8,590 matches
-
eu rămân răspunsul copilului mereu ... Eu sunt secunda lumii în timpul tău hoinar, Îmbătrânești cu vremea și mergi alene-n pas, Mai vrei să iei din zgura măsurii ce-a rămas, Din timpul meu îți dau, să fii copil-stejar! Te-am rătăcit (R.T.) Te-am auzit și n-am știut în taină să te-ascult Ca pe o frunză tristă dintr-o duioasă rapsodie, Ci m-am închis într-o cascadă de tumult Și te-am crezut arpegiu lipsit de armonie ... Te-
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
din gama cea mai gravă ... Te-am detectat și n-am știut să te miros Ca pe esența unui opium de mac nedeflorat, Ci m-am închis în cupa unui iris veninos Al unui marș funebru sfâșietor cântat ... Te-am rătăcit și n-am știu cum să te caut Ca pe o perlă într-o scoică pierdută în nisip, Ci m-am închis precum un strigăt într-un flaut Fără ecou, fără pereche, fără viață, fără chip ... M-ai rătăcit (R.N.B.
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
am rătăcit și n-am știu cum să te caut Ca pe o perlă într-o scoică pierdută în nisip, Ci m-am închis precum un strigăt într-un flaut Fără ecou, fără pereche, fără viață, fără chip ... M-ai rătăcit (R.N.B.) Când îți șopteam în vise prea tainice cuvinte Nu auzeai din mine cum izvorau șuvoi, Din foșnetul de frunze când culegeai căințe În cântece de vânt pe vers de lacrimi-ploi. Nici n-ai văzut cum arde în ochii mei
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
simfonia din mine curge iar Din chip de neputință, în chip de alinare ... Tu m-ai văzut, dar ... n-ai văzut aievea, Cum lunec înspre valuri tristețea unui gând Și n-ai văzut talazul spre mine cum venea, M-ai rătăcit în gheață, în gheață rămânând ... Ai încercat arome din mine să deguști, Dar n-ai simțit parfumul din anii-mi tinerești Din note reci de liră azi nu mai poti să muști, Din veninosul iris sorbi ochii goi, funești. M-
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
gheață, în gheață rămânând ... Ai încercat arome din mine să deguști, Dar n-ai simțit parfumul din anii-mi tinerești Din note reci de liră azi nu mai poti să muști, Din veninosul iris sorbi ochii goi, funești. M-ai rătăcit în boabe sticloase de nisip, Neprețuită perlă închisă-ntre carcase Sau printre vechi mesaje lăsate într-un șip Din strigătu-ți, durere ce-n piept mi se lăsase ... Ți-aș fi (R.T.) Ești ca o frunză crudă mustind de clorofilă, Ca
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
ca să vadă departe, Să știe că e mângâiere. De-un timp eu tot caut în mine, Adevărul ce vine de sus Și mă cercetez îndeaproape, Cât din mine-i din Domnul Isus, Caut Calea-n a mea pribegie, Să nu rătăcesc prin pustiu, Căci una-i și-aceasta e Isus, În El mă încred căci e viu! Și văd că Iubirea-mi dă aripi, Credința, putere s-ascult, Ce aș putea oare-a cere, În lumea aceasta mai mult? În Dragoste
ASTĂZI SUNT ȘI EU CREȘTIN de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340494_a_341823]
-
vreau să uit ce-a cea fost, Nu te supăra nici tu, tăicuță, Astăzi fără vin, mă simt cam prost. Cântă-mi, scripcă, pentru toată viața Și alină dorul meu cel greu, Cântă, plângi și-ascultă-a mea povață: Să nu îți rătăcești izvorul tău. În astă seară beau ca nici o dată Hai, cântă-mi scripcă tu, cântă-mi de dor Și-alături de un dulce pui de fată Să te ascult aș vrea până la zori. Referință Bibliografică: Durere ... / Iacob Cazacu Istrati : Confluențe Literare
DURERE ... de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340498_a_341827]
-
printre degete timpul sună sună prea repede. Tu ai închis porțile, roțile. Tu le-ai întors visele sorțile Inima mea, strigă iar nopțile ramul să-i dea visele, porțile, chip și nechip tălmăcindu-și cuvintele, șir de cocori printre nori rătăcindu-le. unde ești tu? unde-s izvoarele? lumi din genuni întunecă soarele, arse îmi sunt buzele, mâinile și nu mai știu cum să sting depărtările și din văzduh să cobor astăzi mările. Tu mă auzi? Sunt tăcere adâncă. Marea din
LA PORŢILE... de LEONID IACOB în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340513_a_341842]
-
-i pe toți, peste două zile, stând la o coadă imensă, într-o minunată de primăvară, ca să viziteze minunățiile lăsate lumii de Regele Soare. Bine, majoritatea elevilor nici nu ajunseseră la intrare rămași fiind afară printre negustorii de mărunțișuri. Oricum rătăceau acum printr-o lume plină de culori pe care nu le văzuseră nici măcar în talciocul din urbe, prin urmare au fost foarte fericiți, iar la întoarcere au avut cu ce se lăuda spre deosebire de colegii lor mai proști care căscaseră ochii
