3,881 matches
-
o serie de sarcini plictisitoare, nu mai depind de forurile superioare, de dispoziții, pot face ceea ce-mi doresc. Mă bucur că în decursul anilor, am putut organiza, ajutat uneori de colegi sau de colege, întâlnirile noastre aniversare, unde emoțiile revederii noastre întreceau cu mult orice efort necesar pentru aceste acțiuni. 1. Toți colegii noștri, împrăștiați prin lume, aducem alese multumri familiei Lucia și Puiu Tomorug, care cu o regularitate de ceasaornic ne-au chemat, la timpul potrivit, în decursul primilor
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93331]
-
ajungând director la foarte mari Centrale industriale românești sau străine, cu multă muncă dar și cu mari satisfacții, se pensionează în anul 1999. Deși locul de muncă și de trai este tocmai în sudul țării, el a venit la toate revederile noastre de la liceu, acestea fiind un prilej de a ajunge în Bucovina și a depana amintirile de altădată.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93335]
-
surâs. Șoferul - cu blândețea necesară pentru a-l face pe un bețiv să coboare dintr-un taxi - mă liniști în sensul că și el are zahăr și n-a murit din asta, „da’ trebuie să mănânci bine de dimineață”. „La revedere, la revedere” - le-am spus de pe alt tărâm. Maladia se fixă, mai mult ca sigur, pe drumul dintre mașină și camera mea de hotel, unde am urcat în așteptarea lor; nu erau în hol, nu-i găsisem la restaurant (era
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cu blândețea necesară pentru a-l face pe un bețiv să coboare dintr-un taxi - mă liniști în sensul că și el are zahăr și n-a murit din asta, „da’ trebuie să mănânci bine de dimineață”. „La revedere, la revedere” - le-am spus de pe alt tărâm. Maladia se fixă, mai mult ca sigur, pe drumul dintre mașină și camera mea de hotel, unde am urcat în așteptarea lor; nu erau în hol, nu-i găsisem la restaurant (era ora prânzului
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
peste vreo oră. Plecarea era definitivă. Înapoi nu mai existau decât părinții mei, sora și o mătușă, prietenii și amintirile, înainte nu știam ce ne așteaptă. După ce am trecut prin vămi și centre de primire, ne-au întâmpinat rudele soțului. Revederea, mai puțin patetică decât m-am așteptat, a fost revitalizantă. Eram niște naufragiați scăpați de la înec. După „reanimare“ a început „adaptarea“ la mediu. Localitatea unde trăiesc rudele soțului, nu departe de Köln, este situată pe coama unor dealuri împădurite. Casele
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
aceea la plecarea dintre cei vii la1778 a «excelenței sale» contele Iosif Teleki de Szek, iobagii celor două Cârțișoare, i-au cântat atunci în zorii zilei când se cântă Cocoșdaiul, prohodul lor de adio: Te du! Te du! Adio! Și fără revedere! Departe, tu departe te du din țara mea! Demonii te primească cu sadică plăcere. Și iadul să te-nghită și naiba să te ia! așa cum cândva scriitorul român Grigore Alexandrescu își va lua rămas bun în anul 1854 dela consulul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
povârnișul dealului ce străjuiește acea parte a orașului alcătuind un peisaj ce îți încântă sufletul și îți desfată privirile. Pentru cateva ore de tihnă, de vorbă bună și de împăcare sufletească Dumitru Dascălu străbate de-a curmezișul marele oraș. Bucuria revederii celor doi prieteni se reflectă în lumina chipurilor lor, stafidite de ani, și în scânteierile ochilor obosiți cu care se examinează reciproc. După îmbrățișarea amicală și urările cuvenite de bun venit și bun găsit, după servirea apetisantei dulceți, dialogul amical
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
retrăim la alte cote de intensitate momente și întâmplări din viața de elevi, în ambianța mirifică a Șendriceniului drag. Nu ne au împiedicat nici osteneala drumului, nici povara anilor, nici șubrezenia sănătății, nici puținătatea banilor. Cu inimile pline de bucuria revederii, cu ochii încețoșați de vârstă dar și de emoții, am dat ocol clădirii școlii, am admirat numeroasele anexe adaptate noului profil al așezământului, ne-am plimbat pe malul iazului, am adăstat în insula care ne-a inspirat și legănat visele
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
