3,561 matches
-
au atacat pe misionarii creștini Chiril și Metodiu, care doreaus să îl întâlnească pe haganul hazarilor, care se afla la Chersonesos. Federația "Hétmagyar" pare să se fi separat de Imperiul Hazar pe la anul 862, când magharii ("ungri") au jefuit Francia Răsăriteană . Geografii musulmani au consemnat faptul că maghiarii au atacat cu regularitate teritoriilor vecinilor lor slavi, iar sclavii luați cu ocazia acestor raiduri erau vânduți în Imperiul Bizantin. Tot ei mai menționează faptul că maghiarii erau oameni arătoși și că purtau
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
iar cei din urmă "(cowari)" pe cea de la "Culmite" (probabil Kulmberg sau Kollmitz în Austria). Maghiarii au fost angajați în mod ocazional de conducătorii teritoriilor învecinate pe post de mercenari. "Annales Fuldenses" relatează că în 892, regele Arnulf al Franciei Răsăritene a atacat Moravia Mare, în rândurile armatei sale aflându-se războinici maghiari. Doi ani mai târziu, maghiarii au schimbat alianțele, atacând Panonia, de data aceasta alături de regele Svatopluk I al Moraviei Mari. La sfârșitul perioadei numită preistoria ungurilor, pe la 895
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
al Rinului. De asemenea, el a dobândit fiefurile imperiale de Sinzig, Hengenbach-Heimbach, Merzenich, Thürnich, Düren și Bardenberg, dublând practic posesiunile comitatului de Jülich. Către 1240, expansiunea teritorială a lui Willem al IV-lea a condus la un conflict asupra părții răsăritene a teritoriului său cu arhiepiscopul de Köln. Willem a fost un susținător loial al casei de Hohenstaufen, fapt care l-a transformat într-un adversar neînduplecat al arhiepiscopului de Köln Conrad de Hochstaden, în timpul căruia au avut loc multe dispute
Wilhelm al IV-lea de Jülich (conte) () [Corola-website/Science/328689_a_330018]
-
întinde lanțul apusean de calcar, regiunea nisipurilor străpungând-o în mai multe locuri, mai ales la gura râurilor. Pe lanțul de calcar de mijloc se află satul Kfar Witkin. La est, între acest lanț de mijloc și lanțul de calcar răsăritean se întinde Șesul Sharonului, zonă de sol nisipos roșu numit „hamra”, propice culturilor de citrice Pe lanțul de calcar vestic se află moșavul Kfar Monash. La est, de la râul Nahal Alexander, trecând prin moșavul Beerotaiym și până la poalele Munților Samariei
Valea Hefer () [Corola-website/Science/328794_a_330123]
-
o tâmplă de zidărie cu trei intrări. Edificiul rezultat în urma transformărilor constructive din anul 1810 are o lungime de 29,30 m, această dimensiune fiind înregistrată pe axa construcției, la exterior, de pe latura vestică a turnului clopotniță și până în extremitatea răsăriteană a absidei altarului. Zona de prelungire a navei a fost acoperită cu o boltă semicilindrică despărțită de partea veche printr-un arc dublu. Zidurile laterale au fost sprijinite în exterior cu două contraforturi, dispuse câte unul pe fiecare latură, la
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
a predat literatura și psihologie la Colegio de la Inmaculada din Santa Fe și la Colegio del Salvador din Buenos Aires. Unul din formatorii spirituali ai lui Bergoglio a fost preotul greco-catolic , refugiat din Ucraina, care l-a inițiat în spiritualitatea creștină răsăriteana. La conclavul din 2005 Bergoglio a obținut în conformitate cu informațiile din presă - care se bazează pe declarațiile anonime ale unui cardinal - zece voturi în primul tur de scrutin, 35 în al doilea și 40 în al treilea. a fost ales la
Papa Francisc () [Corola-website/Science/328849_a_330178]
-
