaltă oportunistul seducător și grosolan (Tăchiță), individul onest și păgubos (Haralambie), femeia frivolă (Rozela) și ambițioasa
LILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287809_a_289138]
-
în spațiul cultural autohton - e vorba de psihologia socială -, cu deosebire la europeni, este de multe ori echivalentă cu psihosociologia. De fapt, în cadrul psihologiei sociale s-au remarcat două orientări, în funcție de metodologie, cadru teoretic și practicanți: o psihologie socială a psihologilor (mai mult experimentală și ocupându-se de reacțiile subiecților în prezența altor oameni), dezvoltată de psihologi, și una a sociologilor, ce vizează legătura dintre psihic și social la nivel de colectivități în contexte de viață naturale. Față de aceasta din urmă
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ori echivalentă cu psihosociologia. De fapt, în cadrul psihologiei sociale s-au remarcat două orientări, în funcție de metodologie, cadru teoretic și practicanți: o psihologie socială a psihologilor (mai mult experimentală și ocupându-se de reacțiile subiecților în prezența altor oameni), dezvoltată de psihologi, și una a sociologilor, ce vizează legătura dintre psihic și social la nivel de colectivități în contexte de viață naturale. Față de aceasta din urmă, „sociopsihologia” determină un accent suplimentar pe social și deci pe ponderea datelor (teoretice și empirice) ale
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
se adaugă asistența și terapia lor (capitolele 9 și 10). Aș menționa aici satisfacția și, în același timp, mâhnirea provocate de constatarea că în descrierea și explicarea diferitelor probleme, carențe, disfuncționalități și traume familiale (certuri, neglijențe, violențe, abuzuri etc.) inclusiv psihologii scot în evidență determinarea tranșantă a factorilor (macro)sociali, dintre care sărăcia (asociată cu școlaritatea redusă) este decisivă. Satisfacție din punct de vedere epistemologic, ca sociolog, adâncă mâhnire, ca umanist, pentru gravele inegalități ce există în lume. Mai precis, în
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și complexe dintre populațiile lumii, nu mai reprezintă o simplă problemă de cunoaștere și curiozitate, ci devine din ce în ce mai accentuat una pragmatică. Teză valabilă nu doar pentru cei ce se formează ca antropologi și sociologi, dar și pentru asistenți sociali și psihologi, ca, de altfel, pentru tot mai mulți cetățeni de rând. Tema diversității familiei contemporane interși intraculturale (vezi secțiunea 8.4.) este de mare rezonanță teoretică și practică. Spațiul cel mai larg este alocat însă analizei vieții de familie tipice culturiieuro-americane
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
practicată și de jurnaliști, a multitudinii punctelor de vedere sau, mai complex, a unghiurilor de vedere. Când ei realizează, de exemplu, o pagină sau o emisiune despre avort, cer părerea unui reprezentant al legii, al bisericii, femeilor cu asemenea experiențe, psihologului și sociologului, eventual etnografului (antropologului) pentru comparații în timp și spații geografice. În aceste considerații și în comentariile celor ce realizează astfel de „anchete” se amestecă existentul cu doritul, datele certe cu simpla impresie. Analiza multiperspectivală se vrea o replică
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
rudele apropiate este un lucru firesc, natural și nu comportă întrebarea „de ce?”. Discutarea acestui subiect este oarecum un tabu pentru bunul-simț. Dar întrucât spiritul științific nu cunoaște nici o interdicție tematică, nici tabuul incestului nu constituie un tabu investigațional. Antropologi, sociologi, psihologi și alți analiști ai etologiei umane s-au întrebat care sunt cauzele tabuului incestului. Ei au pornit de la constatarea simplă că dacă neînclinația înspre raporturile sexuale (și mariaj) între rude apropiate ar fi ceva natural, nu ar mai fi nevoie
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
află abia la sfârșit că cei doi părinți au făcut totul intenționat, după un scenariu bine pus la punct.) Explicațiile creșterii intensității dragostei (Stephan, Stephan, 1985) și dorinței de a fi alături de celălalt atunci când părinții ridică obstacole sunt căutate de psihologi, în parte, în teoria atribuirii eronate a excitabilității: amestecul continuu al părinților creează o stare de confuzie și excitabilitate mentală care este atribuită (greșit) „îndrăgostirii”. Mai consistentă este explicația prin teoria frustrării și a reacțiunii, care arată că există o
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sunt de multe ori afirmații false, dar care la nivelul conștiinței comune circulă cu valoare de adevăr și au consecințe acționale. Inge Broverman (1970), împreună cu o echipă de cercetători au rugat un lot de 80 de experți în sănătate mintală (psihologi clinicieni, psihiatri și lucrători sociali) să examineze o listă de adjective bipolare (slab/puternic, logic/ilogic, independent/dependent etc.) și să treacă prin această listă trei substantive: bărbat, adult, femeie. Pentru ca proba să fie mai specifică, s-a precizat că
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
dominanță, activism, inițiativă, asumarea riscului (masculinitate) sau pasivitate, emotivitate, tandrețe (feminitate). Un aspect important al acestor teste este că ele opun masculinitatea feminității, itemii ce reprezintă cele două genuri fiind mutual exclusivi (Sears et al., 1991). Începând din anii ’70, psihologii au revizuit modelul disjunctiv al masculinității-feminității și s-au întrebat dacă nu există indivizi care se văd pe ei înșiși ca având la cote ridicate atât atribute masculine, cât și feminine. S. Bem (1974) răspunde afirmativ și numește respectivele persoane
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
