3,728 matches
-
mai puțin de 8 universități. Rămâne în continuare o metropolă unde 40% din locuitori sunt "funcționari", 91% din venituri provin din sfera serviciilor și unica posibilitate de deplasare o constituie mașinile. Despre aspectele pozitive și negative ale capitalei construite "în pustiu" aveam să discut cu mulți brazilieni, dar și cu românii de la ambasadă. Aveam să aflu că prin anii '70 unele clădiri au fost incendiate, bănuiți fiind funcționarii care tânjeau după Rio de Janeiro, că e un oraș "inuman" unde "te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Măria ta! Trecem! Ștefan pune mâinile pe umerii Sihastrului, îi simte oasele, îl privește în ochi, vorbește încet, căutându-și cuvintele: Mi-e greu părinte... Sunt singur. Toți m-au părăsit... Și eu sunt singur: un om în pustie... Dar pustiul meu e în mine... Și cui să-mi spun amarul? Sihastre... Rogu-te, primește-mi spovada. Voi să-ți ascult povața... Să-mi strig păcatele! Pentru ce-am greșit, judecă-mă, osândește-mă! Că nu caut să-mi aflu iertarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
porunca aiasta... Da' mai 'nainte, tăt rumânu, singur-singurel, să-și pună foc la bojdeucă, la holdă, la fâneață, la tăt, la tăt, îngână Gheorghiță cu obidă. Și la noi o vin't porunca aiasta, că, când or vini turcimea, un pustiu de scrum și cenușe să se caște 'nainte, să n-aibă nici apă după ce bea... Gheorghiță oftează din toți rărunchii: Să vezi jălanie pe muierea me, când am vin't cu focu': "Văleu!! Nu te lăs Gheorghițăă!!...Nu te lăs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am intrat și noi în Europa!" spune vornicul Bodea. Am mai auzit gogomănia aiasta! spune Ștefan, iritat. Dar noi "suntem în Europa" de la începutul veacurilor! Am fost de totdeauna pe aceste pământuri! Alții, ce-au venit Dumnezeu știe de pe ce pustiuri, să-și pună problema aiasta! Că am cam rămas codași: n-avem catedrale, n-avem universități!... Cum, izbucnește el, cum... "Paștele mă-sii" vorba lui Șendrea să nu orbecăim, când toți care ne-au luat în copitele cailor, în noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vom lupta! Ard de nerăbdare! Îl vom arde cu "focul grecesc", dar, mai cu seamă, cu "focul inimii mele"! Și-apoi, Europa nu va sta cu brațele încrucișate. Ne vom aduna într-o măreață cruciadă! Turcii vor fi izgoniți în pustiurile Anatoliei! Unchiule, continuă el cu trufie, fanatic, eu n-am pierdut nădejdea că într-o zi Constantinopolul a doua Romă, Bizanțul, Împărăția se va înălța în slava vremurilor de odinioară! O, Hellas, ca pasărea Phöenix, din cenușă vei renaște! Cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Corvin de Hunedoara, "Lumina Lumii", s-a stins cu durerea în suflet că nu și-a văzut visul cu ochii. Vlad Țepeș Drăculea, "Spaima turcilor", trădat, părăsit, putrezește de zece ani în temnițele Vișegradului de lângă Buda. Uzum-Hassan, șahul Persiei Leul Pustiului înfrânt, își linge rănile la Bagdad. Matei Corvinul se războiește el cu turcii, dar mai mult cu gura... Nu s-a ridicat la dimensiunea europeană a tatălui său, Iancu. E tânăr, mai are timp să crească... L-am rugat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
urează Mihail. Podagra? îngână Ștefan, cu înțelegere. Mie-mi spui?... Suntem tovarăși de suferință. Câte nopți albe... Strângi din dinți... Ce să faci? N-are leac... Luminăția sa o fi pe ducă? își face iluzii Tăutu. Poate face Allah un pustiu de bine și-l cheamă la el. Allalahh!... se ploconește Duma. Unde dă fericea! cobește Juga. Norocul nostru-i spart în fund... Am hălăduit peste tot în Turchia, continuă Gherasim. Am căscat ochii, am tras cu urechea... Cine să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se poate! Vom ridica alte târguri, alte sate, mai mari, mai frumoase! E poruncă! Cine nu o împlinește... Turcii așteaptă o Moldovă-grădină, cu plaiuri verzi de păscut, cu ape limpezi de băut... Și ce găsesc?! Înaintea lor se cască un pustiu înfricoșător de scrum și cenușă! Un deșert lipsit de viață! Un marș halucinant într-o țară a morții, în care totul arde, totul fumegă! Și aerul să ardă! Și pământul să ardă sub tălpile cotropitorilor! Moldova să fie Iadul! Tăciunarii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan bagă sabia în teacă. Vă mulțumesc. Mi-ați luat o piatră de pe inimă... Ștefan se duce la fereastră. Respiră adânc aerul proaspăt al nopții... Broaștele orăcăie în șanțul de apărare... Un câine, părăsit, lăsat să păzească casa, urlă a pustiu...O lună