3,755 matches
-
radarelor germane. Folosirea acestei ultime măsuri antiradar a avut un efect devastator asupra capacității de luptă a aviației de vânătoare nocturnă germane în timpul opreațiuni Reichsverteidigung. Primuil pas în această luptă a fost operațiunea forțelor terestre britanice „Biting” pentru capturarea unui radar Würzburg de pe 27/28 februarie 1942. Britanicii au sustras o serie de componente ale radarului, după cercetarea cărora au dezoltat instalații de bruiere. Germanii au răspuns acestui atac fortificând toate locațiile radarelor, ceea ce în schimb le-a făcut mai ușor
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
luptă a aviației de vânătoare nocturnă germane în timpul opreațiuni Reichsverteidigung. Primuil pas în această luptă a fost operațiunea forțelor terestre britanice „Biting” pentru capturarea unui radar Würzburg de pe 27/28 februarie 1942. Britanicii au sustras o serie de componente ale radarului, după cercetarea cărora au dezoltat instalații de bruiere. Germanii au răspuns acestui atac fortificând toate locațiile radarelor, ceea ce în schimb le-a făcut mai ușor de identificat de avioanele aliate de recunoaștere. Britanicii au început de asemenea bruierea ocazională a
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
operațiunea forțelor terestre britanice „Biting” pentru capturarea unui radar Würzburg de pe 27/28 februarie 1942. Britanicii au sustras o serie de componente ale radarului, după cercetarea cărora au dezoltat instalații de bruiere. Germanii au răspuns acestui atac fortificând toate locațiile radarelor, ceea ce în schimb le-a făcut mai ușor de identificat de avioanele aliate de recunoaștere. Britanicii au început de asemenea bruierea ocazională a radarelor Freya. Germanii nu au descoperit aceste ultime acțiuni de bruiere până în septembrie 1942. Și germanii se
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
după cercetarea cărora au dezoltat instalații de bruiere. Germanii au răspuns acestui atac fortificând toate locațiile radarelor, ceea ce în schimb le-a făcut mai ușor de identificat de avioanele aliate de recunoaștere. Britanicii au început de asemenea bruierea ocazională a radarelor Freya. Germanii nu au descoperit aceste ultime acțiuni de bruiere până în septembrie 1942. Și germanii se foloseau de dispozitive de bruiere a radarelor britanice, pentru sprijinirea ofenisivei aeriene împotriva orașelor și instalațiilor militare din Regat. Bruiajul radarelor, contramăsurile electronice și
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
mai ușor de identificat de avioanele aliate de recunoaștere. Britanicii au început de asemenea bruierea ocazională a radarelor Freya. Germanii nu au descoperit aceste ultime acțiuni de bruiere până în septembrie 1942. Și germanii se foloseau de dispozitive de bruiere a radarelor britanice, pentru sprijinirea ofenisivei aeriene împotriva orașelor și instalațiilor militare din Regat. Bruiajul radarelor, contramăsurile electronice și multe alte inovații au cunoscut o dezvoltare deosebită din acest moment înainte. Operațiunea "Donnerkeil" a fost un succes de răsunet pentru Luftwaffe. Succesul
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
bruierea ocazională a radarelor Freya. Germanii nu au descoperit aceste ultime acțiuni de bruiere până în septembrie 1942. Și germanii se foloseau de dispozitive de bruiere a radarelor britanice, pentru sprijinirea ofenisivei aeriene împotriva orașelor și instalațiilor militare din Regat. Bruiajul radarelor, contramăsurile electronice și multe alte inovații au cunoscut o dezvoltare deosebită din acest moment înainte. Operațiunea "Donnerkeil" a fost un succes de răsunet pentru Luftwaffe. Succesul nu poate fi măsurat prin rata pierderilor, care a fost de 2:1 în favoarea
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
de decenii. De exemplu, 1915 Quetzálcoatl nu a fost observat decât o singură dată între 1985 și 2010. O consecință a apropierii repetate de Pământ este aceea că acest lucru face din acești asteroizi buni subiecți pentru studierea lor prin radar, de pe Pământ. Este cazul asteroizilor 4179 Toutatis și 6489 Golevka.
