18,605 matches
-
zorii dimineți tandre! Iar pe cer,stoluri în romb, vesele păsărele, ne vestesc:primăvara! Arătându-și măiestria, cântând în felul lor, ne vorbesc în graiul lor, minunata simfonie. Fluturându-și aripile, gingașe,cu duioșie, ne prezintă nostalgia, zilelor fierbinți,curate! Ramuri tremurând ușor, nedescrisa simfonie, descifrată în eter, tainicului călător, ce se cheamă:Nemuritor, sub un Tei mirositor, ne vorbesc în grai de om, fiți o Odă de lumină! Autoarea,Ileana Vicic Stanca. ileana.stanca@gmail.com Harije 35,6250-Ilirska Bistrica
ZORII de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342948_a_344277]
-
Acasa > Versuri > Visare > ÎN AȘTEPTAREA PRIMĂVERII Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 1868 din 11 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Copacii desfrunziți, cu ramurile goale, Se-nalță triști din iarba brună a iernii, Se unduiesc în adieri de vânt domoale, Fac rugăciuni spre cer, ca la vecernii. Se rătăcesc prin ceața dimineții, Visând la primăvară cu-atâta așteptare, Pierduți în vălul de fum al
ÎN AȘTEPTAREA PRIMĂVERII de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342963_a_344292]
-
și urlau lupii Și-ai avut ani buni, care par azi clipe, dar mult mai frumoși decât viața toată care n-a mai fost de crunte risipe stigmatizată. Simți de-atunci că ai sevă-n rădăcina care-a-nviorat frunzele-ofilite ce pe ramuri cresc foșnind din tulpina întinerită. Anatol Covali Referință Bibliografică: Întinerire / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1761, Anul V, 27 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ÎNTINERIRE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342964_a_344293]
-
-i miezul cald și galben în gutuie. Iar vinul cântă și se-așează-n vie, Tristețile le-alungă și le-ncuie. Și totuși, toamna-aceasta încă nu e Așa cum am visat și-am vrea să fie. S-aștepte în livezile iubirii, Din ramurile pline să-i culegem rodul; Mirosuri fine poartă trandafirii, Iar bucuriei îi cunoaștem modul. Și-n anotimpu-acesta-al fericirii, Cu dragoste ne umple toamna podul. (Leonte Petre) Referință Bibliografică: TOAMNA BOGATĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1761, Anul
TOAMNA BOGATĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342991_a_344320]
-
iubiți, iubesc. Cluj Napoca, 21 octombrie 2015 . În mâinile Iubirii Trandafirii-și scutură podoaba Înaintea mea în calea înspre cer Petalele tăcut aștern cărarea, În murmurul izvorului etern. Au început copacii să șoptească Când vântul mângâia coroana lor Iar frunzele din ramuri să doinească Poemul de iubire pentru Creator. O harpă ce coboară lin din aștri Mă-nvăluie cu armonii din cer Sufletul oglinda ochilor albaștri, Îngână versuri pline de mister. O mână veșnică pe-a inimii viori Cântă pe strune cu degete
CHIPUL IUBIRII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342984_a_344313]
-
doinit, ați șoptit cântece de leagăn, ați lăsat o lacrimă pe cântecul amintirii, bijuterii cantabile, duioase, eliberând melosul-reverie, netezind intrarea în rezonanță cu cei care s-au întâlnit cu ele. Dincolo de cântec începe pustiul... Grigore Vieru Dincolo de mierla ce se-aude-n ramuri/ Ard ale pustiei nisipoase flamuri. Lili Bobu Ilustrați cel mai elocvent metafora lui Nichita Stănescu: ,, Poetul este ca soldatul. El n-are viață personală.” Toată existența dumneavoastră s-a transformat, a devenit vers - ,,ființă întru Poezie”, cum v-a numit
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
