3,933 matches
-
Iosif. În rarele ocazii când și-au adus aminte de mine, apăream ca o biată victimă. Chiar la începutul cărții voastre sfinte, e un pasaj în care se spune că aș fi fost violată. Apoi se povestește cum am fost răzbunată în cel mai sângeros mod cu putință. E o minune că vreo mamă din lumea asta și-a mai numit apoi fiica Dina. Dar unele chiar au făcut-o. Iar tu ai simțit, poate, că încă mai eram acolo, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
clanului. Văd sângele tatălui meu pe mâinile tale. Vinovăția e încă în ochii tăi. Iosif și-a ferit privirea. - Pentru mine n-a mai rămas altceva de făcut decât să te ucid sau să mor ca un laș. Dacă nu răzbun moartea tatălui meu, o să fiu nedemn de viața asta, cu atât mai puțin de cea viitoare. Vocea lui Re-mose, care se ridicase de ură, a alertat gărzile care au venit, l-au îngenuncheat și l-au dus de acolo în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cimitir și priveam, pe crucea de marmură neagră, chipul lui Dinu. Aș fi avut poftă să-l bat, să-l tăvălesc prin praf, să-i vâr iarbă în gură, să-l oblig s-o înghită, ca să-l pedepsesc, să mă răzbun și mă îndârjeam până la lacrimi fiindcă Dinu îmi zâmbea mai departe. Recunosc că fantezia mea se dovedea nesecată când era vorba de făcut ceva rău. Născoceam tot felul de prilejuri ca să-l scot din sărite pe tata și eram foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fiecare dată de sus: „Eu la circ? Ce să caut eu la circ?” Și apăsa pe „eu” pentru a sublinia ce incompatibilitate profundă exista între persoana lui și circul pe care-l detesta din toată inima. Din ranchiună, ca să mă răzbun pentru acest refuz, mi-am umplut camera cu fotografii de lei, tigri și pantere și am făcut o adevărată pasiune pentru junglă și pentru deșerturi; pasiune pe care tata mi-a impus-o. Așa am ajuns să-mi construiesc un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
m-a pus la punct mama. Era una dintre ultimele dăți când s-a mai târât ca să mâncăm împreună. Tata n-a zis nimic. Mi-a aruncat o privire ucigașă, atât. Nu mult după asta am avut prilejul să mă răzbun. M-am furișat noaptea sub scara camerei de serviciu cu o pisică în brațe, iar când tata s-a strecurat în cămăruța unde dormea Luchi, am strâns pisica de coadă, silind-o să miaune. M-am apropiat, chinuind biata pisică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am apropiat, chinuind biata pisică și chiar am zgâriat cu labele ei ușa, până ce am auzit, înlăuntru, pași; atunci am fugit și m-am ascuns sub scară, așteptând să se închidă ușa ca să revin. Nu făceam asta ca s-o răzbun pe mama. Din partea mea, tata putea să transforme toată casa în bordel. Dar am intuit că hărțuindu-l în asemenea împrejurări câștigam o biruință importantă. Și n-am greșit. L-am auzit scrâșnind: „Trebuie să fie ticălosul de Daniel”. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din mers: «Fetițelor, astă seară băiatul se culcă devreme. Pe curând. Vă pup pe toate»”... Totul a mers bine până când, într-o zi, Domnul Andrei a descoperit că și cerul e orgolios, nu se lasă sfidat mereu fără să se răzbune. Asta s-a întâmplat chiar la o demonstrație aviatică. Era timp ideal de zbor. Și-a arătat atunci întreaga măiestrie făcându-i pe spectatori să-și simtă inima în gât de emoție la fiecare looping. Când și-a terminat programul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trâmbițat paradisul. În schimb, îl ascultau cu plăcere de câte ori avea mâncărime de limbă și își amintea de societatea secretă în care intrase după ce fusese izgonit de la mânăstire; un fel de sectă care își fixase drept țel de necrezut să se răzbune împotriva oamenilor de valoare care aveau proasta inspirație să ia în râs prostia și pe imbecili. Istoria acestui episod era piesa de rezistență a Călugărului. Și întotdeauna așteptam să văd împotriva cui se îndrepta nelipsita înțepătură finală. „Membrii de marcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de reverul hainei, ca să nu-i scap probabil, și începea să turuie. Eu zâmbeam și fierbeam. De fiecare dată mă blestemam că n-am fost mai atent, s-o evit, și mă pedepseam să am răbdare. După ce oboseam, ca să mă răzbun