6,936 matches
-
întoarce. Jumătate i-am ascuns sub patul Moșului. Mă frecam la ochi. Așadar, nu visasem; găsisem comoara. O găsise Ilaria, către dimineață, când nu mai rămăseseră decât Lixandru, cu nepoții și cu mine. O găsise departe de șanțul în care săpa în neștire Lixandru. - Ia veniți încoa! ne-a strigat. Mi se pare mie sau... Ne-am făcut cruce. După socoteala lui Lixandru, erau acolo, în ulcică, peste o mie de galbeni. - Nu te ridica în picioare, să nu te vadă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fantezie, continuă celalt. Când a dat cu ochii de șanțuri, mi-a spus: "Leopold, șanțurile astea le-au pregătit pentru noi. Își închipuie c-au să câștige bătălia, și pentru că, probabil, au hotărât să nu mai ia prizonieri, ne-au săpat gropile din timp." Fără să-și dezlipească privirile de ale mele, von Balthasar șuieră câteva minute. Leopold tăcu, zâmbind încurcat. - Ce e cu șanțurile din marginea satului? mă întrebă von Balthasar. Cine v-a dat ordin să le săpați? Mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
au săpat gropile din timp." Fără să-și dezlipească privirile de ale mele, von Balthasar șuieră câteva minute. Leopold tăcu, zâmbind încurcat. - Ce e cu șanțurile din marginea satului? mă întrebă von Balthasar. Cine v-a dat ordin să le săpați? Mă așteptam la întrebare, știam ce-am să răspund, și totuși îmi era frică. - Căutăm o comoară, începui. Sîntem toți oameni săraci. Pe aici, pământul nu e bun. Ne-am hotărât să căutăm comoara și când om găsi-o, s-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Balthasar își puse brusc casca și mă privi din nou. Avea acum privirile reci, înghețate. - Aveam nevoie de oameni, spuse. Avem cu noi dinamită, dar ne trebuiesc și oameni. Trebuie să distruge șoseaua până la Dumbrăvi. Noi o dinamităm, iar dumneavoastră săpați șanțuri pe margini. Dar nu cum ați săpat până acum. Ne trebuiesc șanțuri adânci și largi, șanțuri antitanc. Ascultam zâmbind. Îl zărisem de departe pe Vasile și îmi venise inima la loc. - Credeați c-o să-L las fără coșciug? strigă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
din nou. Avea acum privirile reci, înghețate. - Aveam nevoie de oameni, spuse. Avem cu noi dinamită, dar ne trebuiesc și oameni. Trebuie să distruge șoseaua până la Dumbrăvi. Noi o dinamităm, iar dumneavoastră săpați șanțuri pe margini. Dar nu cum ați săpat până acum. Ne trebuiesc șanțuri adânci și largi, șanțuri antitanc. Ascultam zâmbind. Îl zărisem de departe pe Vasile și îmi venise inima la loc. - Credeați c-o să-L las fără coșciug? strigă el. Vasile oprise, după obiceiul lui, cu o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
peste noi... - N-or să vină singuri, îl încurajai eu. Vin cu ai noștri. Apucase târnăcopul, pregătindu-se să-k înalțe, dar se răzgândi și își furișă privirile în jur, să vadă dacă e cineva pe aproape. Nepoții și cu dascălul săpau la vreo cinci, șase metri, în arătură. Femeile și cu Popa erau de cealaltă parte a șoselei. Lixandru îmi făcu semn să m-apropii. - Marine, tu te-ai uitat la galbeni? mai întrebă în șoaptă. Clătinai din cap și trăsei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
știu că au distrus ăștia șoseaua... Popa își lăsă lopata în șanț, făcu cruce și se îndreptă spre noi, călcând anevoie pe șoseaua răscolită. - Au să se împotmolească aici, spuse, au să tabere aici peste noi... Se opriseră toți din săpat, unii cu ochii la noi, la alții privind spre vale. Dar curând se auziră mitralierele din clopotniță. Trăgeau pe deasupra noastră. De bună seamă, nu ca să ne sperie, ci ca să ne amintească de dinamita pe care o aveau cu ei. Apoi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ne sperie, ci ca să ne amintească de dinamita pe care o aveau cu ei. Apoi am văzut motocicliștii. Coborâseră pe cărarea de lângă cimitir și umblau acum prin arătură împingîndu-și motocicletele. - Schnell! Schnell! ne-au strigat. Oamenii s-au apucat să sape. Soldații au ajuns în șosea, au încălecat motocicletele, ne-au mai strigat o dată "Schnell!, ne-au făcut cu mâna, apoi au pornit-o spre vale. - Nu mai înțeleg nimic, spusei urmărindu-i cu privirea. Ce vor să facă? Vor să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
