3,968 matches
-
Ceresc. În locul lor s-au așezat întru nevoință ucenici mai tineri cu dorul după Împărăția Cerurilor. Orice întoarcere în ținutul Neamțului cum este și aceasta din preajma Sfântului Ierarh Varlaam aduce sufletului ostenit bucurie duhovnicească și speranță în lupta războiului nevăzut. Recunoscător Bunului Dumnezeu și Sfinților nemțeni pentru toate, rămân smerit pelerin la izvoarele frumuseților netrecătoare și nădăjduiesc întru împlinirea acestora, în chip desăvârșit, în Biserica Triumfătoare. Frumoasă aducere aminte întâlnirii cu primitorul stareț Arhimandritul Vichentie și cu Părinții Hrisostom și Iustin
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
peste el multe vicisitudini - a rezistat și rezistă vremurilor ca un semn de veșnicie a spiritului românesc. Toată lauda și admirația obștei mănăstirii și Părintelui Stareț Gherontie pentru neobosita îngrijire a acestui tezaur. Mihail Crișan - București 20 martie 1971 Sunt recunoscător autorităților române, atât celor de stat cât și celor bisericești, pentru această posibilitate pe care mi-au dat-o, încât să pot aduce un omagiu luptătorilor eroici de la Mănăstirea Secu din 1821. Sunt de asemenea adânc mișcat de găzduirea bunilor
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
aspre de greu zbucium istoric pentru neam; aceste două lucruri îl impresionează în egală măsură pe vizitatorul care poposește pentru prima oară la această mănăstire, cât și pe acel care revine. Marin Mihai 30 iulie 1978 Omagiu tardiv, pios și recunoscător tuturor acelora care au preluat și menținut toate frumusețile, bogățiile acestui lăcaș, una din importantele vetre din trecut și prezent, care au contribuit la luminarea neamului sub toate aspectele, au adus un aport de seamă la formarea și dezvoltarea limbii
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Gheorghe Cărăușu - Suceava * 28 martie 1981 Vizitând această frumoasă ctitorie a vornicului Nestor Ureche, devenită adevărată cetate sufleteasă din care s-au ridicat buni călugări, vrednici de laudă, cum este și Înaltpreasfințitul Mitropolit Varlaam, se cuvine să aducem un omagiu recunoscător tuturor acelora care au preluat și menținut bogățiile, frumusețile, atât materiale cât și spirituale care au contribuit la luminarea neamului și au adus un aport de seamă la formarea și dezvoltarea limbii. Toate aceste obiecte de mare valoare, vorbesc despre
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
neamul acesta, pentru a-și dobândi mântuirea. Dr. Lucia T. 3 august 1990 Într-un cadru de vis mănăstirea completează peisajul sălbatic al munților împăduriți. Poate datorită acestuia mănăstirea îți lasă în suflet patimă pentru credință și frumusețe. Le suntem recunoscători tuturor acelora care au îngrijit-o peste veacuri până în zilele noastre. Dumnezeu să le ajute ! Fam. Gheorghe din București 7 august 1995 Am vizitat podoaba Munților Neamțului, Mănăstirea Secu, și am rămas cu dorința de a ne întoarce mereu spre
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
mai ajung. Ca să ieși din impas, reduci cantitățile, cobori pretențiile asupra calității și rezolvi problema. Privită din acest unghi, viața de pensionar nu este nici pe departe lipsită de activitate, fapt pentru care, cei în cauză, ar trebui să fie „recunoscători” aleșilor noștri care ne conduc. Semne de întrebare Mă plimbam într-o frumoasa zi de sfârșit de septembrie pe o stradă liniștită din Iași, cu gândurile alergând sprințar de la o preocupare la alta. La un moment dat, mi-am dat
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
copil“, comentară emoționați la bucătărie. Adesea însă, după câteva înghițituri, vomita. Apoi ieșea din camerele lui - Tiberius nu-i rezervase o cameră umilitoare și sărăcăcioasă, ca aceea pe care i-o impusese Maștera, iar el se simți ușurat și aproape recunoscător - și se plimba privind, cu ochii care nu reușeau să vadă, frumusețea schimbătoare a grădinilor, a stâncilor abrupte, a golfurilor, cu pasul acela distrat pe care și-l formase în casa Liviei. Simțea ochii celor care îl supravegheau ațintiți asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai purta barbă, ca vechii senatori. Împăratul trecea prin apropiere și, pe când toți îi făceau loc, auzi ultima frază. Zâmbi. Îl ridicase pe durul Seneca la rangul de quaestor la Roma și nu-și închipuise că acesta, în loc să-i fie recunoscător, nu avea să i-o ierte, pentru toate secolele ce aveau să vină. În spatele său, senatorul Sextius Saturninus - ce provenea dintr-o familie austeră, republicană, cu oameni care își riscaseră viața în lupte - murmură revoltat: — În aceste palate nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
