6,309 matches
-
Moldova cu o lecție a recunoștinței. Mie, părintele Ioachim mi-a spus, într-una din zile, când s-a terminat slujba: „Să nu te lași de biserică și de părintele Teofan niciodată. Dacă-l vei asculta pe Teofan nu vei regreta. Pe toți cei care l-au ascultat, îi văd astăzi în locuri bune. Este un om sfânt și face multe fapte bune pentru oameni”. Astfel de oameni a avut Cetățuia, de când a fost ea sfințită și până astăzi. Acești duhovnici
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cu dâre aspre de care nu scapă nici o rătăcitoare pe acest înșelător paradis. E oglinda. Sau poate doar cartea amintirilor își pâlpâie filele sale peste față, ca o adiere ușoară, într-o zi tristă de prier. Crede că nu va regreta nimic, nici nopțile de mai inundate de parfumul valerian al liliacului, nici poveștile aprinse cândva, într-o seară imaculată de iarnă, poveștile acelea care au prins aripi și au zburat într-un arabesc nedeslușit, pierzându-se pe culoarele uitării. Pipăind
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mare caz curajului meu și m-a tratat onest. Pentru ea am rămas „fetița cea simpatică din clasa a IX-a D”, până la sfârșit. Sfârșit care a venit peste doi ani, pentru că a murit de un afurisit de cancer. Am regretat-o. Și-o regret și acum. Mie mi-a fost dat să văd și omul de dincolo de catedră. I-am ajutat pe toți colegii mei care nu se descurcau la matematică, trimițându-le cocoloașe cu rezolvarea exercițiilor. Ea știa asta
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
esența pură a vieții. Îmi reflectam emoțiile cu rafinament, transformându-le În artă. Am dansat așa vreo două minute, sub privirea atentă a Angelei. Când am deschis ochii am simțit cum magia dansului s-a risipit și m-am oprit, regretând că se terminase. Angela nu a spus nimic la Început. Am privit-o printre șuvițele de păr negre care Îmi acopereau jumătate de față, făcându-mi griji că nu o mulțumisem. ― Ești minunată! a afirmat brusc. Am simțit un val
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
băieți cărora le-ai frânt inimile. Am râs amândoi. Mâna lui o apucă pe a mea, iar eu am decis să nu mi-o retrag. În schimb, am deschis gura fără să gândesc: ― Victor. Se opri din mers și am regretat imediat. Avusesem o idee proastă. Foarte proastă. Dar ochii lui Întunecați deja ii fixau pe ai mei și nu mai puteam da Înapoi. Mă iubești? am șoptit cu voce slabă. Ce Întrebare stupidă. Desigur că mă iubea. El mă iubea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mi-am dat seama că uitasem să respir. Am tușit ușor ca să-mi revin, În timp ce ea râdea de mine. ― Spune până la capăt, am certat-o eu. ― Toată chestia a durat maxim două minute, reluă ea pe un ton gânditor. Am regretat că Îl lăsasem să-mi scape și toată seara aia m-am simțit Îngrozitor. A doua zi Însă, m-a sunat. Maria zâmbi când Își aminti. Reținuse numărul de pe fișă. Și a treia zi, am vorbit din nou, apoi Într-
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
râdă, dar mă văzu atât de serioasă Încât Își luă și ea o expresie asemănătoare. ― Ce s-a Întâmplat? șopti ea. Te-a supărat? ― Nu... Se vedea că Maria se așteptase la un răspuns plurisilabic, dar eu am rămas mută, regretând că deschisesem subiectul. ― Este ceva ce nu Îți place la el? Întrebă Într-un final. ― Nu...cred. Nu știu. Maria, nu e vina lui, am oftat. Dar se pare că el mă iubește atât de mult și... Vreau să spun
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
cred. Nu știu. Maria, nu e vina lui, am oftat. Dar se pare că el mă iubește atât de mult și... Vreau să spun, și eu țin la el. Dar nu e suficient. Pe de altă parte, știu că aș regreta dacă ne-am despărți. Această frază dezordonată m-a lăsat fără aer și m am Întrebat dacă Maria prinsese măcar jumătate din cuvintele mele. Era, totuși, exprimarea Într-o oarecare măsură a tuturor problemelor mele legate de el și de
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
făcu un pas către mine. M-am dat Înapoi. ― S-a terminat, spuse el. ― Atât de repede? ― N-ar fi trebuit să se Întâmple niciodată. Victor oftă. O mică parte din mine se gândea că era posibil ca el să regrete cu adevărat toată Întâmplarea cu Eliza. Expresia feței Îmi rămase Însă impasibilă. ― Uite, Alisia. Știu că s-au Întâmplat multe lucruri neplăcute Între noi. Dar trebuie să știi că eu Încă țin la tine. Aș vrea să fim măcar prieteni