Asteroid Alinda () [Corola-website/Science/332558_a_333887]
-
dată pentru o navă de comandă, a fost contemplată în august 1951. Pentru acest rol, ar fi fost similară lui USS "Northampton", dar mai mare. Această convertire s-ar fi putut lăuda de facilități ale pavilionului expansive și de un radar capabil, de asemenea și de un sistem de comunicație pentru comandarea grupurilor de lucru de portavioane, deși nu ar fi existat nicio facilitate pentru operațiunile amfibii. Armamentul ar fi constat în 16 tunuri de calibru 54 în monturi unice; această
USS Hawaii (CB-3) () [Corola-website/Science/332587_a_333916]
-
ar fi existat nicio facilitate pentru operațiunile amfibii. Armamentul ar fi constat în 16 tunuri de calibru 54 în monturi unice; această mărime a tunului a fost specificată deoarece tunurile de calibru 50 se credeau a fi prea mici. 2 radare ar fi fost montate; un AN/SPS-2 în vârful unui turn din față, și un AN/SPS-8 pe suprastructura din pupa. În plus, un SC-2 urma să fie montat în vârful unui turn de la pupa din stivă (în fața lui SPS-8
USS Hawaii (CB-3) () [Corola-website/Science/332587_a_333916]
-
aeriene cu RAF. Alte patru bombardiere Blenheims din Escadrila nr. 107 au fost doborâte de focul artileriei antiaeriene. În aceste condiții, germanii au apreciat că apărarea lor aeriană a reușit să creeze un sistem eficient împotriva atacurilor aliaților. Folosirea instalațiilor radar le-a oferit piloților de vânătoare un avans de opt minute în care să pregătească apărarea. Dat fiind că în cazurile precedente se scursese prea mult timp dintre momentul în care avioanele de recunoaștere identificarseră țintele navale germane și cel
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
Manevra fusese concepută ca un atac „pe ușa din dos”, de pe direcția est. Planul a fost un succes parțial, bombardierele ajungând în apropierea țintelor fără să fie interceptate, dar manevrele ocolitoare le oferise germanilor averizării timpurii (aproximativ o oră), instalațiile radar de coastă indenitificând bombardierele când se aflau la 30 km de țărm. În timpul deplasării lor de-a lungul coastei, bombardierele au fost supuse tirului artileriei antiaeriene din port și de pe vasele militare. Odată ajunși în zona desemnată pentru atac, bombardierele
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
mai mare pericol este reprezentat de focul artileriei antiaeriene, nu de avioanele inamice de vânătoare. Slaba coordonare a "Luftwaffe" a făcut ca apărarea aeriană germană să aibă nevoie de o perioadă lungă de timp pentru prelucrarea informațiilor culese de stațiile radar. Maiorul Harry von Bülow-Bothkamp—ccomandantul II./JG 77—avea să declare că sistemee de radare navale Freya au fost cele care au dat alarma, nu cele de alertare timpurie ale "Luftwaffe". Acesta a fost cel mai probabil motivul pentru care
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
Slaba coordonare a "Luftwaffe" a făcut ca apărarea aeriană germană să aibă nevoie de o perioadă lungă de timp pentru prelucrarea informațiilor culese de stațiile radar. Maiorul Harry von Bülow-Bothkamp—ccomandantul II./JG 77—avea să declare că sistemee de radare navale Freya au fost cele care au dat alarma, nu cele de alertare timpurie ale "Luftwaffe". Acesta a fost cel mai probabil motivul pentru care bombardierele s-au apropiat de uscat fără să fie interceptate. Primele lupte aeriene au început
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
care au dat alarma, nu cele de alertare timpurie ale "Luftwaffe". Acesta a fost cel mai probabil motivul pentru care bombardierele s-au apropiat de uscat fără să fie interceptate. Primele lupte aeriene au început la aproximativ o oră după ce radarele Freya ale "Luftwaffe" au transmis primele informații. Comandantul "Jagdfliegerführer", Carl-August Schumacher, respingea ideea unui bombardament britanic împotriva vaselor germane în condiții de cer limpede. Chiar în timp de comandantul grupului britanic de bombardiere Kellett decola, locotenentul Hermann Diehl demonstra performanțele
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
Freya ale "Luftwaffe" au transmis primele informații. Comandantul "Jagdfliegerführer", Carl-August Schumacher, respingea ideea unui bombardament britanic împotriva vaselor germane în condiții de cer limpede. Chiar în timp de comandantul grupului britanic de bombardiere Kellett decola, locotenentul Hermann Diehl demonstra performanțele radarului Freya unui ofițer de marină la locația bateria LN-Vers de pe insula Wangerooge. În timpul demonstrației, el a modificat direcția antenei spre nord, spre golful Helgoland. Imediat a recepționat ecoul bombardierelor britanice. el a telefonat la cartierul general al escadrilei lui Schumacher
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
de marină la locația bateria LN-Vers de pe insula Wangerooge. În timpul demonstrației, el a modificat direcția antenei spre nord, spre golful Helgoland. Imediat a recepționat ecoul bombardierelor britanice. el a telefonat la cartierul general al escadrilei lui Schumacher de la Jever. Cum radarele marinei nu sesizaseră bombardierele, lui Hermann Diehl i s-a spus că trebuie să fie o eroare, cu atât mai mult cu cât este ridicol să gândești măcar că britanicii ar ataca în asemenea condiții. Diehl s-a adresat mai apoi
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