și pe ea, o obligam să meargă. Înaintam și era nevoită să se miște ca să nu-mi scape reverul. Mă distra mersul ei de rață uriașă, datorat picioarelor strâmbe și parcă desprinse din șold. Apoi, când simțeam că rezistența mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lupte pentru a se impune, în vreme ce fata, mai decisă, s-a mutat la el punându-i o singură condiție, pe care a și respectat-o: să se lase de băutură. Dar, peste un timp, tânăra soră de caritate s-a răzbunat pentru elanul ei romantic. S-a culcat cu un fotbalist (de-atunci data probabil pornirea lui Dinu contra fotbalului!), a rămas însărcinată și s-a întors la părinți. Întâmplarea a făcut ca tocmai atunci suspiciunea de tuberculoză osoasă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prin cap. Mă ușuram astfel. Câteodată mă umfla râsul văzând o șopârlă care se oprea mirată înainte de a o tuli prin buruieni...” Dar Călugărul n-apucă să-și termine istoria fiindcă Dominic, supărat că fusese întrerupt ceva mai devreme, se răzbună: „Fleacuri”, hotărî el, agresiv. Într-o zi m-am decis să-l atac frontal pe Dinu: „Tu ce părere ai despre Bătrânul? Ești aici de mai multă vreme”. „De ce mă întrebi?” îmi aruncă el o căutătură alarmată. „Fiindcă vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
calitatea marmurei, că am făcut mofturi, că nu eram un om serios cum impunea un asemenea proiect măreț; și ce sculptor ar mai fi venit vreodată în pustietatea aceea? Dacă aș fi știut că lucrurile stăteau astfel, m-aș fi răzbunat; m-aș fi jucat cu ea, i-aș fi tulburat simțurile și pe urmă i-aș fi zis: „Ce v-ați închipuit, doamnă? Că sunt un câine la care poate veni o cățea în călduri? Ei, aflați că sunt impotent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care și-o ascundea mereu. A doua zi, când s-au lăudat cu isprava lor, cei trei frați au fost obligați de pescari să părăsească pentru totdeauna cătunul, dar Marta se temea ca nu cumva să se întoarcă, să se răzbune; tresărea noaptea de fiecare dată când auzea poarta scârțâind. Îmi plăcea trupul ei cu miros de busuioc, dar după ce o iubeam, în timp ce stăteam întins în pat mă simțeam dintr-odată în întunericul răcoros din cameră ca pe cărbuni aprinși. Făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dreptate gurile rele care spuseseră că Laura și Moașa... Altminteri nu se explica. Nimeni nu-i rezistase până atunci. De ce i-ar fi rezistat tocmai Laura? Am presupus, desigur, că Aristide vroia să-și refacă blazonul feștelit și să se răzbune pentru insucces, dar insinuarea a prins. N-am priceput niciodată dragostea dintre femei. Nu zic că o detest. N-o pricep. De aceea mă uitam la Laura ca la o femeie de care unul ca mine nu se putea apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
peste picior când se întreceau cu gluma și o ciupeau. Le striga atunci, răutăcioasă: „Hei, moșule, fii atent că-ți cade proteza”. Și scăpa astfel, pierzând, desigur, și din simpatii, ba chiar împingându-i fără voie pe clevetitori să se răzbune. În dimineața aceea, însă, era cu totul alta. Tremura, și de frig poate, dar cu siguranță și din pricina tulburării care pusese stăpânire pe ea. Valurile deveneau din ce în ce mai mari, aerul avea un miros insistent de iod, fulgerele începuseră să brăzdeze cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ea ca maimuța care aruncă miezul bananei și păstrează cojile. Și iată că plăteam pentru toate aceste inepții. Mă purtam ca un adolescent cu fața plină de coșuri care bolește la prima sa pasiune. Cei de care râsesem altădată erau răzbunați, căci absolut tot ce mi se păruse lamentabil la ei făceam și eu. Nu mai suportam prezența altora, aveam o idee fixă de cum mă sculam, să mă învârt prin preajma laboratorului, iar pe individul cu mers de pisică îmi venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
