4,384 matches
-
lupte cresc. Copilul întră în viață luptând; războinicul își isprăvește datoria luptând. Copilul, chiar copilul nu cunoaște mila. Credincioasă e prietinia, dar mai credincioasă răzbunarea: Nu cade picătură de sânge fără răzbunare. Deasemeni dragostea, ca și ura, e fără măsură. Salut, Caucaz cu fruntea albă, Slobod pământ al munților Mi-apari sălbatic însă mândru. Prăpăstiile îți sunt altare, Și ceața serii stă pe culmi Cu-aripi ce fâlfâie-n înalt Născând fantome ca-ntr-un vis Când luna lunecă pe cer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
departe Obanos și Puente la Reina, localitatea unde mi-am propus să ajung pentru a înnopta. Merg sub soarele dogorâtor, iar la un moment dat trec în mare viteză pe lângă mine trei pelerini pe bicicletă. Ne salutăm în grabă cu salutul obișnuit ,,Buen camino!” apoi rămân singur doar să-i admir și să mă întreb de ce atâta grabă - și cât vor rezista roțile bicicletelor lor la această viteză și mai ales pe un drum cu atâtea denivelări. încet, încet se lasă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
dumneaei care mi-a precizat că nu este o senora ci o seniorita. Deși exteriorul nu m-a convins de aceasta mi-am cerut scuze și am ieșit. Altă - dată o sa fiu mai atent. Am auzit că în Germania, în saluturile adresate publicului dintr-o sală de conferințe sau alte întruniri, nu se mai folosește formula „stimate domnișoare, doamne și stimați domni”, ci doar “stimate doamne, stimați domni”. Aici am urmat modelul german, dar văd că nu funcționează. A propos însă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
creștinismului. Dar astfel de idei greoaie nu mă domină deloc acum, ci o bucurie fără margini pe care nu pot sa o împărtășesc cu nimeni. Din când în când trec pe lângă un pelerin, sau pe lângă un mic grup, îi salut voios cu - „ola” sau „buen camino” și cu un pas grăbit cobor spre satul El Acebo. înainte însă de a ajunge aici, la o curbă a drumului, întâlnesc o baracă asemănătoare cu cele din filmele regizate de Emir Kusturicza. Aici
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
că ai intrat într-un corp de armată sui generis, fără arme, ci doar cu un baston și un rucsac pe spate. Cu cât mă apropii mai mult de Santiago, cu atât bucuria interioară crește, mă inundă. Cânt mereu, fluier, salut pe toți, mă simt ca în al nouălea cer. Tot drumul de până acum mi se pare un vis de o clipă, nu-mi mai amintesc de nici o durere. Bucuria interioară a anesteziat picioarele mele mai bine decât voltarenul. Din
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
aflam în proximitatea regelui și a directorului Protocolului. În mod firesc, fiecare ambasador adresa regelui câteva cuvinte, eventual un scurt mesaj din partea autorităților din țara lui, sau poate chiar regele intenționa să transmită prin ambasador către șeful statului respectiv un salut sau un mesaj. Pentru acest scurt dialog, Juan Carlos putea să comunice în câteva limbi străine, pe care le vorbește fluent: franceză, engleză. La rândul lor, ambasadorii aveau libertatea să ia cu ei un translator de la ambasada lor. În această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
și avea obligația de a-l saluta pe președinte, la plecare și sosire, împreună cu ceilalți demnitari români: Să trăiți, tovarășe vice prim-ministru, îl salutai, cu zâmbetul pe buze. Zi-mi, Andrei, că ăsta sigur îmi rămâne. Îmi răspunse la salut, în timp ce cu mâna stângă îmi ciufulea bruma de păr, ce se mai răsfăța pe capul meu. În locul domnului ministru, fusese numit un cadru didactic, Ilie Văduva, rector la Academia de Științe Economice din București, care nu avea nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
pe care poporul nostru le nutrește și le păzește cu sfințenie vreme de un secol și jumătate ! Întruniți astăzi în acest măreț lăcaș, care este și trebuie să rămână simbolul unirii în credință, credință în Dumnezeu și în neamul nostru, salut cu nețărmurită dragoste pe reprezentanții vitezei Armate Române, care la ordinul Maiestății Sale Regelui Ferdinand I ne-a întins mâna de ajutor în clipele de cea mai grea cumpănă; salut cu aceeași dragoste pe reprezentanții fraților noștri din Basarabia, Transilvania
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
