3,889 matches
-
naos, în anul 1730, în luna august cu contribuța a tot satul și prin grija preotului Popa Ioan, de către meșteri lemnari deveniți anonimi prin ruinarea parțială a inscripției”. Naosul și absida au o boltă semicirculară, iar pronaosul este tăvănit cu scândură nouă, deasupra lui înălțându-se turnul cu coif piramidal. Suprafața totală a bisericii este de 72 mp (4x18m). Biserica din Stolna “deține una dintre cele mai mici ferestre și uși dintre bisericile din lemn din județ” Iconostasul se prezintă ca
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
mucenițe și mironosițe, lipsește însă scena celor 10 fecioare, atât de frecventă în bisericile vechi din lemn din Transilvania. Pictura reprezentând scena Răstignirii având alături scena păcatului este executată pe pânză lipită pe lemn, fără să fie ruptă la încheieturile scândurilor ce o susțin decât pe porțiuni mici și fără continuitate. Tâlharul răstignit de-a dreapta lui Iisus este prins pe cruce într-un mod cu totul neașteptat. Mâinile lui sunt întinse pe brațul orizontal al crucii doar până la încheietura coatelor, aici
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
secolul al XIX-lea a fost construit și un turn clopotniță din lemn. În ceea ce privește interiorul bisericii, a rămas același, nesuferind nici o schimbare: fără pictură și cu ornament frumos. În anul 1843 s-a refăcut iconostasul, s-a podit biserica cu scânduri pe timpul preotului Marian Lazăr (1833-1861), înlăturându-se vechea pardoseală din cărămidă. După cum se precizează în ""Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937"", Biserica " Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul" din Reuseni avea o casă parohială de cărămidă, o sesie parohială de 12
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Reuseni () [Corola-website/Science/309554_a_310883]
-
metri înălțime, 28 de silozuri (magazii) și două etaje sub ele având capacitatea de înmagazinare de 700 vagoane. Materialul folosit a fost lemnul (pentru conservarea grânelor) izolat într-un ambalaj de beton la fund și zidărie pe laturi (pereți din scânduri de la Sinaia și Azuga, puse pe lat și bătute în cuie - 50 de vagoane de scânduri și un vagon de cuie), iar acoperișul era de fier. După 1903, moară Assan a fost dotată cu energie electrică, având uzina proprie, iar
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
700 vagoane. Materialul folosit a fost lemnul (pentru conservarea grânelor) izolat într-un ambalaj de beton la fund și zidărie pe laturi (pereți din scânduri de la Sinaia și Azuga, puse pe lat și bătute în cuie - 50 de vagoane de scânduri și un vagon de cuie), iar acoperișul era de fier. După 1903, moară Assan a fost dotată cu energie electrică, având uzina proprie, iar în luna iunie 1930 a fost transformată în Societate Anonimă pe acțiuni sub denumirea „Fabricele Assan
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
în acest sens. Dincolo de rolul de instrumentist, cunoștințele de electrotehnică i-au permis lui Ionescu să construiască numeroase instrumente muzicale, în lipsa unora gata fabricate (inaccesibile din cauza prețului și a pieței proaste în domeniu la acea vreme). Alături de chitarele construite din scânduri de călcat, efecte și filtre pentru modificarea timbrului instrumentelor, cea mai celebră creație a lui Ionescu este "bibsynthesizer" (cuvânt telescopat, combinație a poreclei constructorului cu termenul englezesc "synthesizer"), unul dintre primele sintetizatoare de sunet folosite în muzica românească. Un an
Corneliu „Bibi” Ionescu () [Corola-website/Science/310264_a_311593]
-
de grandoare și triumf. Comunitățile sefarde nu recită acest poem dar includ în serviciul divin de seară o enumerare a celor 613 porunci ale Torei. În Evul Mediu exista o tradiție de a impune copiilor să lingă mierea de pe o scândură având inscripția unor fragmente din Tora. Tradiția de a consuma produsele lactate are câteva explicații tradiționale, una fiind amintirea cuvintelor lui David despre Tora ca fiind ca "lapte și miere sub limbă". O altă explicație este că înaintea dăruirii Torei
Șavuot () [Corola-website/Science/310346_a_311675]
-
gri. Acoperișul este construit în patru ape, având învelitoare din draniță de brad bătută în rânduri suprapuse pe fiecare dintre acestea și două fumărițe (tip specific de horn pentru evacuarea fumului) pe partea din față. Pardoseala este din dușumele din scândură. Pereții interiori sunt din zidărie cu liant mortar. Casa are două camere, tindă și cerdac. Tinda are mari dimensiuni, de aici putându-se pătrunde în cele două camere și în cămara de pe partea stângă. În spatele casei (pe partea nordică) se
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
