11,637 matches
-
DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > ATIQTALIK Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1920 din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Odată cu ziua polară își scosese puii afară, la lumină, la viață! Mulțumirea îi era înjumătățită de temeri necunoscute, care îi slăbeau încrederea în sine. Nu știa exact ce este, dar presimțiri o munceau ca nicicând... Cerul o apăsa, încins de soarele neprielnic... în jur, adieri de
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
în zadar așteptarea... Peste o clipă, iar spera... Și tot așa... Banchiza parcă se mai strâmtase. Ochiuri de apă îi impugeau trăinicia. În adânc, scrâșnete de gheață ruptă îi făceau urechile ursoaicei să vâjâie. Încălziți de zbeng și nu numai, puii se lăsau ademeniți de clipocitul vesel al rotocoalelor de apă ce-mpodobeau întinderea. Neștiutori încă, profitau de grija slăbită a mamei aflate la păcătoasa de pândă și sturlubatici se fugăreau încolo și-ncoace. Minune li se părea jocul pe gheață
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
să-ncerce și el jucăria... Într-o clipită, foca se-arată însetată de-o gură de aer, frământându-și nările. Ursoaica pândace e gata s-apuce atât de așteptata pradă! Tocmai când pornirea dă să se prefacă în faptă, urletul puiului mai mare o avertizează că ceva groaznic se-ntâmplă! Ursoaica slăbește-ndârjirea și-ajunge la timp să-și scape odrasla cea mică. Îl apucă de ceafă și-l scoate din spărtură. Apoi își împunge puii domol cu botul mai mult
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
se prefacă în faptă, urletul puiului mai mare o avertizează că ceva groaznic se-ntâmplă! Ursoaica slăbește-ndârjirea și-ajunge la timp să-și scape odrasla cea mică. Îl apucă de ceafă și-l scoate din spărtură. Apoi își împunge puii domol cu botul mai mult a măsurată dojană, decât alint. Micuții se vădesc osteniți și cată la pântecul mamei și hrană, și iertare. Ursoaica le face îngăduitoare pe plac, privind cu părere de rău spre copca lăsată în pace. Dar
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
de gheață desenează pe liniștitul albastru al apei broderii albe, devenite surii cu cât depărtarea crește. În dreapta, mult mai aproape, brunul dungii ce-ntruchipează țărmul... Țărmul?! Poate însăși salvarea?! Cu-ngăduință mintea îi întinde ursoaicei momeală: vreo focă ranită... vreun pui rătăcit... ceva lichieni și mușchi... chiar și-o tufă uscată... Scăpată de mrejele visării asmuțite de foame, mama-urs renunță s-apuce spre gheața și frigul lui miazănoapte și se-ndreaptă spre țărm! Se-avântă în apă înadins lopătând mai vârtos
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
visării asmuțite de foame, mama-urs renunță s-apuce spre gheața și frigul lui miazănoapte și se-ndreaptă spre țărm! Se-avântă în apă înadins lopătând mai vârtos. Se face distanță între ea și marginea banchizei, nu glumă. Opriți din giumbușlucuri, puii se-agită în urmă. Nu le vine a crede că mama, da, ea, merge pe apă și-i departe! N-auziseră chemarea când pornise, iar acum mormăiala groasă, înfricoșătoare îi tulbură teribil, fapt ce-i îndeamnă să-nfrunte neștiutul din
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
aspru, poruncitor al dorinței de viață o mână să nu-l vadă pierit și pe-al doilea. Apucându-l pe rămasul în viață cu dinții de blană, îl silește la-not mai departe... Dunga brună se-ngroașă. Ăsta-i țărmul?! Puiul, simțindu-se ieșit din primejdie, i-o luase-nainte. Ajuns la malul înalt, stâncos, scâncea implorând ajutor. Ursoaica grăbi să-l sprijine. Cocoțați cu greu pe stânci, scuturară puțina apă rămasă pe blană, căci afară aerul era cald... Se opresc
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
-nainte. Ajuns la malul înalt, stâncos, scâncea implorând ajutor. Ursoaica grăbi să-l sprijine. Cocoțați cu greu pe stânci, scuturară puțina apă rămasă pe blană, căci afară aerul era cald... Se opresc. Se-ntind amândoi pe fâșiile răzlețe de gheață. Puiul își ceru dreptul său la hrană, dar ce primi fu puțin... Mamă-sa, vinovată, scoase un geamăt înfundat... Nici lapte?! Doar căldură și apă?! Doar atât?! Stârnit de pășitul pe gheața-nmuiată, puiul o ia mai lesne la picior. Ursoaica se
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
Se-ntind amândoi pe fâșiile răzlețe de gheață. Puiul își ceru dreptul său la hrană, dar ce primi fu puțin... Mamă-sa, vinovată, scoase un geamăt înfundat... Nici lapte?! Doar căldură și apă?! Doar atât?! Stârnit de pășitul pe gheața-nmuiată, puiul o ia mai lesne la picior. Ursoaica se trezește din nehotărâre, urmându-și odrasla cu greu, căci e tare slăbită. Încă o dată își împlântă privirea în albastrul apei și, răpusă de durere, slobozește un urlet a jale reluând pribegia spre