unirii în credință, credință în Dumnezeu și în neamul nostru, salut cu nețărmurită dragoste pe reprezentanții vitezei Armate Române, care la ordinul Maiestății Sale Regelui Ferdinand I ne-a întins mâna de ajutor în clipele de cea mai grea cumpănă; salut cu aceeași dragoste pe reprezentanții fraților noștri din Basarabia, Transilvania și Ungaria; Vă salut cu inimă înduioșată și pe voi, fruntașilor neamului românesc din Bucovina, care ați venit cu inima însuflețită din tuspatru unghiurile țării, ca să așezați piatra fundamentală pe
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
din Bucovina scăpați din jugul Austro-Ungariei și uniți cu Țara Mamă, România. VI. Adunarea Națională salută cu iubire și entuziasm liberarea națiunilor subjugate până aci în Monarhia Austro-Ungară, anume națiunile: cehoslovacă, austro-ungară, iugoslavă, polonă și ruteană, și hotărăște ca acest salut al său să se aducă la cunoștința tuturor acelor națiuni. VII. Adunarea națională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români care, în acest război, și-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru, murind pentru libertatea și unitatea națiunii
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
care, de mai bine de un an, soldații nu mai salutau pe ofițeri, toți cei pe care i-am întâlnit în curți, culoare sau în sălile de grefă ale tribunalelor, impresionați probabil de strălucirea costumului lui Leonida, i-au adresat salutul militar cu cel mai mare respect. În fine, am fost conduși în grefa Pavilionului Trubețkoi. Șeful Pavilionului era un tânăr inginer curtenitor și instruit, însoțit de un marinar cu figură de brută care nu știa să scrie și să citească
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
fost rezervate hotelurile El Presidente, Inglaterra și Sevilla Biltmore, controlate de mafie. Pentru transferul invitaților din SUA, compania National Airlines a inaugurat începând cu 15 decembrie o linie directă New York-Havana! Au fost primite din întreaga lume mafiotă mesaje de salut, unul din acestea purtând semnătura faimosului Al Capone, "reținut" la Palm Beach de "probleme medicale"(sifilis cerebral)! Pentru a motiva întrunirea s-a lansat zvonul că aceasta avea ca obiectiv omagierea "unui băiat italian, din New Jersey", pe nume Frank
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Lucky Luciano. După victoria Revoluției, până la destrămarea URSS, Cuba a primit și mii de "turiști sovietici", majoritatea "cu ochi albaștri", îndreptați non stop către țărmurile americane. Mergeam adesea la Nacional unde în "Marele salon" se organizau recepțiile Corpului Diplomatic. După saluturile de rigoare, ieșeam pe superba terasă a hotelului, înconjurată de palmieri imperiali, care la capăt avea o splendidă deschidere la mare. Era o priveliște fascinantă, mai ales în nopțile cu cer senin și lună plină și-i dădeam dreptate lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
este "America latină"! Reluând cu încetinitorul filmul, mi-am amintit că și eu am pășit de multe ori pe drumurile lui Che. Trecusem Anzii în mașină la Mendoza, le admirasem culmile veșnic înzăpezite, mă aplecasem de atâtea ori în semn de salut în preajma uriașului Aconcagua... Trăisem ani buni ca șef de misiune în Chile, o țară superbă cu oameni minunați, dar din păcate mandatul meu a fost pe vremea dictaturii militare a lui Pinochet. Bătusem în mai multe rânduri deșertul Atacama și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cei de la Ambasadă "politicale" și am râs când colegul șef de misiune mi-a relatat cum a decurs recepția de sfârșit de an cu Corpul Diplomatic, la invitația lui Fidel Castro, care a promis că va rosti doar "un scurt salut", salut ce a durat două ore și jumătate! În magazine, pe străzi, lume sărăcăcios îmbrăcată, mărfuri puține și de proastă calitate, chiar și în magazinele pe valută. Același gris peste tot cunoscut și la noi prin anii 80! Aceleași nemulțumiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de la Ambasadă "politicale" și am râs când colegul șef de misiune mi-a relatat cum a decurs recepția de sfârșit de an cu Corpul Diplomatic, la invitația lui Fidel Castro, care a promis că va rosti doar "un scurt salut", salut ce a durat două ore și jumătate! În magazine, pe străzi, lume sărăcăcios îmbrăcată, mărfuri puține și de proastă calitate, chiar și în magazinele pe valută. Același gris peste tot cunoscut și la noi prin anii 80! Aceleași nemulțumiri, întreruperi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
