4,482 matches
-
era prea mare, prea greu și nici nu reușea performanța unei camere foto mici de buzunar: să transforme cotidianul banal în poze de o strălucire neverosimilă. A durat săptămâni de zile în care am așteptat răbdători până ce tata s-a săturat să privească vitrinele magazinelor foto. Atunci, în caruselul amețitor de sentimente, centrul acela negru a căpătat, în sfârșit, un nume: HASSELBLATT. Și mama a trebuit să se așeze pe canapea când acest nume scoase la iveală, într-o sâmbătă după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
strângea piesele. Va trebui să mai studieze încă o dată instrucțiunile, să se consulte cu un expert ca să afle detalii, camera asta era foarte complicată. Și tata se oprea iar în fața magazinelor foto, iar mama și noi, copiii, așteptam până se sătura de privit și, treptat, treptat - contemplând cele mai noi modele - începea să regăsească universul luminos al imaginilor care-l umpleau din nou cu strălucirea lor. Cu o LEICA - tata era sigur de asta - avea în sfârșit să-și facă viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și originalele înșirate pe cearceafurile cu care acopeream pupitrele, ca să le expun, își pierduseră mult din fascinație. Deveneau tot mai mult doar piatră și lut. Tata stătea în fața magazinelor de optică, se uita la vitrine și noi așteptam până se sătura de privit. Voia să cumpere un ochean, evident, nu un model de duzină - și, firește, nu un binoclu de câmp -, ci, pur și simplu, un binoclu cu o capacitate apreciabilă de mărire a obiectelor, dar și cu un câmp vizual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de cot. —Știu ce e-n capul tău. Ba pun pariu că nu. — Crezi că e prea mult și prea devreme, dar revista nu va apărea decât peste câteva luni, iar până atunci vei fi avut destul timp să te saturi de îndoitori de hârtie psihopați, îți vei reveni și vei fi recunoscătoare să cunoști niște bărbați minunați și normali. Am aplicat imediat „filtrul Lisa“ la cuvintele ei. Era talentul ei special de a părea insensibilă. Știam că acesta era modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
poate mai prost, să nu mai afle nimeni? Fii bună, mi-am spus mie însămi. În puțin mai mult de o săptămână, am pierdut un soț și mi-am îndepărtat o prietenă, pe Tally. Dacă nu am grijă, se vor sătura toți de mine și voi ajunge să fac înconjurul Londrei cumpărând ziarul Big Issue, săptămânal, de la toți vânzătorii, numai pentru contactul uman. — Poți să mă ajuți să aranjez mâncarea, Lisa? Și apoi mai sunt decorațiile astea de agățat și sculpturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Ooo! Chiar trebuie? E inutil. Mă urăște. Ce rost are? —Phil s-ar întoarce la ea dacă l-ar ruga. În momentul de față, pretinde că e numai vina lui pentru că a neglijat-o toți acești ani. —Bine, bine. Mă săturasem de certuri. Am ridicat receptorul și am format numărul înainte să apuc să mă răzgândesc. Speram să fie plecată să ducă copiii la școală și să nu poată să mă înjure. Greșit. —O, bună Tally, eu sunt. —Jenny. Ce mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
un stil diferit și nici unul nu era pregătit să facă compromisuri pentru a urma stilul celuilalt. După ce am învățat regulile de bază, îi băteam mereu. Mark și cu mine am fost dezamăgiți când partidele au luat sfârșit, dar Lisa se săturase de stat pe brațul fotoliului lui Kieran, mângâindu-l pe păr și adorându-l. Am trecut la Scrabble, care se preta foarte bine la certuri în barul facultății, între studenți ușor beți, gata să se bată pentru cuvinte care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
reci îmi desfăcură nasturii cămășii la piept să-mi prindă sfârcul sânului. Atunci, mirosind-o la ceafă, am recunoscut-o încă o dată. Era femeia cu carnea dulce, pe care am întâlnit-o foarte rar, de care nu mă voi putea sătura niciodată. Era femeia bestie, pe care o ling și o scuip și în al cărei sex aș vrea să-mi putrezească inima, după ultima ei bătaie. Căci ea nu e ca Zitta, care nu miroase a nimic și simte totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
