4,056 matches
-
colaborare cu Mihaela Voicu); Marin Tarangul, Prin ochiul lui Nichita, București, 1997 (în colaborare cu Michaela Gulea); Henri Michaux, Mișcări ale ființei interioare, București, 2000. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Studii despre romantismul românesc, RL, 1976, 22; Ion Simuț, Studii despre romantism, LCF, 1976, 31; Șerban Cioculescu, Breviar, RL, 1985,15. G.O.
DUDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286890_a_288219]
-
București, 1916; Curs de literatură franceză. Secolul al XVIII-lea, București, 1919-1920; Villon. Montaigne, București, 1923-1924; Teatrul francez în sec. al XVII-lea, București, 1923-1924; Vasile Alecsandri și scriitorii francezi, București, 1924; Anatole France, București, 1925; Ronsard, București, 1925; Începuturile romantismului francez, București, 1927-1928; Literatura franceză în secolul al XVIII-lea, București, 1934; Poezia lirica în Evul Mediu și comentarii din Charles d’Orléans și François Villon, București, 1934; Boileau și Voltaire, critici literări, București, 1934-1935; Preromantismul francez (1761-1820), București, 1934-1935
DROUHET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286878_a_288207]
-
francez, București, 1927-1928; Literatura franceză în secolul al XVIII-lea, București, 1934; Poezia lirica în Evul Mediu și comentarii din Charles d’Orléans și François Villon, București, 1934; Boileau și Voltaire, critici literări, București, 1934-1935; Preromantismul francez (1761-1820), București, 1934-1935; Romantismul, București, 1937; Umanismul. Renașterea și Rabelais, București, 1937; La Chanson de Roland. Poezia lirica medievală. Trubadurii. François Villon, București, 1937-1938; Teatrul romantic, românul romantic, ivirea spiritului realist în epoca romantică, București, 1937-1938; Poezia franceză în secolul al XVI-lea, București
DROUHET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286878_a_288207]
-
de factură populară. Era, de altfel, un neistovit culegător de folclor. Cu toate că adesea poezia lui are aspectul unei narațiuni dezlânate, unde lirismul se revarsă necenzurat, în imagini grandilocvente, există și câteva semne de trecere spre o altă etapă, diferită de romantismul pașoptist ca „fenomen de generație”, cum îl definea Pompiliu Constantinescu. G. își plânge singurătatea, tristețea, amorurile neîmplinite, cugetă la trecerea vremii, cultivă motive noi, ce țin de exotism, demonism ori macabru (Emirii, Danțul morții ș.a.). El a fost cu siguranță
GRANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
îi lipsesc atât frenezia carnavalescă ori ludică, cât și grandilocvența ori exploziile sumbre. G. cultivă un anumit patos auster, implicit, aproape criptat: cel al cotidianului prozaic, observat cu autenticitate, într-o viziune predominant „rece”, ușor înflorită de o undă de romantism și sentimentalism. Textualismul practicat rezidă în deconspirarea intermitentă a iluziei referențiale, în autocomentariu, în desfacerea la vedere a mașinăriei textuale, operată cu grație și precizie, ingeniozitate, iscusință. Textul nu e însă ludic-autodistructiv și ar putea fi afiliat mai degrabă extremului
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
la fel ca „omul” revoluțiilor sau, În alt fel, ca supraomul nietzshceean, care nu și-a putut asuma un orizont ontologic lipsit de transcendență (aici se mai lucrează Încă). În fiecare dintre aceste ferpare făcute literaturii, se revine la originile romantismului ca la originea acestei supralicitări, atunci cînd literatura s-a pliat pe o estetică a libertății care a dus-o la autarhie și a ridicat-o deasupra cotidianului, societății, vieții, la fel cum sufletul se Înalță din corp, părăsindu-l
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din care vorbeau. Poate că ei recunoșteau adevărul citatelor de mai sus, dar asta nu-i Împiedica să nu-i sesizeze imediat limitele. La nivel societal, afirmația lui Rorty e adevărată. Totuși, dacă inventivitatea ar lipsi din viața indivizilor, sau “romantismul”, societatea liberală ar fi Încetul cu Încetul pusă În pericol. Astfel că Foucault sau Deleuze sînt utili nu atît societății ci unora din indivizii care-o alcătuiesc. Ei sînt literatura lor, pentru că, pornind de la Nietzsche, au construit o utopie estetică
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dar, În atari limite, excelent manipulat: vezi de pildă istoria mimesis-ului din capitolul “Lumea” sau a istoriei literare din capitolul “Istoria”) și două direcții de interpretare exclusive, fiecare apanaj al uneia dintre cele două vîrste moderne ale viziunii despre literatură: romantismul/postromantismul (clasicizat În secolul XX) și radicalismul nihilist (adept al sincronicității și autogenerării). Fiecare dintre cele șapte categorii care investesc fenomenul literar este urmărită de la naștere, diacronic, și apoi focalizată În momentul contestării la care au supus-o cu furie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