zi ce trece însă, opinia publică și oficialitățile sunt tot mai sensibile și active în ceea ce privește violența domestică. Se recurge din ce în ce mai eficient laconjuncția dintre coerciție asupra agresorului și încercarea de a media conflictul, polițiștii, procurorii și judecătorul conlucrând cu asistenții sociali, psihologii, sociologii și antropologii. Aceștia din urmă au un rol important în înțelegerea și negocierea dintre cutume etnice și legislația țărilor gazdă. Dar nu este în joc o simplă adaptare la un sistem, ci chestiunea mai generală de a împăca cerințele
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
suplimentară față de ei. • Copiii „dificili” (hiperactivi, indisciplinați, neascultători). B. Steele (1980) comentează că foarte adesea nota de „dificil” este mai mult percepută decât reală și este mai curând un efect decât o cauză a neglijenței și abuzului. Fenomenul semnalat de psihologul american este unul răspândit, dar așa cum subliniază și alți autori, nu e justificat să victimizăm părinții cu axioma că, în esență, toți copiii pot fi educați cu blândețe și fără coerciție. Teza fundamentală în educarea copiilor este ca pe cât posibil
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
înainte de schimbările legislative. Astfel, potrivit datelor din National Vital Statistics (2000), rata divorțului la o mie de locuitori era în SUA, în 1980, de 5,2, în 1990 de 4,7, iar în 1999 de 4,1. Sociologi, antropologi și psihologi sociali înclină să creadă că liberalizarea divorțului prin neculpabilizarea nici unuia dintre soți este un câștig social și individual-uman (vezi Strong, DeVault, Sayad, 1998, pp. 503-505), pentru că se scurtează mult durata procesului, economisindu-se timp și bani, și se elimină mult
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ei invocă direct caracteristici cum ar fi „religia”, „etnia” - acolo unde etnocentrismul este foarte accentuat și individul este presat de rude și comunitate -, dar în general factorii descriși de sociologi, antropologi și nu de puține ori și cei identificați de psihologi acționează indirect asupra partenerilor. Ei se traduc în probleme ce duc la neînțelegeri și tensiuni în cuplu. Unele dintre aceste mecanisme de trecere de la factorii „obiectivi” la cei „subiectivi” au fost deja descrise, altele urmează în pasajele următoare. 7.1
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
psihosociale) ale partenerilor, constatând o toleranță mai mare față de disoluție când resursele sunt mai mari și alternativele dorite sunt percepute ca fiind accesibile. O cercetare citată de G. Bryjak și M. Soroka (2001, pp. 200-201), efectuată de un trio de psihologi (Buechlman, Gottman, Katz, 1992) prin intervievarea intensivă a 52 de cupluri conjugale (care pretindeau în timpul intervievării că au o căsnicie reușită), a făcut o predicție de mare acuratețe cu privire la divorț (94% dintre cele previzionate). Cei care au divorțat au avut
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sau pe mamă că l-a făcut să plece. Nu de puține ori, ei seautoblamează, considerând că tatăl a plecat din cauza lor, că au fost răi și n-auascultat. Studiind 121 de copii cu vârste între 6 și 12 ani, trei psihologi americani auconstatat că în faza imediată a divorțului, o treime dintre aceștia se simțeau vinovați de despărțirea părinților, după un an procentul scăzând la 20% (Healy, Stewart, Copeland, 1993). Copiii sunt îngrijorați de ceea ce se va întâmpla cu ei, dacă
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
în fața unui nou tip de familie. Societatea va trebui, prin legislație și politica familială, să găsească soluții la aceste noi configurații, care au existat și în trecut, dar care acum, prin ponderea lor, sunt o problemă socială. Sociologii, antropologii și psihologii au de revizuit multe dintre ideile și conceptele despre socializare, relația părinți-copii, relația dintre frați. Ce semnificație mai are, bunăoară, noțiunea de familie de orientare sau consangvină în situația unui copil care locuiește cu tatăl lui vitreg și cu copiii
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
homosexual nu s-a evidențiat nici la bărbați, nici la femei. Explicația psihologică (de nuanță psihanalitică) a unui tată slab și a unei mame puternice și autoritare nu s-a verificat nici ea. În cadrul unei cercetări, experților în sănătate mentală (psihologi și psihiatri) li s-au dat să analizeze răspunsuri la teste de personalitate, pentru a distinge între homosexuali și heterosexuali. Identificările lor au avut o slabă validitate și nu au diferit semnificativ de cele ale nespecialiștilor (Jay, Young, 1979). Oricum
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
scurt, mediu și lung, atunci și permisivitatea în socializare și educație are limitele ei, printre care cea sugerată deja, și anume că expune părinții la sindromul supraîncărcării, al „arderii” continue (burnout syndrome) fizice și emoționale. Aceeași literatură, produsă de medici, psihologi, sociologi, antropologi și alți specialiști, recunoscând că nu există reguli bine definite în ceea ce privește educarea copiilor în lumea modernă atât de diversă și dinamică, acceptă ca principii orientative optimale următoarele (Strong, DeVault, Sayad, 1998, pp. 360-361): • Respectul reciproc părinți-copii, în asigurarea
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
conflictele apărând în acele societăți în care: rezidența este neolocală; schimbările socioeconomice sunt rapide, iar individualismul și realizarea personală sunt valori sociale centrale. Într-o cercetare proprie (Iluț, 1985), în care unui număr de 20 de experți (filosofi, sociologi și psihologi) le-am dat spre apreciere (de la + 5 la - 5) o listă de 122 de itemi ce caracterizează adolescenți și tineri, și grupând acești itemi după criteriile „valori superficiale-valori autentice” și „valori moderne și valori tradiționale”, am obținut următoarele rezultate (vezi
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]