reușit să atragă un număr mare de membri datorită faptului că partidele istorice se bucurau de sprijinul popular și erau bine reprezentate în guvernul aflat în clandestinitate. În plus, poziția PPR de acceotare a ocupării de către Uniunea Sovietică a regiunilor răsăritene ale Poloniei făcea ca partidul să se bucure de puține simpatii în rândurile cetățenilor obișnuiți. În încercarea de obținere a legitimității, PPR a publicat în noiembrie 1943 manifestul „Pentru ce luptăm noi? Declarația PPR” („O co walczymy? Deklaracja Polskiej Partii
Partidul Muncitoresc Polonez () [Corola-website/Science/329443_a_330772]
-
lui Mikołajczyk, Partidul Țărănesc și Partidul Democrat. PPR și aliații săi au avut controlul asupra politicii guvernului, miniștrii lor ocupând 17 din cele 21 de portofolii. PPR a folosit metode totalitare similare cu cele ale altro partide comuniste din Europa Răsăriteană. Guvernul provizoriu nu a așteptat organizarea unor alegeri libere și a luat măsura înfăptuirii rapide a reforemei agrare, pentru ca să câștige simpatia țăranilor. Executivul a proclamat o amnistie pentru toți opozanții, care urmărea slăbirea puterii AK. În aprilie 1946 a fost
Partidul Muncitoresc Polonez () [Corola-website/Science/329443_a_330772]
-
După eliminarea opoziției legale din afara guvernului, PPR s-a concentrat pe cucerirea puterii în cadrul guvernului provizoriu. PPR era un partid slab, care trebuia să facă față opoziției din partea partidelor socialiste și populare și, spre deosebire de situația altor partide comuniste din Europa Răsăriteana, nu ar fi putut obține suficiente voturi pentru ca să dețină controlul asupra guvernului. Folosindu-se de argumentul evitării războiului civil, PPR a sugerat o alternativă la organizarea unor alegeri libere, și anume cea a prezentării unei liste unice de candidați sub
Partidul Muncitoresc Polonez () [Corola-website/Science/329443_a_330772]
-
închisorii mediteraneene și Gibraltarul și Suezul pe post de ziduri.” Politica externă fascistă pornea de la premiza că, mai devreme sau mai târziu, democrațiile occidentale - Regatul Unit și Franța în principal - trebuie să fie înfruntate. Cuceririle armate ale Italiei, Africa de Nord și Răsăriteană, separate de Sudanul Anglo-Egiptean, trebuiau să fie legate printr-un coridor sigur, iar închisoarea mediteraneană trebuia distrusă. După aceea, Italia putea să mărșăluiască „ori spre Oceanul Indian prin Sudan și Abisinia, ori spre Atlantic prin Africa de Nord Franceză”. Responsabilii militari italieni concepuseră
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
aria spațio-temporală denumită „Dridu” acoperă, conform studiilor științifice, mai multe culturi diferite prin specificități, durate și întinderi, care corespund probabil cu mai multe populații succesive: Ansamblul cultural denumit „Dridu” interferează cu alte ansambluri vecine precum cultura Saltovo-Maiațk creată de slavii răsăriteni. Obiectele de aur precum cele de la Dinogeția-Garvăn, podoabele de la Ciumbrud (jud. Alba) sau Șiclău (jud. Arad), ceramica fină și armele erau importate din Bizanț, din Imperiul Carolingian, din Regatul ceh al Moraviei sau din Rusia Kieveană. Arealul cuprinde așezări fortificate
Cultura Dridu () [Corola-website/Science/334980_a_336309]
-
a cărei existență a continuat până spre sfârșitul secolului al XIV-lea. În acest secol, odată cu scăderea rolului economic și cultural al Vicinei - din care mitropolitul bizantin alături de tot mai mulți meșteșugari și negustori plecaseră, rolul bisericii catolice în părțile răsăritene ale Dunării de Jos s-a încheiat și clerul catolic din regiunile vest pontice s-a orientat către Polonia.