toate sălile acelea, singura intimitate umană o constituiau scumpa lui soră, Drusilla, și Helikon, tânărul sclav din Alexandria pe care destinul îl aruncase în palatele imperiale, unde rătăcea cu sufletul lipsit de apărare, cu pielea lui brună, gâtul subțire, duioșia recunoscătoare și senzuală, ca un animal eliberat din capcană. Nu mai era nimeni altcineva. Acum, trecând printre două șiruri de senatori și patricieni în drum spre loja imperială, își simți auzul mângâiat de glasul unei femei. Din zilele copilăriei petrecute pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
viață“. Callistus era însă mai șiret decât el, și Sabinus, trădat de propriile-i cuvinte, se trezi legat de el, fără putință de scăpare. Blând, Callistus îi făgădui că omul care urma să ajungă la putere avea să-i fie recunoscător. Callistus îl identifică pe acest om recunoscător în persoana bătrânului Claudius, unchiul Împăratului, un latinist și etruscolog care stătuse toată viața îngropat în biblioteci. Șchiopăta puțin și se spunea că era ușor înapoiat mintal. Inventase pentru alfabetul latin trei litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
el, și Sabinus, trădat de propriile-i cuvinte, se trezi legat de el, fără putință de scăpare. Blând, Callistus îi făgădui că omul care urma să ajungă la putere avea să-i fie recunoscător. Callistus îl identifică pe acest om recunoscător în persoana bătrânului Claudius, unchiul Împăratului, un latinist și etruscolog care stătuse toată viața îngropat în biblioteci. Șchiopăta puțin și se spunea că era ușor înapoiat mintal. Inventase pentru alfabetul latin trei litere noi, pe care toată lumea le găsise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
matematici așa îl considera pe domnul Pietreanu la română. Nu că nu erau bune fostele profesoare de literatură, însă le lipsea avântul literar al acestuia, voința de a birui frumos și căutarea lui permanentă în limba română. I-a fost recunoscător și aprecia 50% din nota de la bacalaureat era meritul lui. Îi bagă limba și literatura română în cap cu finețea unui chirurg, invers cu forcepsul sau bisturiul dar fără să simtă nimic restul 50% a considerat că îl datora domnului
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
a evita să trăiești e să te mulțumești să observi. Să cauți detaliile. Să relatezi. Să nu te implici. Să-l lași pe Fratele cel Mare să cânte și să danseze în locul tău. Să fii reporter. Martor competent. Un membru recunoscător al publicului. La radio se aude valsul lipit de punk lipit de rock lipit de rap lipit de imnuri gregoriene lipite de muzică de cameră. La televizor, cineva povestește cum se fierbe somonul. Cineva povestește cum s-a scufundat crucișătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ne spui dacă ai probleme, greutăți... E cazul să știm și noi!... Surprins de întrebare, Ceaușescu, care încerca zadarnic să redeschidă discuția despre banda lui Tito și Rancovici, se făcu roșu la față și îi aruncă o privire nu tocmai recunoscătoare lui Maurer. În tăcerea care urmă se auzi clar zăngănitul unor farfurii mânuite în dosul ușii de serviciu de cineva nu tocmai îndemânatic sau poate distrat. Dej se apucă să mănânce liniștit o tartă cu frișcă, dar era vădit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vizitat și cetățile din județul nostru, Tulcea, cetăți încărcate de istoria vechilor greci ce ancorau navele pe tărâmurile dobrogene. Îmi doresc ca fiecare copil să beneficieze de o asemenea vacanță. Din nefericire, nu este posibil pentru toți. De aceea, rămân recunoscătoare părinților mei pentru lucrurile pe care mi le oferă în fiecare an. Hodoiu David, clasa a VI-a Școala Gimnazială Nr.1 Albeni Alba profesor coordonator. Pânișoară Elena-Ștefania Copilăria, paradis al fiecărei vieți ,,Copilăria este o lume de miracole și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Asta m-a surprins! Bună... Uite, poftim. Ți-am dăruit lalele. Ai șovăit o clipă, ai privit în jur, ai vrut să te convingi că ție îți sunt dăruite. Le-ai luat c-un zâmbet înduioșat, aveai pe buze cuvinte recunoscătoare. De aproape arătai și mai adorabilă, și mai vie, iar părul care mi se părea sumbru îți completa personalitatea castă. Lucia, ai zis. Poate prea cuprins în farmecul tău, nu mi-am dat seama de semnificația acestui cuvânt. Acum aș