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
supravegheat de aprigul Richelieu care prin asta își făcuse nume prost în toată istoria. Cert este că, la un moment dat, Verdunel se trezi vorbind singur pe un hol imens, decorat ca-n basme. - Băi, tată, să vezi că mă rătăcii, dreacu’ pă-n hardughie își zise Verdunel fără să se îngrijoreze. Avea cu el și interfonul dar și telefonul mobil. Când în încercă pe primul nu reuși decât să audă un fâsâit și nici un răspuns. Culmea, nici telefonul mobil, deși
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
li se întâmplă. Deci io vă propun să-l scoatem discret din schemă ca să nu ne trezim cu belele. Îl punem pe George să-l conducă la autocar, este încă în parcare, și să le explice ălora că s-a rătăcit iar noi, gazde perfecte, nu lăsăm oamenii așa de izbeliște ci... Că dacă iese și un articolaș în presă pe tema asta poate ne scoatem cu vreo primă, ceva... Șefa făcu un gest din ochi și lucrurile se derulară exact
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
fierbinte din arșița verii, fructul pârguit din livada de toamnă, fulgul de nea ce se topește în căușul palmelor tale, simțindu-ți răsuflarea. Femeia este surâsul care-ți deschide ușa când nimeni nu mai are încredere în tine, alinarea sufletului rătăcit pe drumuri greșite, clipa de liniște, șoapta de iubire, promisiunea discretă a sărutului mut pierdut în îmbrățișarea apusului de soare. Femeia nu-i un accesoriu al cheii de la mașină, nu-i roata de rezervă dar poate fi centura de siguranță
FEMEIA NU-I O STÂNCĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340517_a_341846]
-
sufocantul său zbor. Dar: Toate aceste-ntrupări iluzorii îi dau primăverii un aer dement și-un zadarnic avînt. Însă poetul rămîne în sfera poeziei absolute, nu se simte decît atins vag de aripa melancoliei iluzorii : În lumea iluzorie, și eu Am rătăcit. Asemeni lui Orfeu... Ș i iată cîntecul de lebădă al delicatului poet Eugen DORCESCU: Și te-am zărit. Departe, î n amurg, Fixai curbura unui spațiu care Înainta treptat în î nserare Cu soarele și neclintitul burg. Stăteai pe pod
IOAN LILA, CRONICĂ LA VOLUMUL ”111 POEZII” DE EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340541_a_341870]
-
va putea împăca vreodată. Orizontul proiectului - destinația, cumva - e superlativul global, sistemul norvegian de învățământ. Între punctul de pornire și destinația norvegiană - care pare azi, pentru noi, o splendidă utopie -,am reconstituit povestea tulbure a unui sistem de învățământ care rătăcește, de 25 de ani, după o busolă capricioasă, inconsecventă, care nu bate pe termen lung, amăgindu-ne ba cu „excepții fericite”, știrile cu olimpici internaționali de pildă, ba cu „excepții nefericite” - abuzuri incalificabile încadrate, indulgent, într-un „n-avem ce
Al treilea părinte () [Corola-blog/BlogPost/338268_a_339597]
-
plini de sine, și-au cumpărat „cele mai bune manuale”, „cele mai bune gramatici”, „cele mai bune metode electronice” de învățare a limbii latine „fără profesor” și care s-au lăsat de la primele lecții sau care, perseverând, au ajuns să rătăcească prin fundăturile propriilor orgolii. Cine spune, în domeniul nostru, că poate traduce un text de Cicero, dar are „mici ezitări” la identificarea unui „mărunt” ablativ absolut este un impostor. Ca să nu sfârșești în impostură, orice ai vrea să faci, nu
Trei stadii ale creșterii omului sau cum mi-am întâlnit Profesorul () [Corola-blog/BlogPost/338284_a_339613]
-
crescut într-un centru parental să audă. Un fost SOS, pierdut demult într-o mare de oameni, se întorcea peste ani într-o mare de cutii sub forma unui semnal care pâlpâie a speranță. Pentru altcineva, pentru un alt suflet rătăcind pe lume, în căutarea unei insule de omenie. Este doar una dintre zecile de mii de cutii care au trecut pe la Valentin Vesa în drum spre casele unor copii necăjiți. El este cel care a deschis, în urmă cu nouă
ShoeBox. Cum poți schimba o viață cu ajutorul unei cutii () [Corola-blog/BlogPost/338304_a_339633]
-
că-mi dădeam seama că, într-un fel sau altul tot încercam să facem ceva bun pentru copii, mulți din cancelarie veneau cu gândurile cele mai frumoase, dar, practic, nu știam cum. Și ideea e că foarte multă vreme am rătăcit într-un soi de labirint, întrebându-mă ce să fac. Ce-ul era evident, pentru că ținea de conținuturi, eu predam română și trebuia să îi ajut pe copii să învețe română. După aceea, m-am prins că nu era despre