cât este ridicol să gândești măcar că britanicii ar ataca în asemenea condiții. Diehl s-a adresat mai apoi comandantului II./"Jagdgeschwader" 77 (JG 77) Hilmer von Bülow-Bothkamp. Nici acesta nu a luat în serios avertismentul. Peste aproximativ 20 de minute, radarele navale Freyas au identificat prezența bombardierelor britanice. Nici măcar acum avioanele de vânătoare nu au primit ordinul de decolare. Deși radarele germane erau la fel de performante ca cele britanice, problema cea mai mare era a comunicațiilor greoaie. În vreme de radarele britanice
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
Jagdgeschwader" 77 (JG 77) Hilmer von Bülow-Bothkamp. Nici acesta nu a luat în serios avertismentul. Peste aproximativ 20 de minute, radarele navale Freyas au identificat prezența bombardierelor britanice. Nici măcar acum avioanele de vânătoare nu au primit ordinul de decolare. Deși radarele germane erau la fel de performante ca cele britanice, problema cea mai mare era a comunicațiilor greoaie. În vreme de radarele britanice lucrau în strânsă cooperare cu un sisteme de control al spațiului aerian prin intermediul aviației de vânătoare, "Luftwaffe" și "Kriegsmarine" comunicau
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
minute, radarele navale Freyas au identificat prezența bombardierelor britanice. Nici măcar acum avioanele de vânătoare nu au primit ordinul de decolare. Deși radarele germane erau la fel de performante ca cele britanice, problema cea mai mare era a comunicațiilor greoaie. În vreme de radarele britanice lucrau în strânsă cooperare cu un sisteme de control al spațiului aerian prin intermediul aviației de vânătoare, "Luftwaffe" și "Kriegsmarine" comunicau greoi, iar domeniile lor responsabilitate se suprapuneau, crând numeroase confuzii. La aceasta se adăuga credința că RAF nu și-
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
RAF nu și-ar expune bombardierele pericolului atacului avioanelor de vânătoare în condiții meteo care le-ar fi favorizat pe cele din urmă. Avionaele de vânătoare au primit ordinele de decolare doar când observatorii tereștri au confirmat că informațiile operatorilor radar sunt reale. Observatorii tereștri au descris o formațiune de 44 de bombardiere, de couă ori mai mare decât era în realitate. La 13:10, fromația RAF a zburat peste câmpiile mlăștinioase de la vest de Cuxhaven și Wesermünde și a intrat
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
doar pregătire medie. Cei mai mulți dintre ei proveneau din sistemul clasic de școlarizare ("Humanistische Gymnasien"), nu din cel al școlilor tehnice ("Real Gymnasien"). Aceasta a dus la lipsă de interes și o neînțelegere a tehnologiilor cu adevărat importante, în special a radarului, care a fost grav subestimat. A existat de asemenea o tendință de neglijare a muncii informative și a logisticii. Un exemplu a acestor greșeli a fost numirea lui Hans Jeschonnek în funcția de șef al Marelui Stat Major al Luftwaffe
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
în zonă” . Organizatorul aviației de vânătoare nocturnă Josef Kammhuber a recrutat doi ași ai aerului, pe Hermann Diehl și pe Wolfgang Falck în comandamentul său. Aceștia au fost două dintre cele mai importante figuri ale sistemului vânătorii de noapte. Folosind radarul " Freya", ei au reușit să conducă avioanele de interceptare până la 500 m de bombardierele inamice. Diehl a contribuit la dezvoltarea apărării sprijinite de radare pentru operațiunile diurne folosite în de exemplu în Bătălia din Golful Heliogoland din decembrie 1939. Falck
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
său. Aceștia au fost două dintre cele mai importante figuri ale sistemului vânătorii de noapte. Folosind radarul " Freya", ei au reușit să conducă avioanele de interceptare până la 500 m de bombardierele inamice. Diehl a contribuit la dezvoltarea apărării sprijinite de radare pentru operațiunile diurne folosite în de exemplu în Bătălia din Golful Heliogoland din decembrie 1939. Falck a utilizat două seturi de radare "Würzburg" în timpul operațiunilor nocturne din aprilie 1940 și ambii piloți au recomandat un sistem de comandă și control
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
conducă avioanele de interceptare până la 500 m de bombardierele inamice. Diehl a contribuit la dezvoltarea apărării sprijinite de radare pentru operațiunile diurne folosite în de exemplu în Bătălia din Golful Heliogoland din decembrie 1939. Falck a utilizat două seturi de radare "Würzburg" în timpul operațiunilor nocturne din aprilie 1940 și ambii piloți au recomandat un sistem de comandă și control bazat pe sistemele radar. Falck a fost cel care a conceput de altfel "Hellenachtjagd" (Vânătoarea nopții luminoase). Aceasta presupunea proiectoare de căutare
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
folosite în de exemplu în Bătălia din Golful Heliogoland din decembrie 1939. Falck a utilizat două seturi de radare "Würzburg" în timpul operațiunilor nocturne din aprilie 1940 și ambii piloți au recomandat un sistem de comandă și control bazat pe sistemele radar. Falck a fost cel care a conceput de altfel "Hellenachtjagd" (Vânătoarea nopții luminoase). Aceasta presupunea proiectoare de căutare controlate de radare Würzburg și acțiunea concertată a 12 avioane echipate pentru vânătoarea de noapte. Această metodă era limitată însă de faptul
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]