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
vital în dezvoltarea civilizației Abbaside, dar și a Irakului modern. Anterior celui de-al doilea război din Golf, creștinii constituiau circa 4-5% din populație (aproximativ un milion), dintre care 70% caldeeni, iar restul catolici sirieni, ortodocși sirieni, asirieni afliați Bisericii Răsăritene, precum și armeni, protestanți, greci de rit de ortodox și catolic, copți, latini și anglicani. Majoritatea era concentrată în Baghdad, Mosul și Basra, iar restul, în orașe și state din zona Mosul și din Kurdistan. În zona Ninive locuiește cea mai
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
lungul secolelor. Creștinismul s-a extins în Mesopotamia încă de la începutul primul secol al erei noaste, devenind o comunitate organizată până la finalul acestuia, pe fondul toleranței religioase a conducătorilor parți. La sosirea arabilor musulmani, în secolul al VII-lea, Biserica Răsăriteană rivaliza cu celalte biserici importante, din perspectiva numărului de adepți și a sistemului de învățământ, iar adepții acesteia, vorbitori de aramaică, reprezentau majoritatea populației sedentare a Irakului. Sub dominație musulmană, creștinii aveau statutul de dhimmi, desfășurând diverse activități, adesea în
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
regulile valabile pentru dhimmi erau aplicate cu strictețe în interiorul orașelor. În același timp, munții ofereau, încă o dată, un refugiu pentru creștini, care conviețuiau pașnic alături de kurzi. Cele cinci secole de autoritate otomană au fost sinonime cu declinul continuu al Bisericii Răsăritene. În preajma perioadei prăbușirii Imperiului Otoman și a edificării statului turc modern, peste un milion de creștini, majoritar armeni, dar și adepți ai Bisericii Răsăritene, caldeeni, sirieni ortodocși și catolici au fost masacrați. După întemeierea statului modern irakian - în a cărui
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
alături de kurzi. Cele cinci secole de autoritate otomană au fost sinonime cu declinul continuu al Bisericii Răsăritene. În preajma perioadei prăbușirii Imperiului Otoman și a edificării statului turc modern, peste un milion de creștini, majoritar armeni, dar și adepți ai Bisericii Răsăritene, caldeeni, sirieni ortodocși și catolici au fost masacrați. După întemeierea statului modern irakian - în a cărui Constituție era înscrisă egalitatea între cetățeni indiferent de rasă sau religie -, până la căderea regimului Saddam Hussein, creștinii din Irak nu s-au confruntat cu
Creștinii în Irak () [Corola-website/Science/331954_a_333283]
-
ca oamenii să fie evacuați direct de pe plaje. Când evacuarea de pe plaje s-a dovedit un proces prea lent, el a cerut ca oamenii să fie evacuați și de pe două diguri de larg din beton și piatră, cunoscute ca „molul răsăritean” și „molul apusean”. Aproximativ 200.000 de oameni au fost îmbarcați în săptămâna următoare ordinului de pe molul răsăritean (care înainta cam 1,5 km în largul mării). Pe 28 mai, 17.804 soldați au fost debarcați în porturile britanice. A
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
lent, el a cerut ca oamenii să fie evacuați și de pe două diguri de larg din beton și piatră, cunoscute ca „molul răsăritean” și „molul apusean”. Aproximativ 200.000 de oameni au fost îmbarcați în săptămâna următoare ordinului de pe molul răsăritean (care înainta cam 1,5 km în largul mării). Pe 28 mai, 17.804 soldați au fost debarcați în porturile britanice. A doua zi, numărul lor a crescut deja la 47.310. Pe 30 mai, au fost evacuați încă 53
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