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mea. Și În timp ce o ascultam povestind, eram din ce În ce mai absorbit de frumusețea ei. Am vrut să o sărut, chiar atunci, chiar acolo, dar am reușit cumva să mă abțin. Și am luat o decizie pe care știam că nu o voi regreta niciodată. Să nu o las să plece. Am numărul ei. O cheamă Alisia. E un nume special, ca și ea. O voi suna. O voi curta. Voi face orice ca să o fac să fie a mea. Și asta pentru că știu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Bulgariei. În noaptea de 29 / 30 iunie trupele bulgare atacă trupele sârbești și grecești. Începea al doilea război balcanic. În noaptea de 2 / 3 iulie, Take Ionescu îl anunța pe Blondel că mobilizarea e iminentă. Blondel remarca: ”Guvernul pare să regrete că nu a mobilizat mult mai devreme , așa cum eu l-am sfătuit acum 8 zile”. Amestecul diplomației franceze în atitudinea guvernului român a fost atât de evident, încât guvernul bulgar intervenea oficial la Paris, pentru a semnala guvernului francez această
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]
-
mea surpriză, Misty O’Malley spăla o cratiță uriașă. Pentru asta, fusese nevoită să se cațăre pe un scaun. Deși eram convinsă că nu era de fapt nici o nevoie și că o făcuse doar ca să pară dulce și neajutorată. Am regretat imediat că nu insistasem să-i ajut și eu la curățenie. întotdeauna am avut sentimentul că făceam totul taman pe dos. Dacă i-aș fi ajutat eu și nu Misty O’Malley, aș fi avut impresia că sunt o fraieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în toate direcțiile, încercând să-și amintească pe unde-mi aruncasem hainele. Of, cât de rău îmi părea că nu mă trezisem la trei dimineața! Nu, trebuia să fiu cinstită și să recunosc că necazurile începuseră mult mai devreme. Cât regretam că-l lăsasem pe Luke Costello să mă sărute! De fapt, am hotărât eu, nenorocirea se abătuse asupra mea din clipa în care pusesem piciorul la Rickshaw Rooms. De ce nu ne dăduse bodyguardul un șut în fund, așa cum se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
încuia cu cheia, dar aveam de gând să pun un scaun sub clanță. Și nu era ciudat că doar cu o zi înainte mă epilasem pe picioare? Scânteia dintre mine și Luke era de netăgăduit. Nu era prima dată când regretam că nu era mai modern. Dar poate că dacă se tundea și-și cumpăra alte haine... Luke, poți să mă săruți când vrei. Oricând vrei tu. Dar Luke nu m-a sărutat. Așteptam nerăbdătoare. Lucrurile nu mergeau conform planului. Ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de corul de voci aprobatoare la care mă așteptasem. Ceilalți n-au făcut decât să întoarcă spre mine aceleași priviri pline de compasiune cu care îl trataseră și pe Neil. Chiar așa să fie, Rachel? m-a întrebat Josephine. Am regretat instantaneu că deschisesem gura. —Nu-ți place fața de derbedeu a lui Neil? N-am răspuns nimic. —Ei, Rachel, a zis ea. Simțeam că se apropie ceva neplăcut. — Lucrurile care ne displac cel mai mult la ceilalți sunt, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aia strălucitoare să nu mai arate mototolită. Iar când am încercat s-o întind cu unghia, am rupt-o! Pofta mea de zahăr și ciocolată fusese astâmpărată. Așa că teama, care nu putea coexista cu genul acela de poftă, a reapărut. Regretam profund ce făcusem. îmi doream să nu mă fi atins de ou. îmi doream să nici nu fi auzit vreodată de ouăle de Paște. Margaret avea să afle. Și chiar dacă Margaret nu afla, Dumnezeu știa oricum. Aveam să ajung în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a continuat el. Dar dacă renunț, simt că nu-mi mai rămâne nimic. Viața mea ar fi terminată. Ar fi ca și cum aș muri. înțelegi ce vreau să spun? Apoi, doctorul a părut să-și dea seama ce-mi spusese. A regretat că se spovedise, că se lăsase descoperit în fața mea. Așa că a încercat foarte rapid să reechilibreze balanța. —O să-ți fac o injecție, ești obișnuită cu injecțiile, nu-i așa? a chicotit el răutăcios. îmi place când am drogați ca pacienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
