3,775 matches
-
camera vecină. Se amețise, se pare, sau se apropia, poate, momentul să schimbe tactica. Nu ești cazul cel mai interesant, ți-ai dat seama. Deținuta aștepta ; încerca să-și dea seama dacă a hotărât s-o tutuiască sau fusese o scăpare, pe care nici el n-o observase. — Ai însă o anume importanță pentru mine prin corelare. Ai importanță, ți-am spus, pentru că ți-o acord eu. Pentru că eu am găsit această corelare. Prietenul dumitale mă preocupă, într-adevăr ! El merită
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
prezenta neglijent, ca un servitor, chiar dacă ți-au închiriat camera de serviciu. N-au mai rămas decât cu două camere, dar au închiriat chilia asta, să-și mai rotunjească bugetul. Cafeaua e chiar rece și amară, nu mai rămâne nici o scăpare, trezirea e inevitabilă. Hai, că ești trăsnit cu vizitele astea ! Duminică, la grădina zoologică ! Doar n-ai de gând și pe arșița asta... — N-am de gând. M-aș duce la Muzeul „Antipa“. Istorie naturală, de la fluturi la urși. Acolo
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
încearcă să-și încropească fiecare sera sa cu flori și floricele ? Florile cad la primul vânt, la prima ploaie, arșiță sau ninsoare. Ortansa tace, ascultă. A.P. a sărit de la trapez, fără plasă. O privește, înțelege, ezită, da, nu mai e scăpare, fie ce-o fi ! Ortansa își aprinde o nouă țigară. Intervenția ei este scurtă și neutră : — Ura e la toate nivelele, slugi și șefi, slugile altor șefi. Oamenii simpli, buna linie de mijloc, cum spui, sau cei într-adevăr dăruiți
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
țigara, să aprindă de la țigara ei, să nu mai întârzie, să continue, să verse tot. — Nu sunt încă destul de copt să-mi elaborez, răbdător, eliberarea ? Am pierdut răbdarea. Suferințe mocnite pregătesc surprize dezagreabile. Gata, a vărsat totul. Nu mai e scăpare. Ortansa tace, fumează, nu-l mai privește, dar începe să vorbească despre familia Manole. Desigur ! Despre Vera, desigur... un portret care nu ne poate lăsa indiferenți, desigur, un portret cu adevărat viu, tulburător, doar să ne reamintim amănuntele, amănuntele, cum
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
la loc În fund, lângă bivolița aia care guiță scurt. Mă dorea din nou lângă ea, iar eu habar n-aveam ce trebuia să fac! Dacă aș fi știut să rostesc vorbe, poate că aș fi găsit o cale de scăpare, dar așa... - Tu, Krog, Îmi spuse ea cu cuvinte, În timp ce un firișor de bale i se prelinse pe bărbie. Măi, Krog, măi. Krog eram eu. Trimisul. M-am gândit să zâmbesc ca să câștig timp, dar ea a Înțeles totul greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe Gau: Înconjurat de o mulțime dintre ai noștri, Împărțea izbituri Într-o parte și În alta cu o uriașă ghioagă din lemn. A căzut, izbit de câteva sulițe și, cât era el de vânjos, nu și-a mai găsit scăparea. Ne-am oprit doar după căderea nopții, când deja nu mai vedeam nimic. Ninsoarea se Întețise și, din spusele iscoadelor, câțiva dintre vânătorii care se mulțumiseră doar să privească lupta de sânge de pe coline, se apropiau acum de satul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
este moartea. În amintirea fratelui său BENJAMIN HARRISON WOLFE și a scurtei sale vieți mîndre și pline de amărăciune l7 octombrie 1892 - 20 octombrie l9l8 Sus pe culme, jos În vale, adînc În inima dealului, Ben, rece, rece, rece. Fără scăpare E minunat să vezi cu cîtă căldură și cu cît entuziasm te fericesc pentru binefacerile singurătății cei ocrotiți, cei care n-au fost niciodată singuri. Știți cît se poate de bine ce vreau să spun. Am fost singur o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o vîrstă fantastică și Înspăimîntătoare a senzațiilor, care n-a cunoscut tinerețea și și-a uitat copilăria și care-ți naște În suflet impresia că te Îneci Într-o mare de groază, o mare de timp orb, omogen, imemorial. Fără scăpare. Dar acum amfitrionul, cu zîmbetul său ușor ironic și amar, și-a mai turnat un pahar de băutură bună și tare, din secară curată, Într-un pahar Înalt și subțire În care mai este puțină gheață, și-a lipit buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