mare iese dintr-un nor și poleiește cu argint acoperișurile Sucevei, clopotnița, turla Mirăuților. Vlaicu, impresionat de solemnitatea clipei, tușește, își drege glasul, se simte obligat să ia cuvântul, grav: Măria ta! În aceste clipe!... Noi!... Noi!... Îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și, grăbit, se retrage ploconindu-se, se împiedică, se agață de clanța ușii. Măria ta... bolborosește, mai face o plecăciune și trage ușa după el. Salcie, Negrilă!! Nu uita!! strigă după el Ștefan. Salcie!!... Un câine urlă jalnic, prelung, a pustiu... E miezul nopții! În cetate, peste tot e liniște! vestește străjerul din turn. Și, ca un ecou, îi răspunde alt străjer, din alt turn: "Peste tot e liniște!"... Un fluturaș de noapte a încins o nesăbuită horă aeriană în jurul unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Te blestem! Ecoul blestemelor se pierde pe coridoarele cetății... Apoi tăcere... Dumnezeu să-i ierte, șoptește Ștefan. Apoi, înalță capul, cu altă voce, fermă, poruncitoare: Pregătiți caii!! Plecăm spre Dunăre!! Boierii ies în grabă. Tăcere... Doar câinele ce urlă a pustiu... Și broaștele. Din turn, se aude vocea străjerului: "La Suceava în Cetate, peste tot e liniște!!!"... Nu-i liniște, nu-i... șoptește Ștefan. Ce noapte... Ce noapte, șoptește el tulburat. Maria, ca o stană de piatră, cu ochii pierduți în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
repede, sărută mâna Mariei, bolborosește: Iartă-mă Doamnă... Iartă-mă Ștefane... Și, hohotind în plâns, fuge pe ușa de taină... Ștefan oftează, o cuprinde pe Maria pe după umeri: Să mergem Maria... Să mergem... Pleacă împreună. Lumânările pâlpâie... Câinele urlă a pustiu... Pe ușa de taină, intră grăbit, gâfâind, mitropolitul Teoctist, bocănind cu cârja pontificală într-o mână, cu Sfântul Potir al Împărtășaniei, în cealaltă. Măria ta!! Măria ta!!! Te pomenești c-a plecat! Zărghitul!... O fi plecat!... Cum așa?! Nespălat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ale Maicii Domnului nu ne uită pe noi păcatoșii. Să dea Domnul să avem și noi râvna rugăciunii pe care o au sfinții. Și să facă Domnul cu Darul Lui ca să ne mântuim cu toții. în acești munți și în acest pustiu nu crește nimic. Nici un fel de vegetație. Totu-i piatră și nisip. Grozav de aspră e viața pustiului. Puțin mai jos, la vreo 12 m sau mai mult, trecea că un izvoraș un firicel de apă. Ține viața la mulți
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
pe care o au sfinții. Și să facă Domnul cu Darul Lui ca să ne mântuim cu toții. în acești munți și în acest pustiu nu crește nimic. Nici un fel de vegetație. Totu-i piatră și nisip. Grozav de aspră e viața pustiului. Puțin mai jos, la vreo 12 m sau mai mult, trecea că un izvoraș un firicel de apă. Ține viața la mulți. Tot Dumnezeu o trimite și pe ea sufletelor care se nevoiesc în pustiu. Muntele Eleon sau Muntele Măslinilor
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Grozav de aspră e viața pustiului. Puțin mai jos, la vreo 12 m sau mai mult, trecea că un izvoraș un firicel de apă. Ține viața la mulți. Tot Dumnezeu o trimite și pe ea sufletelor care se nevoiesc în pustiu. Muntele Eleon sau Muntele Măslinilor Este la o distanță de vreo 3 km de Ierusalim. I se mai spune și Muntele Măslinilor că are mulți măslini: 550. De pe platoul acestui munte atât de frumos poți vedea toată splendoarea Ierusalimului și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
răspund la frământări intime, personale, fie la marile îngrijorări ale lumii, totdeauna textele respective îmi luminează înțelegerea. Anul acesta a fost următorul : „Se clatină pământul, se cutremură, căci planul Domnului se împlinește și El va face din țara Vavilonului un pustiu nelocuit. Vitejii Vavilonului nu mai luptă ci stau în cetățui, puterea le este sleită și au ajuns ca niște femei. Vrăjmașii pun foc locuințelor lor și le sfărâmă zăvoarele ! Se întâlnesc alergătorii, se încrucișează solii, ca să vestească ̀ mpăratului Vavilonului
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în pace, citind, scriind, desenând sau ascultând muzică, chiar jubilând, domesticind astfel „animalul” din mine să țină cont de altă voce decât de răgetul sau lătratul lui însuși. Am fost educată așa: să fiu cu oamenii, dar și singură, cu pustiul din mine, în care este o dimensiune pe care am exersat-o treptat, găsind-o plină de mister, sursă de energie, adăpând puterea de îndurare în mine. Cu Andrei am fost de mai multe ori la sinagoga din Stockholm, cea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