surd pe care l-am ascuns cu grijă, dar care a avut urmări. Într-o după-amiază, de cum am văzut norii bulucindu-se deasupra mării și fulgerele spintecându-i, am luat barca și am plecat în cătun. Ros de gelozie, mă răzbunam ducându-mă la Marta care nu-mi pretindea nici un entuziasm. Furtuna m-a prins chiar pe baltă, dar n-am dat înapoi. Am vâslit mai departe, în timp ce vântul șuiera sinistru printre trestii și o salcie a fost trăznită sub ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fi putut să mă strivească la fel cum strivea portarul muștele. Mi s-a făcut frică. Amenințând mai departe, dar pe un ton mai degrabă plângăreț, umilit, am plecat de la cafenea și m-am dus la mlaștină unde m-am răzbunat pe un cerb. Mă bălăbăneam pe picioare și n-am țintit bine, nu l-am omorât. Agonia lui a devenit ceva oribil. Bietul animal s-a zbătut în noroi mugind și holbând ochii până ce mâlul acela puturos i-a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
M-am purtat ca ultimul dintre ticăloși. Am și căzut, m-am mânjit pe față și pe mâini; și cu gura plină parcă de noroi cald, m-am întors la Marta și, beat, umilit, îndârjit împotriva ei fiindcă nu o răzbunasem și împotriva mea fiindcă mai aveam o licărire de luciditate, simțind nevoia să murdăresc totul, să nu mai am nimic curat, am silit-o să facă dragoste cu mine. Cred că în seara aceea Martei i-a fost și teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-mi mai atârna demult ca o piatră de moară de picioare, dar nici nu țineam să mucezesc între oglinzi. Mi se părea mai avantajos să trag foloase pe rând din toate, fără să mă leg nici măcar de visele care mă răzbunau. Poate ar fi trebuit să văd în asta un semn alarmant, că nu eram capabil nici măcar de o boală completă, că trișam, mă comportam mediocru până și în asta, încercând să pun boala deșertului în slujba și a vanității și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
întâi grădinar, primit din milă de un stareț care-i dăduse adăpost. Îngrijea florile din grădina mânăstirii, iar în timpul liber juca zaruri la cafenea. Apoi se trezi cocoțat în postul de director de închisoare, unde s-a hotărât să se răzbune pentru toți anii în care trebuise să îndure viața printre flori. Cu o șiretenie diabolică născocea tot felul de metode pentru a-i chinui pe deținuți. Îi plăcea în special să-i fie aduși deținuți tineri vârâți în saci bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
te plimbi pe țărm, unde soarele arde nisipul, scaieții și stâncile. Nu-ți mai faci siesta, dar cel puțin ai scăpat de muscă. Pe drum te întâlnești cu doctorul Dinu și, deodată, îți trece prin minte un gând crud: să răzbuni specia din care faci parte împotriva tuturor neajunsurilor provocate de celelalte viețuitoare. Da, o vânătoare de cerbi e tocmai ce ți-ar trebui, un balsam pentru nervii puși ceva mai devreme la grea încercare. E adevărat că ai căutat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
între stâncile de marmură. Acolo femeia a dispărut. Se înnorase și marea începuse să fiarbă. Am auzit un zgomot și m-am întors. Filip lovea cu o bară de fier în piatra funerară a Tuberculosului, icnind la fiecare izbitură. Se răzbuna pentru moartea Prințului. I-am strigat: „Ce faci? Îți bați joc de munca mea?” Văzându-mă, Filip s-a așezat în genunchi. Tremura din tot corpul și avea o privire de animal îngrozit. „Să nu mă spuneți, domnule scluptor”, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
unul când altul între picioarele Laurei, doar, doar... Înțelegeți dumneavoastră ce vreau să spun, dar degeaba. Și nici nu se hotărau să-i dea drumul. De parcă biata fată era de vină că ei erau neputincioși. O pălmuiau, o chinuiau, se răzbunau cum puteau. Își dăduseră toți jos ismenele și halatele, rămăseseră îmbrăcați numai în cămășile de la pijamale și țopăiau așa prin iarbă în jurul fetei. Îmi era din ce în ce mai frică și m-am făcut mic în spatele mărăcinelui ca să nu mă simtă cumva. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sau să fiu îmbrâncit în mlaștină și, ultima oară, nici nu împușcasem cerbul ca să plec mai repede de-acolo, urmărit de tăcerea tainică și amenințătoare a pescarilor. Îmi rămânea, noaptea, sala cu oglinzi. Acolo uitam de toate și mă visam răzbunat de toate. Poate datorită ei m-am hotărât în cele din urmă să fac un efort pentru a ieși din impas, să-mi recâștig interesul celorlalți și autoritatea, prin viclenie. Mi-am lins rănile și am surâs. Silindu-mă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]