spre stele? Ce a rămas? În locul unde-ți șoptea gândul - nu pleca! râmâi! La ferestre, Viscolul dând semne de-mblânzire Prin pomii argintii dansa sprințar cu două rămurele de arțar. Căldura sobei ne învăluia, În inimi focul dogora... Sub gingășia ramurilor înflorite Dăruiți cuvintelor, Stăteam vrăjiți de-a nopții taină Ce ne purta în lumi nebănuite, sub scutul îngerilor. Am înțeles de-atunci, și acum strig: Fără tine dragoste, mi-ar fi tare frig... Referință Bibliografică: Mireasma florii de lămâi / Elena
MIREASMA FLORII DE LĂMÂI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343051_a_344380]
-
doinit, ați șoptit cântece de leagăn, ați lăsat o lacrimă pe cântecul amintirii, bijuterii cantabile, duioase, eliberând melosul-reverie, netezind intrarea în rezonanță cu cei care s-au întâlnit cu ele. Dincolo de cântec începe pustiul... Grigore Vieru Dincolo de mierla ce se-aude-n ramuri/ Ard ale pustiei nisipoase flamuri. Lili Bobu Ilustrați cel mai elocvent metafora lui Nichita Stănescu: ,, Poetul este ca soldatul. El n-are viață personală.” Toată existența dumneavoastră s-a transformat, a devenit vers - ,,ființă întru Poezie”, cum v-a numit
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > FRUNZE DE TOAMNĂ Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1745 din 11 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Frunze de toamnă sunt sufletele noastre, -Suspin al soarelui prea aprig- Ne-nlănțuim pe-același ram, sihastre, Destine contemplând același frig... Culoarea toamnei se tot schimbă Din galben blând, în roșul stins de ploi. Doar gândurile-n vânt se plimbă Ca amintiri tăcute, sau ca vise noi... Ne-așternem sub tălpi de uitare, În graba anilor
FRUNZE DE TOAMNĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343252_a_344581]
-
zilnic foarte multe audiențe, în cadrul cărora asculta doleanțele și sugestiile multor clerici și a multor mireni. Convoca consiliul eparhial și permanența eparhială ori de câte ori era nevoie, consulta, elabora și semna foarte multe acte și documente eparhiale pentru diferite probleme din diferite ramuri și domenii cum ar fi: domeniul învățământului teologic, aproba diferite acțiuni și manifestări culturale, implicându-se și participând personal la ele, la buna organizare și funcționare a lor. De asemeni redacta, emitea și aproba diferite acte și documente chiriarhale de
DIN SERIA: PRO MEMORIA CRÂMPEIE DIN ACTIVITATEA PASTORAL – MISIONARĂ A EPISCOPULUI DR. NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI (1903 – 1960; EPISCOP: 1936 [Corola-blog/BlogPost/343119_a_344448]
-
ale lui Nicolae Iorga, sub auspiciile căreia își face, în anul 1907, debutul literar ca elev într-o revistă din Iași, publicând în anii următori ca seminarist sub diverse pseudonime (I.D. Nichifor, D.I. Crainic) și în reviste de prestigiu ca Ramuri din Craiova, Luceafărul din Sibiu, Viața Românească din Iași, dar și Semănătorul și Neamul Românesc scoase de Nicolae Iorga. Continuă să publice și în anii 1912-1916 când, fiind în același timp cântăreț la biserica Zlătari, urmează cursurile Facultății de Teologie
„PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NICHIFOR CRAINIC ?' TEOLOGUL MISIONAR PRINTRE INTELECTUALI, APOLOGETUL ORI PROPOV? de STELIA [Corola-blog/BlogPost/343135_a_344464]
-
2015 Toate Articolele Autorului Vineri, 16 Octombrie 2015 Când vine toamna mea frumoasă, Cu întreg alaiul în pridvor, Mi-e dor de merele de-acasă, Crescute-n liniște și-n dor, De cele galbene sau roșii, Ca stelele arzând pe ram, Pe care le-au lăsat strămoșii Neotrăvite-n neam de neam Și parcă simt cum îmi pătrunde În gândul meu mirosul sfânt, Ca ele n-am găsit niciunde Cât am umblat peste pământ! Parcă te văd în Munți mireasă, Tu
