6,798 matches
-
la statuile pigmeilor. Bătrânețea - o perpetuă negociere cu moartea. Longevitatea ține de ereditate, mișcare, alimentație. Poate și de apatie. Bătrânețea este jurnalul coborârii spre eternitate. Cu timpul, orice revelație ajunge în stadiu de banalitate. Cărțile de memorii - acest pelerinaj la ruinele tinereții. Nu ne putem bucura ca lumea de prezent pentru că ne chinuie regretele. Și proiectele. Întors târziu în satul natal, cazi în genunchi la căpătâiul fiecărei amintiri. Elementara obligație a prezentului e să se mai uite, din când în când
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
bureți decongelați. Fiecare generație anterioară ne-a pus cel puțin câte o cărămidă sub tălpi. Mi-a rămas viitorul mic. Mă cam strânge în spate. Clipa poate tranșa oricând Paradisul în Infern. Și invers. De la o vreme simțim cum urlă ruinele în noi. Timpul și noi ne intercondiționăm. Fiecare este ceea ce face celălalt din el. Cu timpul, vârsta începe să-și dezvăluie talia. Atenție ! După ce depășim dealul, timpul prinde viteză. Semenii ne mănâncă marele dar de la Dumnezeu : timpul. Precum Vezuviul, bătrânețea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
marilor spirite este biblioteca. Sau închisoarea. Omul contemporan este din ce în ce mai convins că divertismentul și pornografia pot suplini cultura. După muzee, și bibliotecile au șansa să devină sărmane atavisme. Cultura acestui început de mileniu seamănă din ce în ce mai mult cu o catedrală în ruină. Bibliotecile - aceste saloane de recepție ale spiritului uman. Capitalismul este eficient în economie și indiferent în cultură. Numai cultura știe pe unde poate fi scos întunericul din noi. Specia celor care caută fericirea prin cărți a scăzut dramatic. Dar nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
care, omul lup omului” - cu imperfecțiunile lui, dar măcar ai voie să strigi că te doare stomacul! Că-ți este foame. Generația mea însă moare între două bătălii ideologice și lasă moștenire urmașilor o istorie suferindă încărcată de nedreptăți și ruinele unor sacrificii devenite caduce, atemporale, fiare vechi pentru export în țările Europei unde experimentul socialist nu a avut loc. Ciclurile istoriei se repetă - spun savanții. Românii tocmai lau părăsit pe cel vechi. Mințile luminate ale țării, bine hrănite, împrăștie pe
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93052]
-
bunurile rămase de la mănăstirea Păun. Știi că am o curiozitate, vere? Nu sunt ghicitor în stele. Care-i baiul? Mai există mănăstirea Dancu? Să fii matale sănătos. Și-a trăit traiul și și-a mâncat mălaiul până în 1903, când din cauza ruinei la care ajunsese, a fost dărâmată. Să nu crezi că ai scăpat. Cine a fost ctitorul și unde a fost locul bisericii? Da’ știi că nu te încurci la pus întrebări? Ei, ce să fac și eu, vere? Curiozitatea e
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vrut să s-apuce de gîlceavă și au început a grăi cu binișoru... Atunce Dumitrașco-vodă... au prinsu pre bulucbașii lor... și i-au ucis cu buzduganul... Și așe s-au potolit acea gîlceavă”. Ei, dar de la vremuri de glorie la ruină nu-i prea lungă calea. Vremea aceea a venit și pentru ansamblul mănăstiresc al Cetățuii. Norocul a fost că s-au găsit oameni de seamă ai neamului care au pus să se oprească instalarea ruinei definitive... Printre aceștia s-a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de la vremuri de glorie la ruină nu-i prea lungă calea. Vremea aceea a venit și pentru ansamblul mănăstiresc al Cetățuii. Norocul a fost că s-au găsit oameni de seamă ai neamului care au pus să se oprească instalarea ruinei definitive... Printre aceștia s-a aflat și Nicolae Iorga. Inaugurarea operei s-a făcut în anul de grație 1911, cu mare solemnitate. N-a lipsit nici Regele Carol I, care se afla la Iași cu ocazia Jubileului Universității ieșene. Minunea
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
inocent, Venit să vă lumineze, Înghesuit între lucruri mărunte Și idei mărețe. Vreau să spun o mie de lucruri, O mie de cuvinte, Care să schimbe gânduri, O mică rugăminte. Sufocată de o iluzie optică, Străbat litere mute, Scriind printre ruine Gănduri ce mă învăluie. ECOU DE TOAMNĂ Toamna și-a extins grădina. Chiar acum plouă afară Iar în sufletul meu cerne O rouă de lacrimi. A învins vântul și-n casă Tot mai mult el suflă peste noi, Vremea s-
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