decît să-mi zdrobesc viața și creierii de asfalt, cum făcuse omul acela, sau să Înnebunesc cumplit către o moarte mînioasă printre atîția alți atomi fără nume, fără chip, ai furnicarului uman de pe fața pămîntului. Am văzut-o, Încătușată fără scăpare de viața imensă, complexă și coruptă a orașului - o viață ucigătoare, perversă și sterilă, ce sălășluiește lent În uriașele Încăperi ale nopții strălucind de finețea vătămătoare a mîndriei și urii, acolo unde răsună doar cuvinte frumoase și curtenitoare, iar ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ne iei cu matale! Cum mă, cretinilor, palavragiilor?! Vedea-v-aș pe toți În iad! Cum dracu’ credeți că mai pot să fac ceva În ultima clipă! țipă el, cuprins de furia celui care nu-și găsește astîmpăr și nici scăpare, pășind de colo-colo ca o ființă Înnebunită de spaima exasperării și disperării. Se repede În mijlocul grupului de negri bolnavi și amărîți ca un tăuraș furios. Răcnește la ei, Îi Înjură și-i blestemă trivial, o clipă e gata parcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
noi, toți cei care am cunoscut tinerețea și foamea pe acest pămînt, toți cei care am așteptat istoviți și nebuni și singuri În noapte, toți cei care nu și-au găsit un țel, un zid, un adăpost, o cale de scăpare! Anii curg mai departe ca apa și Într-o zi vine iarăși primăvara. Oare vom mai ieși vreodată pe porțile răsăritului așa cum am făcut cîndva, Într-o dimineață, și vom mai căuta, așa cum am făcut atunci, tărîmuri noi, promisiunea războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o jale de nesuportat, Încă suferind de o sete de nepotolit - oare unde să căutăm? Căci furtuna sălbatică se dezlănțuie deasupra noastră, furia sălbatică se abate asupra noastră, foamea sălbatică se hrănește din trupurile noastre... și sîntem fără adăpost, fără scăpare, fără mîngîiere și veșnic hăituiți, iar mintea noastră e tulburată, inima noastră este pustie și fără grai, și nu putem rosti nici un cuvînt. Gulliver CÎndva, cineva va scrie o carte despre un om care era prea Înalt, care trăia veșnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și-acuma se țin de capul meu și nevestele și copiii și neamurile lor, ca să-i scap“ - zice - „și zău că nu mai știu ce să fac, Will“ - zice. „Mi-am bătut capul În fel și chip să găsesc o scăpare“ - zice - „și, după cîte văd, or să ajungă-n ștreang. Să-ți spun drept“ - zice, dînd din cap, și taică-tu zicea că tare mai era amărît - „dacă stai să te gîndești, e Îngrozitor! Ce să mă fac?!“ - zice. „Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ce era de văzut, dar, Doamne, În halul În care era nici un regiment Întreg n-ar fi reușit să-l păzească. Sigur că n-a vrut să meargă, dar și-a dat seama că sîntem hotărîți și că n-are scăpare, așa că s-a-ntors În camera lui, cu Luke, iar eu i-am scos hainele și l-am Îmbrăcat. Și m-am apucat să-i strîng cîteva lucruri care mă gîndeam că or să-i trebuiască la spital, niște cămăși de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că țipetele și urletele lui se auzeau pînă-n capătul pieței, și l-au dus jos, cică În temniță, dar nu era decît o pivniță veche, cu bălegar pe jos, care fusese odinioară un fel de grajd. Ei, asta a fost scăparea lui Hensley: a spus că a coborît ca să stea de vorbă cu el și să-l lămurească să se potolească, iar povestea lui a fost că McLendon a luat o potcoavă veche, aflată prin preajmă, și, cînd a intrat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cînd te știu așa, singur și departe: dragul mamei, dragul mamei, vino iar acasă!) Ia ascultă! Cum? Ce-i asta? Cum? Ce spui? (Doamne, Dumnezeule! Un neam de hoinari!) Dragul mamei, dragul mamei... ce-i asta? Iarăși vapoare! CUPRINS FĂRĂ SCĂPARE MOARTEA - SORA CEA MÎNDRĂ CHIPUL RĂZBOIULUI NUMAI MORȚII CUNOSC BROOKLYN-UL ÎNTUNERIC ÎN PĂDURE, NECUPRINS CA TIMPUL PATRU SUFLETE RĂTĂCITE GULLIVER VAGABONZII ÎN AMURG O FATĂ DIN GRUPUL NOSTRU CEI DE APROAPE ȘI CEI DE DEPARTE ÎN PARC CEI DIN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că este proprietara soarelui, prezentând și un act de proprietate înregistrat legal la notariat, în acest sens. Femeia, susține că are dreptul să ceară o taxă tuturor pământenilor. Este vorba de Angeles Duran din Salvaterra de Mino, care speculând o scăpare în legislația mondială, a devenit legal proprietara soarelui. In legislația lumii, s-a stipulat că nici o țară nu poate deveni proprietara vreunei planete, sau alt corp ceresc din afara Pământului. Aceasta s-a legiferat când au început zborurile cosmice, ca nu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de vârstă preșcolară așteaptă aici un autobuz, este Într-un fel o surpriză. Îți pui rucsacul pe bancă și spui bună ziua celor din jur Înainte de a-l desface din chingi. Ți se răspunde În cor și Înțelegi că nu ai scăpare; ca să nu pari suspect trebuie să lași impresia că și tu aștepți același autobuz. E cald, e mult praf pe drum, e o atmosferă de după-amiază imposibil de respirat În această intersecție fără umbrar și o simplă privire de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