foarte greu să recunoască. Dacă autorul Poveștii de iubire o face, nu Înseamnă că efectele ei sunt lipsite de savoarea pe care doar Răul, și-ncă premeditat, le poate avea. IV. 3. Autoficțiune, autoficționari. Postmodernitatea poate nu este decît un romantism demitizat, scrie Mihail Neamțu În Gramatica ortodoxiei. Autoficțiunea consacră, În anii 90 ai secolului trecut, mitul romantismului demitizat. Poveste de iubire are toate datele - mai puțin pactul nominal, numele naratorului identic cu cel al autorului - unei autoficțiuni. Ea pune În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lipsite de savoarea pe care doar Răul, și-ncă premeditat, le poate avea. IV. 3. Autoficțiune, autoficționari. Postmodernitatea poate nu este decît un romantism demitizat, scrie Mihail Neamțu În Gramatica ortodoxiei. Autoficțiunea consacră, În anii 90 ai secolului trecut, mitul romantismului demitizat. Poveste de iubire are toate datele - mai puțin pactul nominal, numele naratorului identic cu cel al autorului - unei autoficțiuni. Ea pune În scenă un „eu” aparent bolnav psihic, deși foarte lucid În ceea ce face. În fond, aparența lui de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mult decît pe sine o dramă de viață ca pretext al unei expoziții discursive. Contrar aparențelor, dar cît se poate de logic, numai ceea ce este expus poate ascunde ceva. Literatura enunțiativă semnalează neîntrerupt pulsiunea de dincoace de cuvinte, invers față de romantism care făcea mereu recurs la transcendență. În ambele cazuri, Însă, accesul, dincoace sau dincolo, e arătat, dar amînat. Rămîne să descoperiți dumneavoastră tensiunea acestei eterne amăgiri. Jean Rouaud Firav, timid, mic de statură (așa cum mi-l amintesc dintr-o ediție
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
intelectul, de pildă, așa cum se Întîmplă cu filozofia) ci sensibilității și imaginației, adică exact facultăților de relaționare cu lumea pe care gîndirea secolelor 18 și 19 le-a exaltat cel mai mult: sensibilitatea, de către materialismul senzualist al Luminilor, imaginația, de către romantismul nordic paneuropean. Literatură poate citi, la o adică, oricine știe să citească. 2. Al doilea tip de răspuns este unul eminamente negativ: disciplina de studiu numită literatură este inutilă pentru că nu te Învață direct nici o competență practicabilă În societate. Tot
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de raționament ține doar de competențele lingvistice ale cititorului, cauționate de postularea unui esențialism lingvistic. Dar acest argument practic nu ține locul unui principiu. Ba, mai mult, contribuie la deierarhizarea corpusului de texte literare. În momentul În care, la rubrica romantism, ești invitat să citești poeziile lui Eminescu, „ultimul romantic”, contactul tău cu romantismul nu ține seama de dinamica „narațiunii” romantice, iar motivele, imaginarul, gîndirea poeziilor eminesciene au nevoie toate de o legendă care te trimite În urmă, acolo unde Însă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
esențialism lingvistic. Dar acest argument practic nu ține locul unui principiu. Ba, mai mult, contribuie la deierarhizarea corpusului de texte literare. În momentul În care, la rubrica romantism, ești invitat să citești poeziile lui Eminescu, „ultimul romantic”, contactul tău cu romantismul nu ține seama de dinamica „narațiunii” romantice, iar motivele, imaginarul, gîndirea poeziilor eminesciene au nevoie toate de o legendă care te trimite În urmă, acolo unde Însă școala care-ți cere să-l știi pe Eminescu nu mai pătrunde: Îl
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a emis prin vocea sau pana unor savanți. Dacă lumea aceasta are o coerență, atunci ea nu poate fi considerată o sumă aleatorie de individualități legate prin jocul Întîmplărilor inaccesibile intelectului. La fel, literatura are paradigme și, În interiorul acestora, sintagme. Romantismul este o astfel de sintagmă În interiorul paradigmei literare europene. Poate că nu putem aduce Într-un spațiu omogen literatura chineză și cea franceză, cel puțin În perioadele lor de dezvoltare separate, dar, În cazul romantismului, soluția reprezentării lui sub forma
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
paradigme și, În interiorul acestora, sintagme. Romantismul este o astfel de sintagmă În interiorul paradigmei literare europene. Poate că nu putem aduce Într-un spațiu omogen literatura chineză și cea franceză, cel puțin În perioadele lor de dezvoltare separate, dar, În cazul romantismului, soluția reprezentării lui sub forma unei constelații de monade lingvistice, etanșe, regizate nu de monada supremă - literatura modernă Își este sieși propriul Dumnezeu - ci de Estetică, adică de Sensibilitate, este invalidată foarte ușor de structura centralistă a rețelei culturale În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
