11,877 matches
-
umblateă/ Nepăsător cum ar fi fost De-a fraților durere,/ Ar fi căutat al vieții rost În vise și himere. (Ă)./ Din veac creștea spre el mereu/ Un murmur fără nume/ Zadarnic lanțul lung și greu Cerca să Îl sugrume -/Revoltă aprigă mustea Jăratecul sub spuză!/ În beznă se ivise-o stea - Râvnită călăuză./ Poetul clocotea acum De vajnic dor de viață/Setos să Își deschidă drum Prin caerul de ceață;/Și despicând Într-un târziu Însingurării zidul,/În minte Îi
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ea. Mai mult Încă, În acest război ea Își pierde soțul și urmele aspre ale vieții se adaugă neîncetat lângă tristele amintiri ale copilăriei și adolescenței sale de slugă În case boierești. Și totuși, situația asta nu ascunde În ea revoltă, nu-i ajută să deosebească Între oameni prietenii și dușmanii, asupriții și asupritorii. Mai mult decât atât, din comportarea Anei nu reies limpede - cu toate că autorul insinuează la un moment dat acest lucru - nici măcar elementele generale, instinctive ale unei conștiințe sau
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
spiritului de partid, ducând de data aceasta la o manifestare cu caracter opus, Îl constituie denaturarea operei unui scriitor În sensul glorificării lui integrale, prin escamotarea părților negative. Un exemplu recent În acest sens, Îl oferă un fragment de studiu Revolta socială a lui Coșbuc (Viața românească 10-11) de J. Popper. (Ă). Autorul pierde din vedere că alături de poezia lui Coșbuc, care În studiul amintit atinge pragul de sus al aprecierii elogioase, există la această epocă o poezie situată pe pozițiile
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Fărcășan. - O carte a construcției socialiste. Romanul „Drum fără pulbere” de Petru Dumitriu. În: Scânteia, nr. 2197, 17 nov. Petru Dumitriu. - Întâlnire cu eroii. În: Contemporanul, nr. 261 (30) 27 iul. Silvian Iosifescu. - O pagină din viața de trudă și revoltă a iobagilor (C.Ignătescu:„Moșia oamenilor slobozi”). În: Contemporanul, nr. 236 (15) 13 apr. - Dumitru Drumaru. - Despre oglindirea adevărului istoric În roman.( C. Ignătescu: „Moșia oamenilor slobozi”). În: Almanahul literar, nr. 6-7 (19-20), iun.-iul. Mihai Gafița. - Ce ascundeau decorurile
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
funcția educativă a scrierilor etc.). Din 1934, P este Înlocuit În literatura sovietică cu realismul socialist (RS). Tematic, literatura P a glorificat munca și proletarul („omul nou”), a impus o serie de șabloane: muncitorul În salopeta albastră, strungul, uzina, munca, revolta antiburgheză, imaginea sărăciei și a exploatării etc. Odată cu P, Își Începe cariera literatura lozincardă, schematismul, șablonizarea tipologică, expresia literară accesibilă (cu scopul lărgirii audienței proletare și literare). Teoretic și principial, realismul socialist a renegat proletcultismul, dar spiritul proletcultist, obsesiile și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
această reacție o slăbiciune de caracter? Ar fi căzut Kant la examenul cel mai sever la care i-au fost supuse convingerile? Cred că lucrurile nu stau așa, că această impresie este înșelătoare. Mai întâi, Kant nu a aprobat niciodată revolta față de legi proaste și față de autorități, nădăjduind că primele vor putea fi schimbate iar cele din urmă înlăturate odată cu progresele luminării. Se cuvine să reținem de asemenea că în scrisoarea de răspuns el nu a retractat nici una din ideile expuse
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și de legitimă ar fi la un moment dat nemulțumirea unora față de anumite legi, reglementări instituționale sau dispoziții pe care trebuie să le execute în calitate de persoane cu funcții publice, Kant nu le va recunoaște acestora dreptul la nesubordonare și la revoltă. Convingerea lui neclintită a fost că pierderea va fi mai mare decât câștigul ori de câte ori prețul schimbării va fi tulburarea păcii civile, afectarea gravă a funcționării normale a instituțiilor unei colectivități. Oamenii cu stare de spirit revoluționară îl vor putea socoti
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Chandler trebuie căutată dincolo de obișnuitele scopuri ale romanului polițist - divertismentul și, eventual, încercarea de a preda o lecție morală. Ținta lui e metafizică. Ea vizează teme abstracte precum singurătatea, deziluzia, zădărnicia, eșecul, urâtul, criza, degenerescența, plictisul, oroarea, alienarea, căderea, opacitatea, revolta, frica. În raport cu ele, detectivul Marlowe e un „investigator” al nevăzutelor și nu al aparențelor nemilosului univers tentacular. Blocat la limita a două lumi - cea interioară și cea exterioară -, Marlowe își percepe neputința într-un mod ironic și tragic, în egală
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