democrația de cabaret, alcătuind latrina latină a patrioților bicamerali, / care scriu cu jeepurile lor și cu supa săracului / istoria neamului, și nici guzganii în rasă, molia cu patrafir, care își dă mâna cu bastoanele de cauciuc, încât perspectiva e fără scăpare: Între cruce și bâtă - iată istoria! - / trâmbița profetului sună-n pustiu! Trecut, așadar, prin cursul de Metafizica trandafirului galben, după ce a străbătut bolgiile realității, și a devenit el însuși un trandafir galben, eul liric din poemul lui Virgil Diaconu nu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
face întotdeauna țăndări / turnul în care încerc să mă retrag, fiindcă Pe trupul tău gol eu încurc întotdeauna / lumina dintâi cu întunericul din urmă, / Facerea cu Apocalipsa, astfel că influența femeii e cvasidemiurgică, din moment ce Oricum, eu nu mai am altă scăpare decât trupul tău (...) / Da, trupul tău care inventează pentru mine ziua de mâine. Femeia visată se ipostaziază uneori într-o făptură copleșită de admiratori, pe care poetul îi poate învinge doar prin imaginație: oricum, eu am scos toți bărbații din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pe scoarță de mesteacăn; în versuri, fetelor din sat, și în proză, părinților. Le aducea la cunoștință că era sănătos și că deviza companiei (probabil, vigilența cenzurii militare slăbise în fața acelei corespondențe primitive) era "arma-i pușca, nădejdea-i fuga, scăparea-i Duhul Sfînt". Într-o vreme, scrisorile au încetat. Au trecut mai multe luni fără nici un semn. Degeaba se duceau surorile tatei în fiecare seară la omul care împărțea poșta în sat. Acesta ridica din umeri: "N-am nimic. Îmi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de femeile care se străduiesc să placă. De aceea m-a mirat avertismentul ironic al unui coleg de la spital care mă zărise cu ea. Femeia aceea e ca plantele carnivore, am impresia. Dacă apucă să te prindă, nu mai ai scăpare." Am devenit, brusc, curios: "O cunoști?", l-am întrebat. "Nu, dar eu miros femeile ca un cîine", a zis. Până atunci nu-mi pierdusem capul după nici o femeie. Îmi băteam joc cu plăcere de "eternul feminin", hotărât să nu mă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
răutate. Avea, s-ar putea spune, o notă de nebunie în el. Era un chip care transmitea un mesaj simplu, cumplit: lăsați orice speranță, voi, cei care priviți acest chip. Renunțați la orice gând de mântuire, la orice posibilitate de scăpare. Nu vă așteptați la nimic de la mine. Cutremurându-se de scârbă, Michael stinse televizorul și președintele Bush dispăru de pe ecran. Apoi aprinse o veioză din apropiere și se uită pentru prima dată la vizitatorul lui. Nu era un om cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
măceș e singura înviorare în acest spațiu electrostatic. În colțul camerei, a rămas o pată care bate spre maro, vreun funcționar stângaci, grăbit să plece undeva, a răsturnat cu cotul o stacană de cafea. Toți l-au privit reprobator, asemenea scăpări nefiind amuzante decât în filme. Raportul electronic mai are o pagină în afara celor parcurse deja. E compilația altui sector și poartă titlul pompos de Chei Geopolitice în Balcani. Se repetă... Se repetă... Se repetă... Page down... „...deși aceste talismane sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
În timpul ăsta, ochiul rătăcit al lui Pascal stăruie asupra fiecărui amănunt al atelierului, accesibil în mod destul de curios prin cămara de mături de la observator. Cum de n-a știut de mai demult de povestea asta? Dar nu e la prima scăpare. Și pentru prima oară de foarte, foarte mulți ani, are senzația binefăcătoare că se află într-un loc perfect apărat, la adăpost, poate pentru totdeauna, de Izabela. Această plăcută senzație de eliberare e intensificată de conținutul gălbui al paharului. Pascal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]