am uitat că trebuie să folosesc totul ca pe un imens „dicționar de sinonime”, luând cuvinte, imagini și sunete drept puncte-lumină de chemare a entuziasmului necesar scrisului. Deși suntem în luna iunie e destul de frig și o atmosferă ciudată, de pustiu. Deschizând Biblia cu dedicația lui Lionel, am găsit patru sute de coroane în ea! Obicei frumos, moștenit din România, când ascundeam cu Nichita bani în cărți și în alte locuri, pentru a-i găsi în momentele de totală sărăcie. Ce frumos
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
că urma să aflu răspunsul la întrebarea îndrăzneață din liceu. În sfârșit vine curentul. Dăm drumul la televizor, iar apelurile repetate ale crainicului, la calm și la ordine, mi-au accentuat starea de neliniște. Afară, în curte, Miki urla a pustiu, alături de alți câini care răspundeau prin urlete mai slabe. Se pare că există un soi de comunicare între patrupede în anumite momente doar de ele știute. În pauzele dintre urletele câinilor se auzea cucuveaua de pe acoperiș, aproape, tot mai aproape
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
loc în altul. Am stat multe minute fără a vedea vreo mașină care să treacă spre oraș. Începuse să-mi fie teamă că nu va trece nici o mașină și mă voi face om de zăpadă, acolo, la intersecție, în locul acela pustiu, iar dimineață mă vor găsi cei de la deszăpezire înghețată. Pe partea cealaltă a șoselei, la mică distanță, era o fermă părăsită. Se povestea că locul ar fi bântuit de fantoma unei femei care s-a spânzurat. Bărbatul ei ar fi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
fiind pentru aceasta locul de filmare a multor pelicule S.F. ("Odiseea spațială" aici a fost realizată). Lipsa precipitațiilor și cerul veșnic senin au făcut din Atacama și zona predilectă pentru instalarea uriașelor observatoare astronomice de ultimă generație. Și în acest pustiu, Creatorul sau hazardul a plasat două din marile bogății ale țării salpetrul și cuprul, asociat uneori cu aur și argint. Războiul Pacificului (1879-84), care a pus față în față Chile și Bolivia aliată cu Peru, avea să aducă Chile, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
fără dinți, cu batjocura pumnilor fără degete, pedeapsă mai cumplită pentru aceste păcătoase decât tăișul gealatului. Dar acestea sunt închipuiri bolnave căci, trecând pe lângă aceste câmpuri, ți se îmbolnăvește facultatea închipuirii. Doar câte un bețiv întârziat mai trece prin preajma acestui pustiu. La marginea dinspre oraș șerpuiește o gârlă, Gârla Mortului. Acum a secat; numai rareori se adună, ca într-o baltă stătătoare, puțină apă murdară răscolind pentru o zi două murdăriile, ghete, ciubote de cauciuc și căței înecați. Dincolo de baltă este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în bătaia vântului și a primejdiilor. * Am văzut însă că, dincolo de linia ferată, de la canton, trecând peste barieră (unde clipește periodic o lumină semnalizatoare, roșie, ca un rubin mare, însoțită de o semnalizare sonoră), începe să se lege din nou pustiul cu orașul. De la canton începe "Strada Casei". Nu-i chiar atât de singur cantonierul, nici caprele lui nu-s de capul lor... de acolo începe Strada Casei, deci, într-un fel, începe orașul. * Am trecut peste calea ferată, călcând cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
treabă, nu întreb pe nimeni nimic. Este ora când copiii se întorc de la școală, este o zi caldă, cu culori proaspete, cum sunt culorile la începutul toamnei. Nu-ți poți închipui că dincolo de calea ferată, destul de aproape, se întinde, haotic, pustiul. Aici este o sărăcie lucie; (dar "lucie", adică "lucioasă",lustruită, curată, îngrijită). Aici se simte tristețea vântului, ca un duh rău, și nici nu cred că se aude vântul pustiului de dincolo. Dar m-am înșelat. Pe Strada Casei este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
închipui că dincolo de calea ferată, destul de aproape, se întinde, haotic, pustiul. Aici este o sărăcie lucie; (dar "lucie", adică "lucioasă",lustruită, curată, îngrijită). Aici se simte tristețea vântului, ca un duh rău, și nici nu cred că se aude vântul pustiului de dincolo. Dar m-am înșelat. Pe Strada Casei este o casă, bineînțeles, de unde și numele. O casă ciudată, mare, foarte mare, fără ferestre, o casă care a rămas cu orbitele goale. Prin aceste ferestre se aude pustia, ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]