mai mari crime, ci în Transnistria, teritoriu sub administrație militară, anexat formal de România. Crimele au fost comise din ordin, pe militarii șovăielnici așteptându-i aspre pedepse, cum reiese clar din declarațiile mareșalului Antonescu. Evreii care treceau Bugul meridional (limita răsăriteană a Transnistriei) fugind de Einsatzgrupele naziste, erau predați înapoi. Câteva zile după trecerea Prutului, un incident cu niște soldați dezertori care trăseseră într-o patrulă a declanșat pogromul de la Iași în care 12.000 de evrei ieșeni, civili, au fost
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
și Tisei (multe secole, pe aici a fost și o frontieră între diferitele state cărora le aparțineau regiunile istorice Galiția și Transcarpatia). Partea de vest, cu vârful (2020 m) se află în Transcarpatia — în bazinul hidrografic al Tisei, în timp ce partea răsăriteană se întinde către sud-est. Pe ambele părți ale Muntelui Negru separă văi adânci — șaua Polonină (înălțime de până la 1550 m). Partea de vest are o altitudine relativă de 300 m; înspre est — creasta monotonă și masivă cu vârfuri înalte, de peste
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
Juianus și de cei pe care i-a găsit în Bașchiria erau foarte asemănătoare și vorbitorii se puteau înțelege între ei. Julianus a numit regiunea „Magna Hungaria”. El a aflat aici despre primejdia tătarilor, care erau inamicii maghiarilor și bulgarilor răsăriteni. La doi ani după prima călătorie, Julianus s-a reîntors în Magna Hungaria. Aici a aflat că regiunea fusese devastată de mongoli. El s-a reîntors în patrie, aducând cu el un ultimatum al mongolilor pentru monarhul maghiar. Ordinul dominican
Fratele Julianus () [Corola-website/Science/328403_a_329732]
-
Hungaria. Aici a aflat că regiunea fusese devastată de mongoli. El s-a reîntors în patrie, aducând cu el un ultimatum al mongolilor pentru monarhul maghiar. Ordinul dominican a fost înființat în Ungaria în 1221 având ca sarcină evanghelizarea teritoriilor răsăritene ale continentului. Odată cu această misiune a apărut problema identificării originii maghiarilor. Călătoriile lui Julianus au avut o mare importanță. El este primul care a adus dovezi clare despre existența Magna Hungaria, ceea ce reprezintă o contribuție la cercetarea istoriei maghiarilor, și
Fratele Julianus () [Corola-website/Science/328403_a_329732]
-
o luptă continuă cu Conradinii pentru supremația în Lotharingia. Triumful lor din 910 s-a concretizat prin alegerea lui Carol cel Simplu ca rege. A fost nevoie de combinarea forțelor arhiepiscopului Bruno I de Köln cu ale Carolingienilor din Francia răsăriteană pentru a înfrânge puterea Reginarizilor. În 958, lui Reginar al III-lea i-au fost confiscate posesiunile și acordate contelui Gerard de Metz, provenit dintr-o familiei oponentă Reginarizilor încă din vremea domniei lui Zwentibold. Reginarizii l-au susținut pe
Casa lui Reginar () [Corola-website/Science/328495_a_329824]
-
380 de germni, iar peste 4.000 de soldați ai Armatei Roșii căzuseră prizonieri. Pe 25 iunie 1941, germanii luptau să elimine focarele locale de rezistență din citadelă. Până pe 26 iunie, cea mai mare parte a fortificațiie Kobrin (cu excepția fortului răsăritean) fusese cucerită. Comandantul Diviziei a 45-a germane, generalul Fritz Schlieper, a notat în raportul către Înaltul Comandament Datorită faptului că infanteria nu a reușit să cucerească fortul nordic, a fost cerut ajutorul Luftwaffe, care a executat două bombardamente aeriene
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
după care ea a luat nastere in urma unor oscilații tectonice verticale, însă în zilele noastre se crede că au fost implicate mișcările orizontale, deoarece zona se află la linia de despărțire dintre plăci tectonice. S-a găsit că partea răsăriteană a depresiunii se deplasează spre nord în raport cu partea de apus. Acest lucru este dovedit prin faptul că tipurile de roci de pe cele două margini ale depresiunii nu sunt identice, în schimb, s-au găsit straturi de roci identice pe partea
Depresiunea tectonică a Iordanului () [Corola-website/Science/331162_a_332491]