integrate studiilor culturale. E absurd să.l studiezi pe Lucian Blaga cu o parte de operă la Litere și cu alta la Filosofie, să nu-l studiezi pe Novalis Într-o facultate În care trebuie totuși să știi ce Înseamnă Romantismul (Literele, adică la secția de limbă și literatură română), să trebuiască să te duci la franceză ca să afli cum stă treaba cu Balzac, altfel decît prin lecturi de măna a doua-a treia, să trebuiască să faci un drum la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de un boier „venit călare”, cu numele de Purice. Momentul, consemnat de cronicar în felul său concis, supravegheat, a inspirat și versiuni orale, cu personaje mitizate mai târziu, ,,tradiția” rescrisă de Ion Neculce devenind faimoasă și sursa unor prelucrări în romantism. Alt episod, plin de tensiune dramatică, ca scos din cartea lui Heliodor, surprinde aventura tinerilor patricieni răpiți de turci după asediul Caffei (1475), salvați apoi, și navigând pe mare până la Chilia, unde sunt luați sub protecție de Ștefan. Domnul Moldovei
CRONICA MOLDO-GERMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286525_a_287854]
-
înțelegerea diferitelor perspective și paradigme în interpretarea societății și a istoriei la începutul secolului al XX-lea, nu trebuie însă să ne ascundă multiplele influențe, suprapuneri, traduceri mai mult sau mai puțin fidele, amestecuri între diferite tipuri de pozitivism și romantism ce dau naștere noului limbaj al modernismului reacționar. Interesant este că, de obicei, în cazurile studiate cu precădere până acum - este vorba mai ales de cel german -, aceste persoane, membre ale curentului conservator-revoluționar, suprapun două roluri aparent foarte diferite: cel
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
toți trandafirii, / Se mai aude aiurând / Povestea tristă-n care mirii / Se întâlniră la comând. // [...] S-au scuturat toți trandafirii.” Dar simbolismul, cât există, nu angajează însăși simțirea poetică adâncă a lui H., care în esență e o formă de romantism, ușor modernizat în latura tehnică. A parafraza este o procedură ce amintește de clasici, de cei greci și latini, dar modernii o cultivă și ei, parodiind astfel, și totodată revitalizând implicit literatura clasică. Operând, asemenea mai tuturor poeților notorii din
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
lui Liviu Rebreanu, 3/1961), Agatha Grigorescu-Bacovia (Bacovia, student la Iași, 12/1961), Al. Oprea (Începuturile literare ale lui Panait Istrati, 1/1961), Adrian Marino (Critică și semnificație, 12/1967, Clasic și modern, 6/1968), Al. A. Philippide (Însemnări despre romantism, 3/1969), Dan Mănucă (Maiorescu și critica literară de până la 1867, 7/1967). Cronicile literare, notele și recenziile sunt semnate de Gh. Agavriloaie, I. Damaschin, Constantin Ciopraga, N.I. Popa, Val Panaitescu, Liviu Leonte, Mihai Drăgan ș.a., între cărțile prezentate figurând
IASUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287490_a_288819]
-
de „persoană” și „personalitate” au fost folosiți în mod uzual și firesc, oamenii nemaisfiindu-se să și-i atribuie. Nu au apărut însă doctrine importante centrate pe persoana umană. Preocupările intelectualilor vizau dezvoltarea științei, istoriei și politicii statelor naționale. În cadrul Romantismului s-a acordat atenție persoanelor de excepție, geniului - pe care l-a teoretizat tot Kant (1981Ă în cea de-a treia Critică, personalității creatoare, în artă și istorie. Inspirația acestora a fost, la un moment dat, considerată de sorginte divină
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
teoretizat tot Kant (1981Ă în cea de-a treia Critică, personalității creatoare, în artă și istorie. Inspirația acestora a fost, la un moment dat, considerată de sorginte divină - la fel ca în vremea lui Platon - dar, uneori și demonică. Vremea romantismului începe să erodeze raționalismul triumfător al Secolului Luminilor. Apare inconștientul, rolul major al visului, forța iraționalului, a misticului, atotputernicia omului, evoluția ideii de supraom. Către sfârșitul secolului al XIX-lea apar curentele „personaliste”, de inspirație religioasă. La Școala din Boston
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
evidente tendințele de emancipare de sub autoritatea părinților și a dascălilor. Achizițiile cognitive sunt în expansiune, ca și procesul de integrare a valorilor lumii adulților. Se structurează raportul dintre erotism și afectivitatea tranzitivă a dragostei, raport dominat de atributele sentimentalismului și romantismului. Se inițiază sau se amână, în mod frustrant, relațiile sexuale. Propria identitate a tânărului o integrează afectiv și pe cea a persoanelor din jur, față de care se simte, de asemenea, și responsabil. Apar inițiative elaborate de integrare în lumea celor
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
mediilor alternează cu reveniri asupra unor întâmplări petrecute pe Valea Sfârdinului din Banat, ținut al copilăriei, al repatrierii prizonierului și familiei sale. Octavian Goga și mesianismul (1998) analizează într-un limbaj didactic izvoarele concepției mesianice, apoi mesianismul ca trăsătură a romantismului, poezia mesianică în literatura universală, manifestări ale acesteia până la O. Goga. Cartea este însoțită de o bogată iconografie privind în special relațiile poetului ardelean cu Banatul. În Domnul Eminescu sosește iarna (2000), utilizând în destule locuri un limbaj excesiv de encomiastic
DANCIU PETNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286679_a_288008]