MERELE DE-ACASĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343277_a_344606]
-
Articolele Autorului Țăndări violete Minune ai fost în tristu-mi arid, iubita mea, pururi, chiar dacă-al tău rost a vrut prea timid să prindă contururi. ******* Eram,nu eram, nu știu nici acum că n-am fost în stare să fiu tânăr ram cu frunze-n duium, sau baremi o floare. ******* Ce cânt teleleu aud uneori în carne și-n sînge, când sufletul meu pe triste viori în inimă plânge. ******* Păianjeni de dor pe inima mea țes raze de aur, dar oricât ei
ŢĂNDĂRI VIOLETE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343298_a_344627]
-
Acasa > Versuri > Visare > UN RAM Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1607 din 26 mai 2015 Toate Articolele Autorului Sunt fluture alb în poale de vise Am zborul fragil în zări ce-s deschise, Înalț doar privirea în cerul opal Și trec peste ultimul
UN RAM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343305_a_344634]
-
și în bernă după exod, Înfrânte dureri își cară bagajul, În gara pierdută mai caută gajul... Uitate batiste, spălate cu lacrimi, În nopțile minții trecute prin patimi, Lumina se crapă pe umăr de geam... Speranța e-n floare pe ultimul ram! foto sursa internet 22 mai 2015 Camelia Cristea Referință Bibliografică: Un ram / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1607, Anul V, 26 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
UN RAM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343305_a_344634]
-
pierdută mai caută gajul... Uitate batiste, spălate cu lacrimi, În nopțile minții trecute prin patimi, Lumina se crapă pe umăr de geam... Speranța e-n floare pe ultimul ram! foto sursa internet 22 mai 2015 Camelia Cristea Referință Bibliografică: Un ram / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1607, Anul V, 26 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
UN RAM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343305_a_344634]
-
Acasa > Strofe > Atasament > CÂT ÎMI LIPSEȘTI ... ! Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1711 din 07 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului un țărm pierdut își plânge valul un ram golaș suspină muguri se trec în aguride struguri și toarce note madrigalul: cât îmi lipsești ... ! golit de zare e apusul ard stele pe câmpii de gheață în ne-nceputa dimineață își plânge marea pescărușul: cât îmi lipsești ... ! pietrificat deșert în dune
CÂT ÎMI LIPSEȘTI … ! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343380_a_344709]
-
ȘI CE DACĂ ?" Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1598 din 17 mai 2015 Toate Articolele Autorului Ai fost un dar Poate că dacă nu veneam pe-acest pământ,îmi părea rău că n-aș mai fi atins vreun ram din crângul tău. Și nici izvoarele-ți zglobii nu le-aș fi auzit vibrând nemuritoare armonii în al meu gând. Sunt fericit c-al meu destin atât de simplu și firesc a hotărât aici să vin să te-ntâlnesc. Ai
AI FOST UN DAR ŞI CE DACĂ ? de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343394_a_344723]
-
Versuri > Cuvinte > ZÂNA CHEALĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1660 din 18 iulie 2015 Toate Articolele Autorului ZÂNA CHEALĂ Un colț de lună se ivește Și peste codru molcom crește, Fermecătoarea zână cheală, Stăpâna nopții de cerneală. Și ramuri de stejar ferește Și tot mai tare strălucește, Se plimbă-n liniște totală Și-n pumn ia rouă și se spală. Spre stele delicat pășește Și iubitoare le privește, De-o frumusețe specială, Presară-n patru zări beteală. Pe-un
ZÂNA CHEALĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343412_a_344741]