Veriga lipsă din școala românească. „Nu poți să pui structură în capul unor copii dacă nu reușești să construiești mai întâi o relație cu ei” () [Corola-blog/BlogPost/338335_a_339664]
-
mai departe, stima de sine nu era „hrănită” decât de viciul pierderii timpului, a amânării și a intenției „că de mâine m-apuc serios de învățat”. Iar mâinele devenea un astăzi deja pierdut. Iar stima de sine scădea și se rătăcea și ea... A pierde timpul și a amâna sunt două mari vicii de care ne lăsăm înșelați în fața proiectelor pe care vrem să le realizăm. De aceea, atunci când cineva îmi spune „de mâine mă apuc de...” eu întreb „de ce nu
Cum am „antrenat” un adolescent care ura „să tocească” la română pentru bac () [Corola-blog/BlogPost/338353_a_339682]
-
mai aveau voie să o aibă, pentru că ar fi avut prea multe proprietăți. Ne-a crescut o bunică absolut minunată, care ne-a învățat numai de bine... Am plecat la facultate la București, am învățat despe oameni și lume, am rătăcit un timp cu folos pe acolo, apoi m-am întors acasă. Vremurile moderne permit să faci ce îți place de oriunde te-ai afla. N-am mai considerat util să stau în Capitală și mi-am creat la Mândra o
Interviu cu Alina Zară-Prunean: Este nevoie ca elevii să învețe meserii adaptate vremurilor, să știe să lucreze cu mâinile, să facă sport () [Corola-blog/BlogPost/338551_a_339880]
-
trebuie, la cine trebuie și, mai ales, că ea a folosit celor care o primesc. Altfel „donația” e ca un pachet trimis prin poștă.Tu te urci în avion cu bagajul, dar ajungi numai tu, pentru că serviciile aeroportuare ți-au rătăcit bagajul. Școala care lipsește este școala noastră, a celor care cerem sistemului să facă una-alta, iar noi să fim spectatori. Mulți oameni ai Școlii sunt dezamăgiți tocmai pentru că sistemul nu i-a pus în poziția în care să fie
Școala care ne lipsește () [Corola-blog/BlogPost/338521_a_339850]
-
cu tot felul de obstacole, cu ghimpii urii și ai desconsiderării. Dar asemenea lor, marele poet nu și-a schimbat aurul din suflet pe monedele succesului facil și nici iubirea de semeni în deșertăciune. Credința în Dumnezeu nu și-a rătăcit-o prin cugetări păgâne, nici optimismul nu s-a prefăcut în pesimism. Unul dintre gesturile cele mai impresionante și definitorii ale liricii lui Grigore Vieru este acela al sfidării morții în numele valorilor care-i călăuzesc ființa și dau marile înțelegeri
„Doar în limba ta durerea poţi s-o mângâi“ () [Corola-blog/BlogPost/339975_a_341304]
-
Lucian Boia consideră că N. Iorga este un “naționalist” și un “autohtonist” al cărui mesaj este depășit și, deci, nefolositor. Dați-mi voie să cred că George Călinescu a făcut o judecată de valoare științifică, în timp ce epigonul său s-a rătăcit în meandrele politicianismului de duzină. Sursa: www.ioncoja.ro
„Asistăm la punerea în operă a unui program vizând ştergerea identităţii naţionale a poporului român” () [Corola-blog/BlogPost/339969_a_341298]
-
și «are povara unei netâlmăciri trezită din rămășițele închinăciunii», „nădăjduiește“ «clipă de clipă că nu e doar un popas acest prelung răsfăț al buzelor», în sufletu-i, «tot mai viu trăiește visul [...] cu flori de liliac îmbătătoare. indigo, alb, roz», „rătăcește“ «cu gândul printre miresmele răspândite», de cireșar fiind, «aici și acolo, sub forța inimaginabilă a iubirii», își cheamă „iubitul-emisferă / jumătate“, absența acestuia sufocând-o («...te chem, fiindcă nu mai am aer fără prezența ta; uneori mă auzi, alteori briza lacului
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
vise pot să te mai caut, Căci doar în ele te mai regăsesc. Iar dorul plânge că un cânt de flaut, Și mor strigând că încă te iubesc! Aș vrea...și cât mult aș vrea să știu, Pe unde-ti rătăcește astăzi pasul, Și să îți spun ce mare de pustiu, Iti caută prin amintire glasul!... Mai scriu un vers pe cerul amăgirii Pe care încă sper să-l mai citești, Strâng în tăcere zdrențele iubirii Și-nchid cu stele, vise
ZDRENȚELE IUBIRII... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1832 din 06 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340074_a_341403]
-
de natură ascund alte tale nesăbuințe, păcătuind cu-umflate rânduri, în scuze ce-ar avea sărace șanse în ale sfântului prea pură gură Și astfel, cu inima-mi prietenească, îți fur păcatele-ți firești eu însumi devenind avocat al diavolului rătăcit persoana pe care ai jignit-o pledează pentru ceea ce acum tu ești uitând - făr‘personalitate - că tu pe mine m-ai rănit Un conflict de interese între prietenie și umilință s-a ivit dar nu pot rezista a nu-l
SONET 35 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340105_a_341434]