textele în proză sau în versuri ale amândurora, ne confruntam opiniile. Erau benefice și rodnice întâlnirile noastre pentru susținerea creației literare dar și pentru atenuarea efectelor singurătății, care ne măcina pe amândoi, deopotrivă. Chipul luminos al poetului iradia de bucuria revederii ori de câte ori pătrundeam cu autoturismul în curtea-i mare, așternută cu un covor verde și moale de troscot. Aceeași stare sufletească o trăia când îl vizitau colegi de la școala normală ori de la facultate, personalități literare și oficialități, prieteni, despre care îmi
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
câteva vase pescărești și o altă ambarcațiune cu numele de „Speranța”. Atunci acest nume îmi era total necunoscut, doar că mi-a plăcut acea corabie și i-am reținut numele. După două săptămâni, cu părere de rău, cântând trist „La revedere tabără dragă”, cu bagajele în mână, ne-am îndreptat spre calea ferată unde ne aștepta trenul abia sosit. Pe drum ne-am întâlnit cu cei care atunci soseau în tabără. Ne-am salutat pionierește. La plecarea din tabără știam că
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
s-au simțit bine la noi, iar eu am primit cadou, culori și materiale folositoare la pictat. După plecarea lor am continuat să lucrez toată vacanța cu materialele dăruite de ei. Așa cum au promis, au revenit și în anul următor. Revederea mea cu ei nu a durat decât o săptămână deoarece am fost nevoit să mă întorc la școală pentru practica de vară. Nu i-am mai întâlnit, dar le-am promis că voi urma școala de arte plastice și m-
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cu trenul, coborâm în gară la Pitești, orașul care pentru două zile devenea capitala Artei Naive. Pe holul Hotelului Argeș unde eram cazați am început să ne întâlnim cu ceilalți colegi veniți din diferite colțuri din țară la marea manifestare. Revederea era un mijloc de bucurie prin care ne împărtășeam reciproc sentimentele, povestindu-ne între noi diferite evenimente culturale sau cele din viața particulară, succesele și realizările pe plan artistic ce s-au desfășurat pe parcursul anului ce a trecut de când nu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
care veniseră mai târziu sau cu care nu ne întâlnisem pe la Hotel, a prelungit puțin ședința datorită unui val de comunicare stârnit de întâlnirea dintre noi, salutări, îmbrățișări și pupături între colege în preajma unor zâmbete ce arătau de departe bucuria revederii dintre noi. Discuțiile au trecut imediat, care mai importante, care mai puțin importante, după care ne-am îndreptat cu toții spre restaurantul unde trebuia să servim masa de seară, un loc destul de cald și primitor, unde după ce ne-am potolit fiecare
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ne vom opri de data aceasta la ea. Cert este că, pentru cei de la TVR Cultural, noțiunea de kitsch a rămas o nebuloasă. Că este așa o dovedește și programarea, la numai o oră după ce Adrian Pintea își lua la revedere de la telespectatorii săi, a unei mostre colosale de kitsch: o emisiune de muzică populară. Câteva coconițe îmbrăcate scrobit, de la Artizanat, rujate și machiate, erau scoase la iarbă verde și puse să ne gâdile plăcut auzul. Dimineață se treziseră, își băuseră
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
între noi ? - Am fost o idioată ! M-am lăsat ademenenită ca o proastă. - Asta-i tot? Atât ai de spus după toate trăirile noastre? După toate nopțile frumoase? - Ce ar mai fi de spus? Să-ți spun drum bun, la revedere și să nu uiți de mine. Își croi drum prin mulțimea din vamă, iar după câțiva pași întoarse capul căutându-l din priviri, parcă să se asigure că luase o hotărâre bună. El încă mai era pe scările trenului uitându
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
toamnei, în această lună extrem de aglomerată când toți tinerii se pregăteau de un nou an de școală, mulțimea se vânzolea prin oraș. Victoria, în aparență părea destul de calmă. Plutea un aer uscat de toamnă. La plecare, Victoria își luase la revedere pe rând de la toți cei dragi iar când ajunsese la prietena ei Miruna, aceasta începu să plângă. - Nu mai plânge. Nu plec peste hotare și nici la un alt capăt de țară! O să vin în vacanță acasă și nu numai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Lasă totul în seama mea. Nu ai să-mi poți reproșa nimic. Ai încredere în mine. Te pup și să ai grijă de tine! Și tu mamă la fel. Mai vorbim, ne mai auzim la un telefon. Cu bine. La revedere. Vă pup pe toți. Mașina alerga cu viteză spre capitală și nici unul din cei doi nu dădeau semne de oboseală, considerând mai degrabă că sunt recompensați. Pe când lumina soarelui era aproape de amurg, se proiecta la întâmplare un curcubeu chiar deasupra