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lui Întors pe dos se goli zgomotos. Mănuși din latex, pungi de plastic, banderole galbene, semnul triunghiular indicînd o situație critică... Răvăși partea din spate a mașinii căutînd ceva cu care să se șteargă la gură. Degeaba. Deși umilit, acceptă recunoscător șervețelul de hîrtie pe care i-l Întinse Marie. - E primul cadavru pe care-l văd, mormăi el, deloc mîndru de o mărturisire care dovedea lipsa lui de experiență. Mi-e atît de ciudă... Marie era gata să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
brațul tatălui ei luînd-o pe după umeri. - Nu-l lăsa pe fratele tău singur. E imprevizibil. Mă descurc eu cu polițistul. Du-te, fata mea. Marie Îl strînse iute În brațe. Știa că el va controla perfect situația și Îi era recunoscătoare. Era pe punctul să ajungă la mașină, dar văzu că era prea tîrziu. Sosea Fersen, care Îi bară drumul. Coborî rapid din mașina 4x4 și i se adresă de departe. - Ai ceva mai bun de făcut decît să răspunzi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o cuprindă pe Marie. Eventualitatea unei descoperiri legate de propria ei familie nu era exclusă. Continuă liniștit. - În afară de acestea, poate că mai sînt și alte familii care și-au schimbat brusc modul de viață după 1968. Ea Îi zîmbi repede, recunoscătoare. - O să mă duc să vorbesc cu părinții mei. Și am să Încerc să aflu cu ce copii se jucau Gildas, Loïc și Yves la vremea aceea... O lăsă În fața hotelului, unde Jeanne rînduia lucrurile fiului ei. Marie o văzu agitîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
adică coincidentia oppositorum. Amicul tău Jorge este un înger veritabil, dar unul foarte obosit, existența lui printre oameni l-a epuizat foarte tare, umerii lui expandați în aripi de lumină nu au fluturat decât o singură dată. Și ea privea recunoscătoare la omoplatul său diform ce înțepa aerul ca o aripă, la îngerul ei căzut, dar puternic, foarte puternic, ce ținea timpul în loc pentru ea de o vreme. El ținea timpul răstignit pentru ea, nici el nu știa de ce, cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
că s-ar fi plîns sau ar fi reacționat într-un mod violent. Dar nu Lupino; el nu i-ar fi supărat cu nimic pe verii lui. Îi iubea, așa, nedrepți cum se arătau a fi; mai mult, le era recunoscător. La urma urmelor, nu aveau dreptate? Nu era el un copil al nimănui, nu le datora lor totul? În plus, pe zi ce trecea, puiandrul observa că violența nu face decît să complice lucrurile. Cîte situații conflictuale nejustificate pe de-a
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
căprioare se priviră una pe cealaltă. Văzuseră? Auziseră ? Știau? Ne vom consulta cu celelalte căprioare; vom răscoli pădurea în toate direcțiile, întrebînd animalele. Știi că vom face tot ce se poate pentru a te ajuta?! Vă cred și vă sînt recunoscător. Bucuria lui Lupino era fără margini. În sfîrșit: greu, ezitant, depinzînd de alții, dar fără să-și piardă speranța în izbîndă, înainta. CAPITOLUL 10 Chemarea inimii N iciodată locurile n-au trepidat de mai multă agitație. Nici șoimii, din înaltul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Și mare le era mirarea cînd, în cele din urmă, descopereau că singura dorință a tînărului mascul care le încălcase teritoriul era de a afla dacă găzduiau în zona lor o arătare ciudată, un lup schilod și orb. Lupino era recunoscător pentru constituția robustă cu care fusese înzestrat. Fie că trebuia să se confrunte cu un singur lup venit în recunoaștere, fie că avea de înfruntat doi sau chiar trei viteji războinici, puiandrul se străduia să fie întotdeauna pregătit. Nu urmărea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
critici încep să-și dispute gloria de a-i fi descoperit talentul, nu se arătă deloc surprins. Dar seninătatea lui, pe care unii o puneau pe seama înfumurării, se explica, dimpotrivă, printr-o modestie plină de încredere. Jonas era mai curând recunoscător stelei sale, decât propriilor lui merite. Se arătă ceva mai uimit când un negustor de tablouri se oferi să-i dea o sumă lunară, care-l scăpa de grija zilei de mâine. Zadarnic se strădui arhitectul Rateau, care, încă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Vivian tot ceea ce face? Reflectez la întrebarea asta. — Pentru că poate, îi răspund lui Bea. Am o epifanie care-mi dă fiori: cu toate că e ridicol că șefa mea nu mă lasă în pace în ziua nunții, o parte din mine e recunoscătoare că a intervenit ceva care să-mi ia gândurile de la iminentul eveniment. Pentru încă vreo câteva minute, nu voi fi nevoită să mă gândesc la lungul drum către altar. Nu voi fi nevoită să mă gândesc la viața către care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]