formule lipsite de originalitate (psycho-thriller, novel of murder, chase), nu fac decât să-i întărească mentalitatea de exilat într-o lume de o înspăimântătoare sărăcie conceptuală. Mare parte a corespondenței lui Chandler e dedicată analizei amănunțite a identității literaturii polițiste. Revolta țâfnoasă împotriva celor care văd în el un scriitor ce evoluează mult sub posibilitățile sale nu e deloc fondată. Excepțiile de la regulă nu motivează ridicarea indignată a sprâncenei și nici potopul de ironii revărsate în direcția celor care-i sugerează
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
stilul este lipsit de armonie. Este ca un flaut care cântă solitar, un lucru incomplet, foarte eficient sau foarte stupid, în funcție de situație - și totuși ceva incomplet (Chandler, 2000, p. 37). Moștenitor al tradiției ajunse la epuizare, Chandler se dedă unei revolte sterile, conștient că nu poate schimba cu nimic lucrurile. Stilul „utilitarian” și „esențialmente vulgar” al culturii americane împiedică producerea unor opere de artă demne de respect. Pentru a crea valoare în America trebuie, susține autorul, să ai o identitate complexă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
e, după cum se vede, nici compact apologetică, nici nedrept-denunțătoare. Evidențele dezastrului moral și estetic sunt prea șocante pentru a nu fi luate în seamă. Capacitatea Hollywoodului de a reduce totul la insignifianță, la irelevanță, la simplu deșeu nu stârnesc, însă, revoltă, ci, cum spunea în debutul articolului, plictis. Un plictis combinat cu uimire, cu o jenată stupefacție în fața ravagiilor produse de malaxorul estetic, de mașinăria dezinvolt-infernală: O industrie cu resurse atât de vaste și cu tehnici atât de magice n-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mereu la suprafață, gata să fie descoperită de oricare dintre cititori, pe când personajele și locurile își păstrează un mister ce supraviețuiește cărții. Eroii sunt vii, dar situațiile în care Marlowe se trezește angrenat sunt mai mult sau mai puțin tipice. Revolta generației Hammett împotriva modelului stabilit de marii maeștri ai deceniilor anterioare n-a făcut, de fapt, decât să substituie un model cu altul. Regulile rigide stabilite de Conan Doyle sau Agatha Christie au fost înlocuite cu abordări mai flexibile, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sută la sută. În schimb, ele lasă loc liber unor supoziții multiple: dispariția dublonului Brasher este explicată prin obligația lui Leslie Murdock de a-și plăti datoriile la jocurile de cărți. În același timp, furtul poate fi privit din perspectiva revoltei fiului dominat de o mamă autoritară. Atmosfera de teroare instaurată în familie de mama alcoolică și intolerantă determină fuga soției lui Leslie, dar provoacă și tentativa acestuia de a-i administra o lecție usturătoare. Unul din punctele tari ale romanului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Philip Marlowe, trece printr-o compactă pasă negativă. Nesigur pe sine, nemulțumit de propria condiție existențială, el alternează momentele de amară meditație asupra lumii cu o crudă autoscopie. Un întreg capitol, 13, e construit pe dinamica precară a eșecului și revoltei, a capcanei în care detectivul se știe prins. În cărțile anterioare, momentele de reflecție se derulau în spațiul protector al propriului apartament. De data aceasta, suferind de o stranie claustrofobie, parcurgând la întâmplare autostrăzile ce-l scot departe de tumultul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
din tabachere scumpe și-și ofereau unul altuia foc cu niște brichete scumpe. Iar servitorii se cocoșaseră tot cărând la tăvi cu băutură pe terasă și la piscina de dimensiunile lacului Huron, dar mult mai curată. Într-un puseu de revoltă, având revelația că a nimerit în păienjenișul unui joc trucat, Marlowe încearcă să despartă apele primejdioase care, asemenea unei mlaștini, îl trag violent spre adâncimi. Dacă n-ar fi existat avertismentul din primele rânduri ale povestirii („Dacă sunteți însă din
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
față în urmă cu mai bine de doi ani de zile, nemulțumiți fiind de modul în care erau prezentate evenimentele de la Pitești în toate cercurile și mediile, inclusiv (deseori) în discuțiile dintre foștii deținuți politici. Cartea s-a născut din revolta față de injustețea destinului victimelor - nu doar în cadrul acțiunii și după eliberare, ci și după 1989, când au fost (și sunt încă) acuzate ori privite cu suspiciune. Am încercat, așadar, să creionăm portretele celor care au trecut prin Pitești și/sau
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
căruia „i se cuvine mai degrabă ostilitatea, ba chiar ura mea? El nu pare să aibă nici cea mai mică iubire pentru mine”. În sfârșit, altruismul este nociv, cel puțin pentru individ, întrucât îi cere prea mult, ducându-l la revoltă sau la nevroză. Altruismul merită deci o revoltă vehementă, tocmai pentru că este irealizabil, de vreme ce „omul nu e o ființă blândă, care are nevoie de dragoste (...), el numărând pe bună dreptate printre atitudinile sale pulsionale și o parte însemnată de înclinație
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