rânduri suprapuse și șarpantă în îmbinări chertate. Fumul este evacuat printr-un coș de cărămidă. Instalația de măcinat are în exterior, fixată de grindei, o roată verticală cu cupe, acționată cu energie hidraulică. Apa este dirijată printr-un jgheab din scânduri (latoc) deasupra roții hidraulice verticale (roata cu cupe). Apa este dirijată prin latoc și, în cădere, rotește roata verticală care acționează grindeiul și roțile cu masele ce pun în mișcare axele verticale ale pietrelor umblătoare prin intermediul a doi prâsnei. Muzeul
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
ciclopian și zidărie din bolovani de râu prinsă cu liant de mortar. Acoperișul este construit în patru ape, cu pante repezi, având învelitoare din draniță de brad, bătută în rânduri suprapuse pe fiecare dintre acestea. Pardoseala este din dușumele din scândură. Una dintre primele case achiziționate de Muzeul Satului Bucovinean este o casă de locuit din localitatea Ostra, zona etnografică Humor, care datează de la începutul secolului al XIX-lea, ultimul său proprietar fiind Gherasim Nastiuc. Ea a fost reconstruită în muzeu
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
pe tabla din față. Acoperișul este înalt, realizând un raport de 2/3 din înălțimea casei. Pardoseala este din pământ. Locuința are o suprafață mică (6,30x4,20 metri), cu o singură intrare și trei ferestre. Ușa este confecționată din scândură masivă și este fixată cu balamale din lemn, mânuirea pentru închidere/deschidere făcându-se cu ajutorul unui mâner din lemn confecționat dintr-un cui de tisă. De asemenea, ușa dispune și de un zăvor în pârghie: o încuietoare clasică cu căței
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
tindă se intră în „casa cea mare”, unde se află lângă pereți laițe sprijinite pe butuci. În partea stângă a intrării este amenajat cu cuptor cu vatră specific zonei. Între cuptor și peretele din față se află un pat din scânduri masive având deasupra o grindă pentru păstrarea diverselor țesături de interior sau piese de vestimentație. În interior se află obiecte casnice: oale și străchini de ceramică, butoiașe, lăcrițe și cofițe din lemn. Întinse pe pereți, sau aflate pe laițe, pe
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
are o ușă prin care se realizează accesul în spatele casei. Pereții sunt realizați din bârne fasonate ce au lemnul aparent doar în jurul ferestrelor și al ușii, ancadramentele prezentând chenare lutuite și văruite. Pe trei laturi, construcția prezintă un gang de scândură, marcat de stâlpi ciopliți în volume geometrice. Gangul este susținut de prelungirile tălpilor casei. Grajd cu șură din Mănăstirea Humorului reprezintă o anexă de dimensiuni mari. El este împărțit în grajdul propriu-zis, spațiul liber pentru accesul cu căruța și pentru
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
liber pentru accesul cu căruța și pentru diferite activități gospodărești, respectiv paierul unde se depozita fânul. Sub prelungirea învelitorii este târla oilor. Grajdul este ridicat din cununi de bârne fasonate, iar restul construcției dintr-un schelet de bârne înfundat cu scândură. Celarul (sau bordeiul) este o construcție monocelulară din cununi de bârne încheiate în „coadă de rândunică”, fără ferestre și având o ușă solidă la intrare. Celarul este o anexă gospodărească specifică zonei montane Humor. Atelierul de tâmplărie are o singură
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
încăpere care este prevăzută cu mai multe ferestre pentru asigurarea unei vizibilități optime în practicarea acestui meșteșug. Fântâna este dispusă lângă casa de locuit din cadrul gospodăriei și în apropiere de poartă. Este o fântână cu ghizdele și roată, construită din scândură fixată în cuie, pe schelet de rășinoase cu învelitoare din draniță. Poarta tradițională are o structură din trei grinzi verticale pe care se sprijină un acoperiș în patru table. Prezintă un spațiu de acces pentru căruță și o portiță pentru
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
fân, ocol pentru oi sub plecătoare. În partea centrală, construcția prezintă un spațiu liber, utilizat pentru accesul cu căruța din curte sau din grădină. Grajdul propriu-zis este realizat din bârne, restul construcției fiind dintr-un schelet de grinzi, înfundat cu scândură. Căsuța, care datează de la începutul secolului al XX-lea, avea rolul de „bucătărie de vară”, fiind folosită pentru prepararea și servirea mesei în timpul verii. De asemenea, căsuța putea avea rolul de loc de retragere al bătrânilor atunci când se întemeia o
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
de obicei, pentru uscarea fructelor sau a legumelor. De obicei, aici se păstrează știuleții de porumb. În unele gospodării din satele din România se mai folosesc și astăzi astfel de depozite din nuiele. În anumite zone, coșerele sunt confecționate din scânduri. Gospodăria tradițională din satul Moldovița, zona etnografică Câmpulung, este o gospodărie cu ocol întărit specifică huțulilor bucovineni. Ansamblul care a fost reconstruit în incinta muzeului cuprinde șase obiective: casă, grajd cu cămară de mână, bucătărie de vară, cămară, poartă și