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
mai lesne la picior. Ursoaica se trezește din nehotărâre, urmându-și odrasla cu greu, căci e tare slăbită. Încă o dată își împlântă privirea în albastrul apei și, răpusă de durere, slobozește un urlet a jale reluând pribegia spre neunde cu puiul tovarăș, doi căutători de nimic, nepăsători parcă de subțirele gheții, de răsfirarea zăpezii prin cenușiul stâncos, pustiu... * Oh, Anyu, Anyu, ce deznădejde te-apasă?! De ce lași în urmă tundra și satul tău de nomazi? Ce te-ndeamnă s-alergi nebunește
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
regat... Și Anyu ațipi visând la cei dragi. * Vlăguită, ursoaica înainta încet. Deodată se ridică în picioare ca împinsă de un resort. Adulmecă îndelung. Sânge! Cu siguranță miroasea a sânge! Și dacă era sânge, era hrană! Oprirea ei sperie cumva puiul. Dar nu se-ascunse lipindu-se de ea ca alteori. Nu. Își săltă și el trupșorul împuținat de răbdare și drum trăgând pe nas aerul. Ceva-ceva îl ademenea. Luă seama la mama ursoaică. O văzu lăsându-se pe toate labele
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
pe copil când avea să o vadă. Brusc fu covârșită de un simțământ. Nu mai erau singuri! Întoarsă pe jumătate, văzu o fiară în două picioare! Își luă seama. Atiqtalik - mama ursoaică! E de două ori mai înaltă! Și-un pui! rosti pentru sine zărind la câțiva pași animăluțul înlemnit și el. Femeia știa că întâile clipe ale întâlnirii hotărau sorții. Se pomeni răcnind. Nici nu-și recunoscu vocea. Să strigeee! S-o stăvilească pe fiară! Uită că e o mână
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
obraji... Trecu mult până când Atiqtalik înțelese că ursulețul întârzia să i se alăture. Îngrozită, se-ntoarse zărindu-și odrasla care-i dădea ghionturi străinului, îmbiindu-l să meargă. Se opri așteptându-i și din acel moment redeveni mama a doi pui... Cum fusese-nainte! Referință Bibliografică: Atiqtalik / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1920, Anul VI, 03 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
lăsă dus de oșteni și închis în turnul sub care valurile mării se învolburau mânioase. Chiar dacă noua lui locuință nu avea geamuri, prin gurile de aerisire înguste, făcute parcă să nu poată trece prin ele nimic mai mult decât un pui de șarpe, feciorul împăratului, Ador pe numele lui, auzea țipetele pescărușilor acoperind mugetul apei lovite de stâncile abrupte pe care era construit turnul. Închidea ochii și își imagina că era și el un pescăruș liber care zbura în înaltul cerului
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
februarie 2017 Toate Articolele Autorului Îmi vine...așa... să mușc din viață ca un lup hămesit și turbat, să sfâșii fiecare coșmar care liniștea mi-a furat, să-mi picur în urme sânge fierbinte de speranță care să sature setea puilor mei. Departe de haită, ferit de plumbul cuvintelor care m-ar țintui la pământ... Surd! Referință Bibliografică: TURBARE / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2228, Anul VII, 05 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihaela Alexandra
TURBARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381555_a_382884]
-
autorul ne transpune în „ templul zilei trăite” : ...”de acolo din citoplasmă mă cheamă glasul verii/ câteva toamne se aud într-un colț lăcrimând/ iarna își flutură printre fulgi drapelul de pace/ vreo două viscole ciripesc în cuibul zăpezii/ zăresc un pui de primăvară alăptat/ la pieptul unei ierni mai blânde/ câtă desfătare e-n rostirea nespusă a luminii!...(p.110). Iubirea este o trăire magică, un eros cu energii neștiute, ca în ”revelație” (p.169): ”am aflat secretul mistic al viețuirii
A.D.N.-UL FERICIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380907_a_382236]
-
1000 DE VIEȚI.... ȘI-O NOUĂ VIAȚĂ, de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012. - Bunicule ce sunt acolo în zare? - Niște dealuri. - Și după dealuri? - Alte dealuri. - Și după alte dealuri? - Dincolo sunt munții, puiule! - Dar tu micule ce îți dorești în viață? - ALTĂ VIAȚĂ! - Și după altă viață? - O ALTĂ VIAȚĂ! - Și după și acea viață? - ULTIMA VIAȚĂ sau O NOUĂ VIAȚĂ! Ibn Al-Nadim derula prin imaginile touchscreenului din Fihrist oglinda Timpului când visul
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