chiar ura mea? El nu pare să aibă nici cea mai mică iubire pentru mine”. În sfârșit, altruismul este nociv, cel puțin pentru individ, întrucât îi cere prea mult, ducându-l la revoltă sau la nevroză. Altruismul merită deci o revoltă vehementă, tocmai pentru că este irealizabil, de vreme ce „omul nu e o ființă blândă, care are nevoie de dragoste (...), el numărând pe bună dreptate printre atitudinile sale pulsionale și o parte însemnată de înclinație spre agresiune” (Freud, 1930/1995). Freud nu recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dreptul la autodeterminare” al unor provincii care aparțineau statului român. Ca urmare a proclamării, dincolo de Nistru, În vara anului 1924, a unei „Republici Moldovenești”, În luna septembrie a aceluiași an, comuniștii basarabeni au provocat agitații În satul Tatar-Bunar din Basarabia. Revolta de la Tatar-Bunar s-a extins și În alte sate cu populație rusă din Basarabia, ceea ce a determinat intervenția Ministerului de Interne român, care a hotărât trimiterea de trupe pentru reprimarea agitațiilor de la Tatar-Bunar. Aceasta a determinat guvernarea liberală ca, În
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
din 1956, Wladyslaw Gomulka a tolerat o liberalizare relativă a presei și o anumită circulație a indivizilor către Occident. El a suscitat chiar o mică decolectivizare: țăranii care doreau erau invitați să părăsească cooperativele de producție. Alungat de la putere de revolta muncitorească din 1970, Gomulka a făcut loc unui nou secretar providențial: Edward Gierek, care a propus societății poloneze o politică de consum de tip occidental, grație unei ameliorări multașteptate a sistemului de producție socialist. Pariul lui Gierek era simplu: era
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Europe centrale 1980-1990, Gallimard, Paris, 1990, p. 279. „Am transformat bucuria În investiție economică, adică am obținut acordul social pentru pacea civilă În fața unei căderi abrupte a condițiilor de viață”, va spune el, mirându-se că nu a existat nicio revoltă anticapitalistă după trei ani de sacrificii ale populației. Citat din discursul lui B. Geremek cu ocazia primei ședințe a seminarului său de la Collège de France consacrat „dilemelor postcomunismului”, În 1993. Pierre Bourdieu: „Evenimentele biografice se definesc ca tot atâtea plasări
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
contradictorie, concretizată în mai multe perechi antitetice care, în numeroase poezii, constituie polii unei tensiuni lirico-ideatice structurante. Proiectată pe un „fundal de rumoare patetică”, creația lui O. Goga îi apare ca o fuziune „între strălucirea cuvintelor și freamătul răscolitor al revoltei”. În studiul Poezia lui Lucian Blaga, criticul urmărește câteva dintre ideile-cheie ale filosofiei acestuia (pe care o aprofundase și o apreciase superlativ în articolele din deceniul al patrulea) în formulările metaforice ale versurilor: certitudinea misterului de dincolo de rațiune și de
BUCUR-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285902_a_287231]
-
fantomă, adică „trenul secolului [...] reprezentând panica unei epoci”. Descripția și portretistica subsumează mărcile stilistice ale poeticii avangardiste: vagabondul caută „pepita unei coji de pâine”, „visul zace ca un înger tăiat de tren” etc. Stilistica pregnantă a reportajelor sale, amestec de revoltă și toleranță, potențial tragic și lirism, incisivitate, sarcasm și umor, este la fel de importantă ca evenimentul relatat. Memorialistica literară își revendică grupajul Lentile, despre prieteni scriitori și artiști: B. Fundoianu, Ilarie Voronca, I. Ross, I. Berman și Tudor Arghezi, Geo Bogza
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
în descendența „Contemporanului”, pe traiectoria ce duce spre poporanism în faza lui inițială, prozatorul pivotează convins, cu un patetism nedisimulat, în interiorul tematicii sociale. Obsesive sunt pentru el oprimarea țăranului și ruina vieții de la sate; atitudine în care intră deopotrivă înduioșare, revoltă, protest. Tendința cată să devină demonstrație tezistă, limitând valoarea acestor încercări literare, comparabile (uneori chiar surprinzător de asemănătoare) cu paginile Sofiei Nădejde despre „chinurile vieții” de la țară. Mi-a cântat cucu-n față, nuvela de debut, pe care s-a
BUJOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285922_a_287251]
-
în revista „Tribuna”, colaborând apoi la „Steaua”, „Limba română”, „Limbă și literatură”, „Familia”, iar după 1989 la „Literatură și artă” (Chișinău), „Haiku” (București), „Libertatea” (Novi Sad), „Aurora” (Oradea) ș.a. Debutează editorial ca traducător al romanelor Zeilor le e sete și Revolta îngerilor de Anatole France (1978). Primul volum de poezii originale, Nocturnalia, îi apare în 1985. Îngrijește ediții din Liviu Rebreanu și N. Steinhardt. În 1991 obține Premiul revistei „Poesis”; în 1992 Premiul Uniunii Scriitorilor din Chișinău, pentru un studiu critic
BULAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]