toate trădările. Am oftat amândoi, și von Balthasar întoarse repede capul spre noi. - Într-o mie de ani, copiii voștri au să-și amintească de comoara pe care ați căutat-o și au s-o caute din nou. Au să sape alte șanțuri. Și au să-și amintească și de mine și de Leopold, cum am intrat într-o dimineață în satul vostru și v-am pus să săpați din nou. Alte șanțuri. Șanțuri adânci, în care să se înglodească tancurile
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ați căutat-o și au s-o caute din nou. Au să sape alte șanțuri. Și au să-și amintească și de mine și de Leopold, cum am intrat într-o dimineață în satul vostru și v-am pus să săpați din nou. Alte șanțuri. Șanțuri adânci, în care să se înglodească tancurile. Au să-și amintească de mine și de tot răul pe care vi l-am făcut și au să mă blesteme. Numai voi mai știți să blestemați. Și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fi vrut să-i arate ceva. Rămase acolo, lipit de stâncă, ascultînd-o, încercînd la răstimpuri s-o liniștească și s-o încurajeze prin câteva expresii familiare în sanskrită, până ce sosi ambulanța și camioneta cu polițiști. Au reușit să miște stânca săpând o pantă sub muchea dinspre șosea. După un ceas, fata izbuti să iasă cu ajutorul unei scări de frânghie. Dând cu ochii de polițiști și văzând camioneta, începu să strige speriată, și-i apucă mâna, trăgîndu-se foarte aproape de el. - A avut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Cehoslovacia. Ce-a mai prins ea de la Ivona, altele i le-a spus Zahareasca, și-aia le știa de la bărba-su, care a fost mare director. Și dup-o vreme n-a mai fost Zaharescu așa mare director, că l-a săpat unii. Sau i-a venit și lui rându să-l schimbe, c-asta e la comuniști lege : să se tot schimbe de colo-colo, după cum se schimbă și ce zice ei. Da nu le duce ea grija lor, la care-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rea, cine ? Ca ăia de l-a pârât pe Spală-Varză, cum ar veni, fratele lu tăticu. A venit nemții, ș-uite-așa s-a dus, întins, tocma unde-avea el un șopron. A dat la o parte lemnele și s-a pus să sape. A săpat ce-a săpat pân-a dat de-o boltă, făcuse Spală-Varză o boltă de cărămidă și acolo ascunsese sacii. Tot ce-avea pân prăvălie, și căpățâni de zahăr, și orez, și câte și mai câte vârâse-n gropi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ca ăia de l-a pârât pe Spală-Varză, cum ar veni, fratele lu tăticu. A venit nemții, ș-uite-așa s-a dus, întins, tocma unde-avea el un șopron. A dat la o parte lemnele și s-a pus să sape. A săpat ce-a săpat pân-a dat de-o boltă, făcuse Spală-Varză o boltă de cărămidă și acolo ascunsese sacii. Tot ce-avea pân prăvălie, și căpățâni de zahăr, și orez, și câte și mai câte vârâse-n gropi, acolo. Vecinii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
l-a pârât pe Spală-Varză, cum ar veni, fratele lu tăticu. A venit nemții, ș-uite-așa s-a dus, întins, tocma unde-avea el un șopron. A dat la o parte lemnele și s-a pus să sape. A săpat ce-a săpat pân-a dat de-o boltă, făcuse Spală-Varză o boltă de cărămidă și acolo ascunsese sacii. Tot ce-avea pân prăvălie, și căpățâni de zahăr, și orez, și câte și mai câte vârâse-n gropi, acolo. Vecinii, cine altcineva să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de prietenii tăi, cei mai mulți studenți, de faptul că apa caldă, chiar și așa raționalizată cum e, de acum Înainte va fi un lux. Așa că neliniștea ia forme acute și o cotește spre teamă. În plus, regretele nu stau și te sapă. O iei la vale pe rîpa asta, nu ai cu ce să te agăți, ești pur și simplu palid. Neliniștea devine teamă, apoi regretele, apoi iar neliniștea și teama, și tot așa, iar și iar, pînă cînd simți cum inima
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
urîtă În urma partidei de fotbal și cîteva zile lenevesc, Încercînd să-mi repar moralul cu povestiri umoristice de vacanță. Dar În anul lui Dumnezeu 1989 umorul abia dacă mai e de găsit În astfel de tipărituri controlate de Partid. Obosesc săpînd după ceva ce ar putea să-mi țină de urît, prin reportaje cu titluri năucitoare care prevestesc noile orizonturi ale agriculturii românești; prin articole slăvindu-l pe poetul național Mihai Eminescu și nemărginitul său univers poetic, al cărui spirit luminează