trezit”, zice Gloria, posomorâtă, la un gând cu mine, și vorbim apoi, nepăsători, de alte lucruri, cu toate că îmi simt creierii apăsați de borșul care-mi strânge inima. Gloria ronțăie un pesmete și discută iarăși despre borș. Zice că s-a săturat de el până în gât și plânge cu lacrimi. Plânsul este unul dintre instrumentele teribile ale vastului ei arsenal, cu care își apără borșul. O spun fără nici un pic de răutate, trăncănesc numai așa... ca să nu tac din gură. ... „Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Plecată? Aproape se răsucise În loc de mirare. — Da, mă Întorc la Florența. — Dar de ce? — Nu cred că e nevoie să te conving pe tine de frumusețile Florenței? spuse ea cu un zâmbet. Nu, dar... Ezită să dea o ripostă. — M-am săturat de peisajul rural englezesc și de distracțiile londoneze. Ce m-ar mai putea reține aici? Henry nu avea nici un răspuns. Dacă i-ar fi spus: „Eu“, nu se știa În ce direcție avea să se Îndrepte conversația. Ca și cum i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
relatare a modului În care fusese salvată de o bandă de hamali cu chipuri feroce de briganzi de pe cheiul din Patras de către un imperturbabil proprietar de hotel german. La finalul acestor călătorii nu se Întoarse la Florența, pretinzând că se săturase de comunitatea expatriată Închisă și bârfitoare. În schimb, se stabilise la Cheltenham. De ce Cheltenham? Nu putea da prea multe explicații, În afara faptului că era o stațiune plăcută, unde se găseau din plin locuințe convenabile. Leamington ieșea din discuție, pentru că acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Hoskins e un vizitiu deplorabil, spuse el. Se ține pe străzile principale, care sunt Întotdeauna aglomerate, În timp ce vizitiii londonezi știu care sunt traseele cele mai bune pe străzile lăturalnice... — Dar conduce sigur și e de Încredere, spuse Emma. — M-am săturat de drumurile până În oraș și Înapoi În tărăboanța asta veche și friguroasă! izbucni Du Maurier pe un ton certăreț. Ar trebui să ne mutăm În oraș - vreau să spun definitiv, nu pentru câteva luni În fiecare an. Acum ne-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nicicând nu am mai fost acaparat până la uitarea de sine de arta narativă, zice-se, doar distractivă, a lui Vicki Baum, așa cum fusesem la începuturile mele. De îndată ce urma să fie pusă pe masă cina, tata striga: „Nimeni nu s-a săturat vreodată numai din citit.“ Mamei îi plăcea să mă vadă „stând cu nasul în cărți“. Deoarece, cu toată aplecarea ei spre visătoare gesturi nostalgice, femeia de afaceri îndrăgită de clienți și de reprezentanții comerciali era o natură veselă și uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
noduri a crucișătoarelor grele Hurutaka și Kako. Memoria adăpostește cu predilecție vechituri, așadar obiecte care promit să fie durabile, chiar și în ipostaza lor de epave. La un moment dat, plutonierul cu aer de unchiuleț și subofițerul destul de înțepat se săturaseră să asculte. Încheind fără echivoc discuția de prezentare, ei mi-au dat asigurări că aveau să-mi suțină cererea. Ei, da, înainte de asta mă mai aștepta și detașamentul de muncă. De asta nu erau scutiți nici măcar cei ce se înrolau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zvonuri îngrijorătoare despre o bandă de tineri: intrare prin efracție la serviciul alimentație, incendieri în zona portului, întâlniri secrete într-o biserică catolică... Toate aceste fapte incredibile erau puse în cârca acelei „bande a scărmănătorilor“ care, mai încolo, când mă săturasem în sfârșit de cuvinte ușor de invocat, avea să-mi devină importantă preț de câteva capitole. În romanul Toba de tinichea, unul dintre șefii bandei se numește Störtebeker. El a supraviețuit sfârșitului și în anii de după război s-a schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
păreau ciudați, chiar comici, mai ales acel education officer care-și dădea toată silința, neajutorat, pe care-l făceam să se simtă încurcat cu întrebări despre tratamentul disprețuitor la care auzeam cu urechile noastre cum erau supuși nigger-ii. De îndată ce ne săturam de cearta noastră, se trecea la curvăsăreală verbală, vorbeam despre femei, acele imagini închipuite și de neatins. Dar nu numai noi, POW-ii, și copiii supraviețuitori ai părinților evrei asasinați erau flămânzi după fete, așa cum le visau ei. Americanii, care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tău Kongo ar fi plecat și fără tine, dar aprovizionat cu cartofi, varză albă, cu bucata de brânză și cu contravaloarea artei tale de a ghici în palmă; oricum voia să plece în Algeria sau în Maroc, fiindcă nu se săturase de război, ca să se aleagă praful de el de dragul unei grande nation. Iar țărăncii