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mi-a spus că așa i-a trasat sarcină domn' inginer Marinescu. Zice că în viața de toate zilele... deh... necăsătorit... Eu v-am spus așa, să știți, că-n fond era dreptul dumneavoastră să fiți consemnat ca fruntaș... La revedere! La revedere! îi zic. În drum spre birou mă pufnește rîsul: "Columbo". Ce să aibă Marinescu cu mine?! Astea-s urzeli ale celor care nu-l înghit pe Marinescu și vor să mă utilizeze ca masă de manevră. Ei, da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spus că așa i-a trasat sarcină domn' inginer Marinescu. Zice că în viața de toate zilele... deh... necăsătorit... Eu v-am spus așa, să știți, că-n fond era dreptul dumneavoastră să fiți consemnat ca fruntaș... La revedere! La revedere! îi zic. În drum spre birou mă pufnește rîsul: "Columbo". Ce să aibă Marinescu cu mine?! Astea-s urzeli ale celor care nu-l înghit pe Marinescu și vor să mă utilizeze ca masă de manevră. Ei, da' rușinos a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
clar? Bine, mormăi eu. Poate mă faceți să vin de pomană cu noaptea-n cap la combinat... Tovarășe inginer, mie nu-mi place să mă joc cu vorbele. Să n-o mai lungim că am treabă. Pe mîine dimineață. La revedere! La revedere, mormăi, închizînd telefonul. Stau un timp pe gînduri, mirat de discuția purtată. Aprigă femeie! Dacă întîrzii mîine și-o fac să mă aștepte, e jale. Muncitorii de pe șantier lucrează în acord. Pentru ei orele pierdute sînt bani pierduți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mormăi eu. Poate mă faceți să vin de pomană cu noaptea-n cap la combinat... Tovarășe inginer, mie nu-mi place să mă joc cu vorbele. Să n-o mai lungim că am treabă. Pe mîine dimineață. La revedere! La revedere, mormăi, închizînd telefonul. Stau un timp pe gînduri, mirat de discuția purtată. Aprigă femeie! Dacă întîrzii mîine și-o fac să mă aștepte, e jale. Muncitorii de pe șantier lucrează în acord. Pentru ei orele pierdute sînt bani pierduți. Mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-mi vine să iau cîmpii. Îți trimit un mecanic să schimbe rulmentul. Nu, că n-am timp să-l aștept. Trebuie să duc cutiuțele, pe urmă mai am treabă prin combinat. Cum vrei. Mulțumesc pentru ce mi-ai arătat! La revedere! Ies din seră bătut de gînduri, înfiorat de priveliștea magnoliei în floare, fericit în sinea mea că la ora patru voi veni pe aici să iau o cutiuță cu trei magnolii, să o duc Liviei. Pentru ea, care are atîta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Petrache? o întreb. Întreabă-l tu, că eu nu risc, vine răspunsul însoțit de-un oftat. Chiar nu vrei o cafea? mă întreabă Lidia. Nu, sigur nu. Să nu mă uitați cu coeficienții aceia, zic doamnei Petrache. Sărut mîinile, la revedere! Ies și cobor în fugă scările. Jos, în holul de la intrare, Vlad dă unui muncitor niște cutii să le ducă la instalație. Ascultă, Vlad, îi spun cînd rămîne singur, ce-ai vrut să zici cu "opera capitală" a vieții mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rîde Graur. Ia vezi, continuă el pe un ton grav, nu cumva calci pe urmele lui Vlad, construindu-ți și tu o poză? Aș vrea eu să fiu ca scriitor măcar pe jumătate din cît e Vlad ca inventator. La revedere, Petre! Cobor în fugă pînă la etajul următor, obsedat de același gînd: Livia... Dacă n-ar fi fost noaptea aceea, poate n-o cunoșteam. Am muncit mult atunci. Era într-o sîmbătă spre duminică. Imediat ce-am ajuns acasă de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Nu uita: dacă nu pleci, deseară te-aștept. Anunță-mă la timp. Bine, Brîndușa. Cred că rămîn să te vizitez deseară, îi spune femeia blondă. Oricum, vreau să rezolv cu filamentele... Fii fără grijă. Tovarășul Vlădeanu va rezolva problema. La revedere! Rămîn singur cu doamna blondă și am senzația că, dacă nu-mi ies puțin din pepeni, crăp; crăp ca un pepene galben în zori. "Tovarășul Vlădeanu va rezolva problema", o imit eu pe Brîndușa. Uite-așa se pasează pisica. Femeia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]