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un astfel de almanah ? Îmi lipsește colecția de almanahuri Anticipația de acasă, le știu aproape pe de rost, dar benzile desenate ale lui PÎrligras te pot distra cîteva vieți la rînd. Curînd, din lipsă de ocupație, gîndurile Încep să mă sape iar fără milă. Un an și patru luni de viață aruncați la gunoi? Băga-mi-aș... E greu de crezut că am să rezist. Nu pot să-mi imaginez cum voi arăta peste două săptămîni, peste o lună, cînd vom
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dar nimeni nu vorbește despre asta. Așa că, de fapt, nimeni nu știe nimic. Despre ce vorbim? Hmmm... Bateria noastră merge sus În platou, unde facem antrenament cu pistolul-mitralieră, luăm poziții de tragere spre o țintă imaginară, instrucție pentru trageri. Ne sapă gîndurile, trîntiți pe iarbă, crăcănați, căznindu-ne să nu se vadă cum ne tremură ca la șoareci. Dar caporalul nu ne lasă În pace, ne Împunge cu o vergea de curățat arma cînd ne vede prea prăbușiți, prea melodramatici. Telefonul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un caporal tîmpit care n-are nici o șansă să ne bage În cap numele pieselor de tun. Pentru că, sub masca asta plată, sîntem foarte ocupați - ne fabricăm destine nemaiauzite În abisurile conștiinței, În cel mai intim teritoriu al ființei noastre, săpăm cu o Îndîrjire suspectă Într-o stîncă. Să-ți spun o fază... la Hațeg m-am trezit că mă cheamă CI-stul, un securist căcănar, m-a tras de limbă, o curvă de om, un șarpe... i-am povestit ce știa
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sine, dar preț de zeci de ani au fost un secret de care depindea supraviețuirea lor de refugiați, așa că s-au voalat, s-au Împuținat sub această apăsare. Și poate că mai sînt și alte explicații... cine știe... Trebuie să sap În inefabilul cu care a Înconjurat-o și s-o scot de- acolo, mîndru de mine, o istorie comună despre suferință, despre... — Cum Îl cheamă? mă Întreabă. Pe autor, zic. — Aurel Căruntu. Profesor doctor Aurel Căruntu. — N-am auzit de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
obsesie ucigașă. S-ar putea spune că mai mulți sunt cei care se ucid pe ei înșiși sau pe alții din vanitate rănită, decât cei ce ucid din invidie, gelozie, răutate sau dorință de răzbunare. În sufletul lui George se săpase o rană adâncă (atât de adâncă încât suntem tentați să o numim „originară“, orice sens ar avea acest cuvânt), o rană în care cea mai mică desconsiderare de care se izbea, cel mai mărunt handicap își revărsau veninul. Trufia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care șiruri nesfârșite de fulgi de zăpadă îl orbeau și-i obliterau orice interes. Își aminti de un vis în care rătăcea prin vaste caverne vibrante și își dădea seama, cu disperare, că erau de fapt grote de gheață adânc săpate sub un ghețar, grote în care era sortit să se prăvălească și să moară. E necesar să ne lipsim de lumină din cauza blestematelor ăstora de plante din geam? întrebă Brian. Îmi place să simt ceva viu în preajma mea, răspunse Gabriel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu exteriorul, iar ceea ce-i exterior e totuna cu lăuntricul: o poveste veche, dar cine o înțelege cu adevărat? Pentru mine, acum, e de o importanță vitală faptul că locuiesc într-o peșteră. Mă rog, e o micuță capelă abandonată, săpată într-o stâncă. Nu mă întreba cum am descoperit-o. Trăiesc într-un loc singuratic, lângă mare, înconjurat de stânci albe și de pini de un verde strălucitor. Mi-am cioplit o cruce de lemn. Noaptea, lămpile mele sunt licuricii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și până la Varazze, drumul pe malul mării sau prin localitate este de o frumusețe rară. Este pietruit, foarte bine amenajat pentru plimbările turiștilor sau pentru mersul pe bicicletă. Flancând marea, acest drum străbate numeroase tuneluri de piatră, iluminate și curate, săpate în stânca muntelui. Sunt numeroși turiști care aleargă, familii cu copii plini de viață. Si singur eu trec prin mijlocul lor, purtându-mi rucsacul, admirând tot ce văd, bucurându-mă din plin de faptul că Dumnezeu îmi acordă marele favor
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]