calorifer, puțin umezit de la abur, cînd l-am auzit pe Norton bătînd la ușă. I-am deschis și l-am văzut stînd pe holul Întunecat cu un pachet mare sub braț, Înfășurat În hîrtie maronie. A zîmbit și-a zis „Salut”. - Intră, Norton, și scoate-ți haina. A despachetat mitraliera. Am asamblat-o Împreună și i-am verificat percutorul. Am spus c-o să-i găsesc un cumpărător. Norton a zis: - Ia uite, Încă ceva ce mi-a căzut În mînă. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
dus În sufragerie. În cameră erau un mic aparat de radio, un Buddha chinezesc cu o lumînare votivă În față, bibelouri ieftine. Un tip zăcea Întins pe o canapea. CÎnd am intrat În cameră, s-a ridicat și-a zis salut și a zîmbit prietenos, dînd la iveală niște dinți maronii, pătați. Avea o voce cu inflexiuni din sud și un accent est-texan. Jack a spus: - Roy, el e un prieten de-al meu. Are niște morfină de vînzare. Tipul s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de zece și una de cinci. M-am hotărît să folosesc altă toaletă, În alt bar, și am ieșit, lăsînd În urmă un pahar de martini plin. M-am dus acasă la Pat. Pat a deschis ușa și-a zis: - Salut, bătrîne. Mă bucur să te văd. Mai era acolo un bărbat așezat pe pat, care s-a Întors spre ușă cînd am intrat. - Salut, Bill, a zis el. M-am uitat la el trei secunde lungi pînă să-l recunosc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de martini plin. M-am dus acasă la Pat. Pat a deschis ușa și-a zis: - Salut, bătrîne. Mă bucur să te văd. Mai era acolo un bărbat așezat pe pat, care s-a Întors spre ușă cînd am intrat. - Salut, Bill, a zis el. M-am uitat la el trei secunde lungi pînă să-l recunosc pe Dupré. Arăta-n același timp mai bătrîn și mai tînăr. Torpoarea Îi dispăruse din priviri și slăbise zece kile. Fața i se strîmba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o bombă, jumate cocaină, jumate morfină. L-am ajuns pe Ike la ușa casei. I-am pus o mînă pe umăr și s-a-ntors, iar fața lui știrbă, de babă, de junky iar a scos un zîmbet cînd m-a recunoscut. - Salut, a zis. - Nu te-am mai văzut de-un car de vreme, am zis eu. Pe unde-ai fost? A rîs. - Am fost la cutie. Oricum, n-am vrut s-apar pe-aici, fiindcă știam că te-ai lăsat. Te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Amândoi pretindeau că n-au fost preveniți. Noaptea i-am făcut cufărul cu lucrurile indispensabile în mijlocul iernii și dimineața pornii la Kommandantură pentru a i le putea duce. Acolo, un polițist, citind cartea mea de vizită, în loc de a răspunde la salutul meu, mă întrebă de sunt sora lui Brătianu și, plimbându-se în spatele biroului, începu să ocărască guvernul român care maltratase pe internații germani, fără măcar a mă pofti să iau loc. Eu, ghicind intențiile lui de a mă supăra și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
toate câte, aceste lucruri se discută de la guvern la guvern, dar nu cu doamnele care vin să vă ceară dreptul lor.“ Deodată i se potoli toată mânia, deveni politicos și chiar alergă la ușă, mi-o deschise cu un mare salut, pe care, de rândul acesta, eu, ieșind, nu i-l înapoiai. De la Crucea Roșie obținusem să trimit în fiecare zi lapte și apă lui Costache. Marghiloman îmi promisese că va protesta la Geneva și că femeile nu vor fi arestate
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
criminale a familiei Brătianu cu inamicul! Textul scrisorii nu s-a publicat, căci era spre cinstea mea, dar s-au făcut aluzii perfide la ea într-un articol nedemn, care și-a primit răspunsul. De atunci n-am mai răspuns salutului domnului Tzigara. Mackensen, după ce a luat cunoștință de scrisoare, a trimis o anchetă la Herești și, constatându-se adevărul, a anulat internarea noastră acolo. Furios însă că am invocat proclamațiunea lui pentru protecțiunea populației Bucureștilor și a averii noastre, s
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
restaurant, numai clientelă necunoscută, noii profitori ai războiului care se bucurau cam ostentativ de bogăția lor. Unde vedeai o femeie slabă știai că e româncă, dar nu cu bărbatul ei, precum nici domnii cu nevestele lor. Nu era de înapoiat salutul decât al d-lui Papadat și al d-lui Wangler în zilele când nu avea la masa lui ofițeri germani. Ca elvețian, era foarte temut de beligeranți, dar era și scutit de ura ce noi trebuia să resimțim pentru ei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]