ai fi putut să-i asiguri din când în când, printr-o interpretare favorabilă a liniilor din palmă liniștea lipsită de griji a patului și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Sunt pe drum fără întrerupere, ba în Weserbergland, ba în Hessa, în regiunea de frontieră a zonei aflate sub ocupație americană, în sfârșit, din nou legal la britanici, în Göttingen, după câteva zile în care am înfulecat din nou pe săturate în apropiere de Nörten-Hardenberg, la un alt camarad care era fiu de țărani și avea un ușor defect de vorbire. Dar fără alte căpițe de fân. Nimănui nu i-am mai ghicit în palmă cu folos. Nimic, în afara unei neliniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mi se părea că eu sufăr cel mai tare din cauza gerului atotprezent, oricât de precaut ar fi fost băiatul de la cuple încălzindu-se dinainte, oricât de bogate în calorii ar fi fost cartelele de alimente pentru muncă grea care-l săturaseră până atunci și oricât de atentă ar fi fost fata cea mare a șefului de sector, care-i împletise mitene special pentru drum. Dar era posibil și ca, în ciuda bucuriei anticipate a revederii cu familia, eu să fi fost stăpânit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Reich. Cu toate că nu avea copii, i s-ar fi putut prinde în piept Crucea de Aur a mamei acordată în vremurile dinainte, atât de mare era grija ca de femelă gravidă cu care umplea spațiul, tot mereu atentă să-și sature abonații la masă. La vânzarea de pietre de mormânt către țăranii de pe malul stâng al Rinului, intrau la socoteală, pe lângă banii peșin, zece kilograme de mazăre, linte, bob, fasole, o halcă de slănină și mai multe găini încă nejumulite. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
muncă, primea într-un sufertaș de tablă care se închidea, numit Henkelmann, o porție de fiertură, dar al cărei gust era mereu la fel, astfel încât e greu de spus care erau ingredientele. Cartelele noastre de alimente le păstra bucătăria. De săturat, ne săturam de fiecare dată. Numai cartelele pentru haine și țigări ne erau înmânate. Astfel îngrijit, mă duceam zi de zi la muncă. În fond, prin comparație cu mizeria generală din afara căminului Caritas, îmi mergea bine, dacă foamea mea secundară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
într-un sufertaș de tablă care se închidea, numit Henkelmann, o porție de fiertură, dar al cărei gust era mereu la fel, astfel încât e greu de spus care erau ingredientele. Cartelele noastre de alimente le păstra bucătăria. De săturat, ne săturam de fiecare dată. Numai cartelele pentru haine și țigări ne erau înmânate. Astfel îngrijit, mă duceam zi de zi la muncă. În fond, prin comparație cu mizeria generală din afara căminului Caritas, îmi mergea bine, dacă foamea mea secundară nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe cât de concis, pe atât de precis, am dat peste Norbert Kricke, care mergea cu zel pe urmele maestrului său și transforma cu maximă fidelitate fete goale vii în fete goale de ghips până când, peste numai câțiva ani, s-a săturat de copilași în pielea goală și de atunci încolo s-a pus, cu sculpturile lui din sârmă decorativ îndoite, în slujba spiritului vremii. Pretutindeni păreau să apară genii care nu voiau să ia act de faptul că „modernismul“, de la Arp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
că în risipa nocturnă de cuvinte s-ar fi simțit un vag antifascism și un filosemitism fără obiect. Printr-un procedeu de recuperare, rezistența ce nu fusese pusă în practică avea acum drept urmări un curaj care nu se mai sătura să supraliciteze și acel tip de eroism care nu trebuia dovedit. Probabil că și eu voi fi fost unul dintre acei viteji luptători cu gura, ale cărui fraze memoria înfloritoare, acest crematoriu de gunoi, nu le-a păstrat. Abia sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
întemeietori ce aveau să fie numite mai târziu gotice, nu existau încă roșii și fasole albă. Dar, pentru oaspeții mei adunați în jurul meșterului anonim, s-ar putea găti o mâncare din bob proaspăt și stomac de vacă, mâncare ce mă săturase atât de ieftin în cantinele populare din Roma. Chiar și nevasta unui dogar, frumoasa Gertrude, care pozase în locul inaccesibilei Uta von Naumburg, a gustat din mâncare; vizitiul cu privirea întunecată a cărui imaginase devenise întruchiparea contelui Syzzo nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]