Dar nimeni nu te ascultă, Trist privești cum trece. Vremea te-a trădat, din nou Iarna vine, iar ești rece. MI-AI TRIMIS IUBIREA Ești dulce, ești perfect, ești totul pentru mine Când te văd mă sting sub lacrimi de ruine Nu pot să mă abțin, aprind zâmbete rând pe rând Dar mă vede singurătatea și mă doboară la pământ. Iar mă chemi și iar mă alungi, doare foarte tare Și sunt secată în abisuri căutând o altă zare Florile nu
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
nu vă pot primi pe toți în mintea mea. Aș asculta foșnetul frunzelor, Dintr-o seară tăcută de septembrie, Când cad fără milă și ne părăsesc, Sunt grăbite, ne uimesc. În visul meu, răsar acum Mici petale de parfum, Mici ruine străvechi, Părăsite. Aș asculta valurile mării Și apoi m-aș îneca în ele, Gândind că niciodată, n-aș putea Pleca din Rai. DURERE POETICĂ Mă inund lângă sticle și borcane goale, Cad peste ele, îmbătată de mirosul unei flori, Mă
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
Vreau să scriu cât pot de bine, Natura să o pictez, Sentimentele trădate Să știu să le evidențiez. Iar mă scutur de necazuri, Iar mă închin când vin la mine, Ce voi face dacă mâine Voi m-ați prinde între ruine... Aș scrie despre multe, Aș scrie despre toți, Aș scrie despre mine, Dar să mă uiți nu poți! DREPTUL DE A IUBI M-ai atins în locuri nepermise și stricate, Ca o mașină care nu pornește pe zăpadă și viscol
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
Bourului. Acel pământ era Dacia. (p. 236) Noaptea împle cu gândire Și cu sufletu-i de nour precum vântul turbură visul din oglinda lacului Ș-astfel se izbesc În creierii mei Vijeliile gândirilor mele Cum ginii trecuturilor Se izbesc în ruinele Unui palat. Nu vezi tu că prin vorbele mele suflă moartea disperare? * Noaptea turbură lumina Precum nouri turbur marea * Împle-a lumea-a ei gândire [ 2Împle]2 sufletu-i de nor EminescuOpXV 1048} Și a lunei galben gând Pe palate
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mormânt Cerul sus visează stele Oamenii visez-amor Vântul care acu muge Noaptea cântă Printre valuri se frământă Cu lungi țipete d-amor... Somnul e surâsul morții Tuturor noaptea zâmbește Mie nu Căci acum tu [2chemi]2 stafia-mi Printre zidurile ruinei. (p. 253) , v Când luna se-namoră d-o stâncă sură ceasornic * Luna și amorul c-un nour de aur sub nourii negri (p. 257) 28 Rugați cerul ca să ia nourii din capetele omenimei sorbindu-i în capul său - - spre
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
dur cu problema răului corupției morale și politice, împotriva căreia și-a văzut spulberat în continuu proiectul unei politici și al unei Republici bune. Platon ajunge chiar să considere că politica dreaptă, bazată pe respectarea fermă a legilor, a întâlnit ruina și a sfârșit prin a fi învinsă de însuși poporul său. De fapt, mare parte a vieții sale a fost dedicată pentru a da contur idealului său etico-politic, dar de fiecare dată a experimentat cum acest ideal putea ușor deveni
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
precum cele ale derivatelor), pentru a genera profituri colosale, evitând orice reglementare și taxare”. Tocmai în aceste țări, unele metode de corupție (economică, politică, legislativă) au devenit legale și unde, din 2008, a izbucnit o criză ce a dus la ruină țări întregi ale planetei. Deci, dacă în Europa de Sud și în lumea a treia corupția derivă dintr-un amestec de tradiții legate de forme de reciprocitate, de hotărâri arhaice de dependență și supunere, de o economie mizerabilă și de
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
se laudă că reformează Biserica!». Moderniștii ar voi să «acomodeze» dogmele Bisericii «opiniilor filosofiei»; și, în timp ce aruncă vechea teologie, «caută să pună în locul ei una nouă, într-o totală sintonie cu delirurilor filosofilor». Însă cu aceștia religia se îndreaptă spre ruină: «Ah! Cu adevărat orbi și călăuze ale orbilor, prea plini de mândrul nume de știință, delirează până într-acolo că ajung să pervertească conceptul veșnic de adevăr și sentimentul religios natural: scoțând la vânzare un sistem nou, caracterizat de o
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
profesor, cu dragoste / 159 • O relansare? / 162 • Imperiul și anarhia / 166 • Despre violență / 170 • Viespea și reperele / 174 • Despre fascism, sine im et studio /177 • Un război pierdut / 181 • Puțină etologie / 184 • între prea-prea și foarte-foarte / 188 • O divagație / 192 • Ruina unei utopii / 196 • "...eseu" / 197 • Europa are forma creierului meu / 205 • Refuz să fiu altceva decât eu însumi / 213 • Un român la Bruxelles (sau Haga?) / 216 • Medicul și vrăjitorul / 222 • Ghetou / 240 • "Vin americanii!" / 247 • / 251 • Computer games forever / 255