-
om diferit. Voi intra în pădure și-ți voi cânta, în timp ce-ți voi strica liniștea abisală! (pornește cu pași mari fiind repezit de către pădurea din spatele lui. Își pune mâinile pe al său corp și se uită speriat spre ramurile copacilor) : Te-ntrebi ce caut aici? De ce nu am rămas în locul natal înconjurat de zidurile uriașe ale orașului? Îți spun eu...( Pauză) In acea aglomerare izolată, sufletu-mi nu-mi poate zburda, iar gândurile-mi sunt imprăștiate. Indreptându-și privirea și
CĂUTAREA SINELUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343396_a_344725]
-
Ce la slujba mult aleasă Ne învață al lumii rost. AM FOST CÂNDVA DOAR O SĂMÂNȚĂ Micuță, firavă, plăpândă, din ea crescut-am an de an, dar viața dură, nemiloasă, asupra mea venea avan. Dar iată, rădăcini vreo șapte, șapte ramuri îmi crescură, spre Domnul iar brațul întindea deja apriga făptură. Trecură anii-n zbor ca gândul, cu soțu-i drag, prin vremi trecu, mai aprigă, dar și plăpândă, familia o susținu. O ghindă mică, într-o seară, căzu, prinsă-n zbor
POEZII INEDITE de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343430_a_344759]
-
blestemat în care trăiește, Eugen Dulbaba rămâne un spirit activ, dornic să o ia mereu de la început „Încă o încercare este gata/Drumul ascuns/ Să îl bătătorească.” (Pere) Speră în multiplicarea drumurilor „Și drumurile ajunse iarăși/Vor fi încă o dată ramuri.” (Plutiri), în triumful creației și într-o posibilă venire a unui Iisus salvator:„Pe Dumnezeu am vrea să îl întrebăm/ Când se va întoarce Cel mai Cel?” (Întrebare) Prezența anumitor motive în poezie conduce la nivel lexical la recurența unor
EUGEN DULBABA – PIRUETE ÎN LABIRINT de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343484_a_344813]
-
de curând, o nouă carte intitulată METAMORFOZE a poetei băcăuane NICOLETA IMBREA „Inflorescențele de gand, capabile să creeze universuri într-o lacrima pură, să nască vibrații eterice, să coboare cerurile line către sufletele muritorilor, se adună - aici și acum - pe ramurile pomului cunoașterii, aflat la răstimpurile înmuguririi. Fie că asociem ideii de „poezie“ un mod simplu, dar spectaculos de exprimare, fie că atribuim poeziei „uneltirea“ împletirii razelor de lumină cu omniprezentele siaje întunecate ale firii umane, fie că recunoaștem prin poezie
METAMORFOZE DE NICOLETA IMBREA (BACĂU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343474_a_344803]
-
locuri. Sărbătoarea Bujorului de Munte “un arbore micuț, înalt de cel mult 36 cm., puțin ramificat, cu frunze persistente, ca de piele, netede pe margini și cu flori micuțe, ca niște cupe de culoare roșu-purpuriu, care stau grămadă pe vârful ramurilor, împrăștiind un plăcut miros, sănătos și dătător de viață” (site-ul comunei Gura Râului), în localitatea Gura Râului, județul Sibiu a fost inițiată cu doisprezece ani în urmă. În acest an sărbătoarea s-a desfășurat la începutul lunii iulie, la
SĂRBĂTOAREA BUJORULUI DE MUNTE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343493_a_344822]
-
În primăveri pocnite, întoarse din fir sobru ce-al iernii îngheț suge pictând reîmplinirea ni se topesc în cercuri iubirea și privirea uitând în visul nostru al sorții tablou sumbru Și coborâm din ceruri, din crengi de rimă albă un ram supus iubirii cu rozul în răspăr în sufletu’-ne cântă duios acord de măr pe masa netăcerii-nșirând a vieții salbă pictură: Mihai Olteanu Referință Bibliografică: Flori de măr / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1587, Anul V, 06
FLORI DE MĂR de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344064_a_345393]