cele o mie și una nopți, povestea tuturor poveștilor și viața fără de moarte... Vedea derularea unei stranii, ... Citește mai mult - Bunicule ce sunt acolo în zare?- Niște dealuri.- Și după dealuri?- Alte dealuri.- Și după alte dealuri?- Dincolo sunt munții, puiule!- Dar tu micule ce îți dorești în viață?- ALTĂ VIAȚĂ!- Și după altă viață?- O ALTĂ VIAȚĂ!- Și după și acea viață?- ULTIMA VIAȚĂ sau O NOUĂ VIAȚĂ!Ibn Al-Nadim derula prin imaginile touchscreenului din Fihrist oglinda Timpuluicând visul călătorește
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
pe vatră. Pe mal, iarbă mare și plin de urzici, Și mișună-n ea colonii de furnici. Sub un falnic stejar, un țipăt de prunc Mă cheamă, degrabă acolo s-ajung. În groapa cu tină, râmată de-un godac, Un pui de căprioară zăcea ca un colac. L-am scos din groapă. Să umble nu putea. Din frageda-i lăbuță, sângele curgea. Unde o fi mămica, sărmana căprioară ? Vreun ticălos cu pușcă, o fi vânat-o-aseară ?! Din ochi de copilași, curgeau mărgele
CORA de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380985_a_382314]
-
un omagiu adus de cei doi mărturisitori, Vetrei Strămoșești, o cinstire întru slava Neamului și o venerare a Oamenilor Aleși de Dumnezeu ca Vizionari ai Săi pe pământul sfânt al Dacilor nemuritori. În această lucrare, care se adaugă altor două: „Pui de țigan” și „Cei șapte beduini”, inginerul-naționalist Călin Kasper se depășește cu mult pe sine, dat fiind argumentele sale solide, raționale, îndrumătoare, pedagogice, de îndreptare, de cunoaștere, de luare aminte la toate, optând însă pentru cele bune în care se
EDITURA VIRTUALĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380963_a_382292]
-
apă chiar lângă Lili, o apucă de penele de la gât și într-o secundă s-au împerecheat! Bill a ajuns și el dar, faptul era deja consumat: De data aceasta, adversarul mai tânăr a învins și cu siguranță anul acesta, puii lor vor avea ceva și din genele acestuia! Rățoiul intrus, mulțumit parcă de reușita lui, și-a luat zborul spre o altă aventură, măcăind satisfăcut. Rămași din nou împreună, Lili l-a consolat pe Bill pentru lupta lui curajoasă dar
PARTEA ÎNTĂIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380918_a_382247]
-
fi pădure, ți-aș face o cărare cu mușchi și iarbă crudă ; Ca pe-un covor s-aluneci pe tălpi pline de trudă. Dac-aș fi urs, te-aș strânge-n brațe, ca ursul pe ursoaică, Cu blândă prietenie, ca puii când se joacă. De-aș fi chirurg, ți-aș scoate riduri de pe-obraz și bătături din talpă. Te-aș săruta pe mâini,te-aș mângâia.Mai știi cum era altă dată? Aș vrea să fiu izvor, ca setea să
RESEMNARE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380989_a_382318]
-
Lazăr „casa școalelor” poartă astăzi incorect numele „Ministerul Educației” Acest ministere se ocupă de orice altceva decât educația iar salariul dascălilor este proporțional cu vârsta celor școlarizați pe când ar trebui să fie tocmai invers. Revin din nou la animale. Orice pui are o mamă care, pe durata dezvoltării sale spre adult îl hrănește atât cu hrană fizică, mâncarea, cât și cu hrană spirituală, educația. Puiul matur, este destinat de natură să perpetueze specia, eventual cu mici îmbunătățiri. Părinții asigură tranziția prin
MAME FĂRĂ MAME. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374295_a_375624]
-
vârsta celor școlarizați pe când ar trebui să fie tocmai invers. Revin din nou la animale. Orice pui are o mamă care, pe durata dezvoltării sale spre adult îl hrănește atât cu hrană fizică, mâncarea, cât și cu hrană spirituală, educația. Puiul matur, este destinat de natură să perpetueze specia, eventual cu mici îmbunătățiri. Părinții asigură tranziția prin hrănirea „cu biberonul” și completare tuturor cunoștințelor necesare unei vieți independente. Joaca, dirijată, este un bun prilej ca viitorul adult reproductibil să-și însușească
MAME FĂRĂ MAME. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374295_a_375624]
-
spune vecina: “niciodată nu se plânge, niciodată nu cere, tot timpul, când are un moment de deschidere, vorbește frumos despre familia ei, despre copii, lăudându-i, oftând din adâncul sufletului: Or fi și ei ocupați, dragii mamii! Or avea necazuri, puii mamii...!” Nu-i uită... pentru că o mamă poate ierta orice, dar nu poate uita dragostea ce crește în ea odată cu zămislirea unui copil. Undeva... într-un sat... O casă bătrânească, formată din două camere, cu o sală pe mijloc și
CUM NE IUBIM PĂRINŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374290_a_375619]