stai puțin, oprește-te o secundă!“ și și-a pus mâna pe brațul meu, n-aveam nici cea mai vagă idee ce voia să facă. Partea de jos mi-a tresărit anticipând, bucuroasă, o tăvăleală furișă prin pădure. Și am regretat că aveam șase rânduri de haine pe mine. Dar intenția lui Chris n-a fost decât aceea de a mă lua de braț. Dă-mi brațul, a spus el adăpostindu-mi cotul în căușul brațului lui. OK! Acum putem s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
n-am avut noroc. Poate că le ținea în sertarul de sus al biroului. Timbre, un coup-papier, niște plicuri... și o fotografie cu Randall și o blondă frumoasă la plajă. Minunat. Era a doua fotografie pe ziua respectivă pe care regretam c-o văzusem. și nici urmă de chibrituri. Mi-am abandonat misiunea, nedorind ca, fără să vreau, să-mi bag nasul unde nu trebuia mai mult decât o făcusem deja, m-am strecurat înapoi, în pat. Dușul curgea încă. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și se întrebă ce-ar fi făcut Henry dacă i-ar fi trecut și ei prin cap să se apuce să-i sugă sfârcurile. în cazul lui scosul din minți era o expresie mai degrabă deplasată. Pe deasupra, femeia începea să regrete cheltuirea celor șaptezeci de lire. Și asta o să-l scoată din minți pe Henry. El nu aproba deloc cardurile de credit. Dar Eva se distrase mult prea bine ca să-și strice ziua gândindu-se la reacția soțului ei. Părerea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
îi dăduse foc. Au fost nevoite să scoată apoi farfuria în grădină, fiindcă puțea îngrozitor și scotea teribil de mult fum, după care au așezat-o pe iarbă, hohotind de râs, în timp ce farfuria fumega. Acum, când rememora episodul, Eva își regreta acțiunea. Fusese un sutien bun, cu bandă elastică dublă, făcut în așa fel încât să ofere siguranță acolo unde femeile aveau mai mare nevoie - după cum enunțau reclamele de la televizor. Numai că Sally susținuse că era datoare față de ea însăși, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Wilt spre omucidere. Directorul-adjunct se lupta cu valurile de reporteri specializați pe crime și dornici să afle mai multe despre bărbatul care ajuta poliția în investigațiile asupra unei crime extrem de macabre, demnă de interesul ziarelor de scandal. Directorul începuse să regrete criticile aduse Studiilor Liberale în fața Comitetului pentru Educație. Doamna Chatterway sunase și-l anunțase că găsea remarcele sale ca fiind de prost gust, sugerând că s-ar putea să ceară și o anchetă asupra felului în care era condusă Catedra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
a determinat să hotărăști s-o ucizi. — Nu m-am hotărât s-o ucid, replică Wilt. — A fost un gest spontan? Un impuls de moment căruia n-ai putut să-i reziști? Un acces de nebunie pe care acum îl regreți? — N-a fost nici una din chestiile astea. în primul rând, n-a fost nici un fel de gest. A fost o simplă fantezie. — Dar recunoști totuși că ți-a trecut așa ceva prin minte? — Inspectore, începu Wilt, dacă aș acționa urmând fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nici o îndoială că până la urmă Eva o să apară de undeva, sprintenă, sănătoasă și mai mult decât un pic supusă, mai ales când își va da seama la ce dusese impulsivitatea ei. O merita după ce îi trimisese păpușa aia dezgustătoare! O să regrete gestul ăla câte zile o mai avea ea de trăit! Da, dacă trebuia să pice cineva prost în toată povestea asta, aia nu putea fi decât draga și buna de Eva, cu apucăturile ei tiranice și mania ei pentru ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și-o trag în școală și alte povești în același gen. Dați-ne o fază tare din asta și-o să vă lăsăm să scăpați în chestia cu Wilt. — Ieși din biroul meu! țipă domnul Morris. Domnul MacArthur se ridică. — O să regretați ce-ați făcut acum, zise el și coborî până la cantina studenților ca să scormonească după niște mizerii despre domnul Morris. — Fără teste, spuse hotărât Wilt. Sunt înșelătoare. — Așa credeți? întrebă dr. Pittman. Dr. Pittman era psihiatru practicant la spitalul Fenland și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]