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
bine. Când m-am întors acasă am intrat în starea aceea de neliniște pe care am încercat s-o descriu în "Travesti". Abia acum îmi dau seama ce căutam în plimbările prin cartiere îndepărtate, de ce căutam mereu acele case în ruine. De ce mintea mea era scindată aproape patologic. Pentru că eram locuit de altcineva, și el căuta locuri în care mai fusese odată. Acele locuri care existau și-n visele mele cele mai limpezi... După o lună am primit în cutia poștală
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
case înalte, în formă de foișor, 24 pe care sigur le mai văzusem undeva... pe Pîncota aerul s-a schimbat, a devenit fumuriu... Pîncota: pântec... Am recunoscut ca în vis alimentara scundă, cu mușcata veștedă lângă casierie, am trecut pe lângă ruinele cu zugrăveală albastră ale unor case ca din Malte Laurids Brig-ge, pe lângă bătrâne întorcînd mirate capul după mine, am înaintat cu moartea în suflet printre curți cu plozi în cărucioare și fetițe lovindu-și palmele câte două și bolborosind, am
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
anii '60, fără roți, fără faruri, ocupând toată curtea. O ușă de lemn întredeschisă pe latura stingă, unde, la etaj, locuisem într-o singură cameră cu ciment pe jos, bucătărie, sufragerie și dormitor în același timp. Priveam fără să înțeleg ruina asta din adâncul adâncului minții mele. Dezolat, m-am lăsat pe vine, și atunci, deodată (pentru că o priveam acum de la înălțimea copilului de doi ani?), totul mi-a explodat în creier într-un flux orbitor de lumină. M-am ridicat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
avea să se ridice blocul meu (cumpărasem un apartament care nu exista deocamdată): era un amurg violet, gros ca păcura, mai diluat spre galben în zare. Peste tot atârnau de-a lungul cerului fire suspendate de telefon. Cartierul acela de ruine m-a înfiorat: cum aveam să locuiesc acolo? Și deodată toată mândria mea de a fi reușit să-mi cumpăr casa doar din bani câștigați de mine, din scrisul meu, s-a dizolvat în tristețea aceea. După vreo doi ani
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
țigănii, între care cea mai pitorească e pe Maica Domnului. Știu acolo câteva case cu totul fantastice: pare că doar pereții lor exteriori au rămas în picioare, ornamentați cu gorgone de ipsos și îngeri de stuc fărâmițat, dar de fapt ruinele sânt locuite, cum o arată vreun bec aprins la etaj sau vreo hăinuță întinsă la uscat pe un balcon strâmb. Una dintre ruinele astea spectrale are o scară în spirală, exterioară, înconjurînd un turnuleț cu luminatoare rotunde ca niște lentile
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
au rămas în picioare, ornamentați cu gorgone de ipsos și îngeri de stuc fărâmițat, dar de fapt ruinele sânt locuite, cum o arată vreun bec aprins la etaj sau vreo hăinuță întinsă la uscat pe un balcon strâmb. Una dintre ruinele astea spectrale are o scară în spirală, exterioară, înconjurînd un turnuleț cu luminatoare rotunde ca niște lentile. în rest, barurile și cârciumile se țin lanț până la bulevardul Lacul Tei unde, dacă ai ajuns, poți considera că ai ieșit la liman
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
trăise, despotic, proprietăreasa și brusc m-am văzut în fața unei case care exista de mult în mintea mea, aureolată de suferință și nebunie. Casa în formă de "U", cu leandru mirosind extatic, cu galerie la etaj, acum părăsită, aproape o ruină, cu geamuri sparte, cu tocurile ușilor smulse... Intrând în curte, m-am lăsat în voia memoriei corpului, care m-a purtat sus, în aripa stingă, pe scara complet putredă, m-a-ndreptat spre al doilea holișor cu tapetul de hârtie 39 mucegăit
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
zvâcnea în fața ochilor, schimbîndu-se rapid ca zecimile de secundă la un ceas digital, iar pe plăcuța de la colț, numele lui Barbu Văcărescu se transforma și el, cu o viteză amețitoare, în Grigore Alexandrescu, Heliade Rădulescu, Emanuel Elenescu... 50 Ajunsesem o ruină. Bulbii ochilor îmi zvâcneau din când în când în bufeuri rapide, atât de neplăcut că trebuia să mi-i opresc cu degetele. Șoapte ciudate îmi sunau în urechi, pronunțate însă prea repede ca să pot înțelege ceva. Nu mai puteam sta
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]