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
chenare lutuite și văruite în jurul ferestrelor. Bucătăria Râșca din cadrul gospodăriei Moldovița are pereții realizați din cununi de bârne despicate, îmbinate la colțuri în „coadă de rândunică” cu extremitățile bârnelor mult petrecute în afară. În fața intrării, bucătăria are un cerdac din scândură semiînchis, cu acoperiș în două ape. Cămara Râșca (numită și „clichi”) este o construcție monocelulară ridicată folosind aceeași tehnică ca și bucătăria. Prezintă elemente decorative precum console în retragere sau motivul „capul de om” sculptat în partea superioară a stâlpilor
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
patru ape. Casa de locuit din satul Breaza aparține zonei etnografice Câmpulung Moldovenesc. Aceasta datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, fiind compartimentată în cameră de locuit și tindă. În partea frontală, construcția are un gang din scândură. Pereții au fost ridicați folosind tehnica „blockbau” (cununi orizontale), cu îmbinarea la colțuri în „cheutori” rotunde („stânește”). Ferestrele și ușa de intrare sunt încadrate de chenare lutuite și văruite, care contrastează cu culoarea bârnelor pereților. Casa de locuit din Humoreni
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
draniță este realizat în patru ape. Casa de locuit din satul Iacobeni (zona etnografică Dorna) ce a fost reconstituită în incinta Muzeului Satului Bucovinean datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Este alcătuită din cameră și tindă, cu gang de scândură la fațada principală și pe lateralul din partea dreaptă. Ca elemente decorative, stâlpii ce mărginesc portița de acces în gang au cioplit motivul „capul de om”. Cotețul din Șaru Dornei aparține zonei etnografice Dorna și este o anexă gospodărească frecvent întâlnită
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
final. Acestea sunt acționate (prin intermediul unui sistem de transmisie format din roți și curele din piele) de o roată cu cupe care folosește forța apei. Fântâna din Sadova face parte din categoria fântânilor cu ghizdele și coarbă, fiind construită din scândură fixată în cuie pe schelet de rășinoase. Acoperișul este realizat din draniță. La 29 iulie 2009 au fost sfințite la biserica de lemn din Vama (aflată în incinta Muzeului) două casete cu țărâna martirilor bucovineni Dumitru Cătană și Gherasim (Zamfir
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
vestind cu glas de om și de zăpadă-nvârtejită / acolo unde copleșește greutatea stăpânind-o / născuți aici retrași aici / să nu ne surpe valul barbariei / aici ne naștem iar / și nu ne mai retragem // legate-alături / cu capiteluri simple / pe tălpici de scânduri / tulpinile de brad își ocupară locul / în vasta rânduială-a fantasticei păduri / trezind îndemânarea ce zăcea în noi de mii de ani / și-acuma răsufla din nou la suprafață cu putere / strunind încheieturile acestei lumi ieșită din țâțâni / și-n
Grigore Hagiu () [Corola-website/Science/310533_a_311862]
-
Are o arhitectonică deosebită: înaltă, în formă de cruce, cu trei turle, în interior cu absidii laterale după gustul rafinat al ctitorei, spătăreasa Safta Bogdan. Are un pridvor deschis spre apus, după stilul curților boierești. Interiorul cu pereții căptușiți cu scândură, nepictați, vopsiți cu ulei albastru, iar acum cu alb. Catapeteasma este din lemn de tei, pictată de un pictor rus. În testamentul său, redactat în sept. 1799 spătareasa Safta Bogdan, preciza că în acel moment, construcția schitului nu era terminată
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
se înlocuiește acoperișul din șindrilă cu tablă de către Ilie Pâslaru, locuitor din Căpușneni, Vaslui în casa căruia, situată între gospodăriile sătenilor Dumitru Cărămidaru și Virgil Petrea , a funcționat prima școală a satului. În anul 1924-1925 biserica a fost căptușită cu scândură la interior. Cu privire la inventarul schitului , în 1805, schitul era foarte sărăcăcios; „5 chilioare mici, proaste, stricate, clopotniță mică, hambaraș micușor, morișcă cu puțin iezișor” Obiecte de cult la fel; vechi, „cusute pururi”, „cărți rusești”. În 1806, se instalează egumenul Teofilache
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
avea o lungime de circa 26m, lățime de 8m și era compartimentată în pronaos, naos și altar. Intrarea în tindă se făcea printr-un coridor zidit, deasupra căruia se afla turnul cu secțiune pătrată construit în partea sa superioară din scânduri, ce servea drept clopotniță. Accesul la clopote se făcea pe o scară de lemn, compusă din două tronsoane. Pronaosul propriu-zis era despărțit de naos printr-un zid prevăzut cu o ușă încadrată de două ferestre libere, în anul 1846 adăpostind
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]