3,534 matches
-
de o baghetă magică, nava somnoroasă și toți cei ce dormeau la bordul ei, se treziră numaidecît; și peste douăzeci de glasuri din toate părțile vasului, laolaltă cu cele trei voci de pe catarge, scoaseră obișnuitul strigăt, în vreme ce uriașul pește își scuipa cu încetineală și regularitate jetul sărat și strălucitor în văzduh. Ă Desprindeți ambarcațiunile! în vînt! răcni Ahab. Și, supunîndu-se propriului său ordin, orienta echea în vînt, înainte ca timonierul să poată manevra manelele. Strigătele neașteptate ale echipajului o alarmaseră desigur
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Aceștia nu numai că-și smulgeau unii altora mațele, dar, ca niște arcuri mlădioase, se îndoiau pînă la propria lor burtă pentru a-și mușca măruntaiele, încît acestea păreau că-s înghițite și răsînghițite de aceeași gură, spre a fi scuipate din nou prin rana căscată la celălalt capăt. Și nu numai atît. Ar fi fost periculos să ai de-a face cu cadavrele și fantomele acestor creaturi. Un soi de vitalitate panteistă și generatoare părea să se ascundă în articulațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
deloc, parcă ne-am înțepenit! Ia uitați-vă cum crește iarba pe fundul bărcii! Zău că a-nceput catargul să-nmugurească! Nu, băieți, nu mai merge-așa! Uitați-vă la neamțul ăla! într-un cuvînt, băieți, vreți sau nu să scuipați foc? Ă Tii, ce mai clăbuci scoate! striga Flask, țopăind ea un apucat. Ce cocoașă grozavă! Cît un bou, zău așa! Hai, băieți, trageți vîrtos - vă făgăduiesc o cină strașnică, știți voi, cu gogoși, cu clătite, cu toate bunătățile, numai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ă Oprește-te! îi strigă Starbuck. N-are nici un rost! Dar omenosul Starbuck vorbise prea tîrziu. în clipa cînd Flask își înfipse fierul, un jet ulceros țîșni din această nouă rană cumplită: balena, fulgerată de o durere insuportabilă, începu să scuipe șuvoaie de sînge gros și se năpusti, cu o furie oarbă, asupra atacatorilor, împroșcîndu-i pe oamenii triumfători cu o ploaie de sînge, răsturnînd ambarcațiunea lui Flask și sfărîmîndu-i prova. Era lovitura ei din urmă, căci balena era acum atît de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sau nu cazul să-l primim pe Hercule în rîndurile noastre - iată o întrebare asupra căreia am zăbovit îndelung, cuprins de îndoieli: căci, deși, potrivit mitologiilor grecești, acel haiduc din vechime, acel vajnic făcător de bine, a fost înghițit și scuipat de-o balenă, asta nu-l transformă automat într-un vînător de balene. Nu reiese de nicăieri că și-a lovit cu harponul balena, dacă nu cumva o fi lovit-o chiar din pîntecele ei. Totuși, ar putea fi socotit
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
astfel, scăpa de înec. Sărmanul meu prieten din Sag-Harbour pare, așadar, înfrînt pe toată linia! Dar el mai avea un motiv de neîncredere și anume, dacă-mi amintesc bine: Iona a fost înghițit de balenă în Marea Mediterană și a fost scuipat de ea peste trei zile, într-un loc situat la vreo trei zile depărtare de Ninive, o cetate de pe Tigru, la care nu se putea ajunge în numai trei zile, din punctul cel mai apropiat de pe litoralul Mediteranei. „Ă Cum
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un jongler care-și cumpănește pe bărbie o prăjină lungă. în clipa următoare, cu un zvîcnet greu de descris, oțelul strălucitor străbate, ca un superb curcubeu, distanța înspumată și se înfige, fremătător, în centrul vital al balenei; aceasta nu mai scuipă apă acum, ci sînge roșu. Ă Asta i-a luat piuitul! exclamă Stubb. E Patru Iulie pentru noi! Din toate fîntînile trebuie să curgă vin astăzi! Bine-ar fi să curgă whisky de Orleans sau de Ohio, ori strașnicul și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în cele patru stomacuri suplimentare. Realitatea anatomică a acestui labirint este de netăgăduit; iar presupunerea întemeiată pe ea mi se pare cu atît mai logică și mai verosimilă cu cît o pun în legătură cu încăpățînarea altminteri inexplicabilă a leviatanului de a „scuipa în văzduh“, cum spun vînătorii de balene. Ori de cîte ori iese la suprafață, cașalotul rămîne acolo un timp, care e de fiecare dată același, în cazurile cînd nu-l atacă nimeni. Să zicem că stă unsprezece minute și scoate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
obișnuit în adîncuri, pînă nu va fi respirat de șaptezeci de ori la suprafață. Trebuie remarcat, totuși, că aceste proporții diferă de la individ la individ, deși rămîn neschimbate la fiecare în parte. De ce-ar stărui oare balena să-și scuipe jeturile deasupra apei, dacă nu tocmai pentru a-și umple rezervorul de aer, înainte de a se da la fund? Căci e limpede că această necesitate de a se ridica la suprafață o expune la toate primejdiile vînătorii, care-i pot
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
apucați, cu furcile și polonicele lor uriașe; între timp, vîntul urla, talazurile săreau, iar corabia plonja printre ele, gemînd, dar împingîndu-și mereu înainte iadul roșu prin tenebrele mării și ale nopții, mestecînd în botu-i disprețuitor oasele albe ale balenei și scuipînd cu ciudă în toate părțile, de jur-împrejur. Cufundată în bezna aceea neagră, cu încărcătura-i de sălbatici și de flăcări și cu hoitul acela care fierbea în cazanele sale, corabia Pequod părea o întruchipare desăvîrșită a sufletului monomaniacului său comandant
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
afla acolo, cu o sută de ani înainte de a fi văzut-o eu. Istoricii locali susțin că un profet care prorocea venirea lui Mahomed, provenea din acest templu, iar unii nu pregetă să afirme că prorocul Iona ar fi fost scuipat de Chit la poalele aceluiași templu.“ Te las, cititorule, în acest templu african închinat balenei, iar dacă ești originar din Nantucket și vînător de balene, te vei prosterna în tăcere acolo. Capitolul CIV SE VA MICȘORA OARE BALENA? VA PIERI
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
atingă țelul. Buzele lui aspre se strîngeau ca o menghină; delta vinelor de pe fruntea lui se umfla, aidoma unor pîraie de munte; pînă și-n somn, strigătele lui făceau să se cutremure bolțile corabiei: Ă Toată lumea la pupa! Balena Albă scuipă sînge! Capitolul CXI FIERARUL Profitînd de vremea plăcută și răcoroasă, de vară, care domnea acum pe aceste latitudini și pregătindu-se pentru activitatea deosebit de intensă ce era de așteptat să înceapă în curînd, bătrînul fierar Perth, cu trupul plin de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
asta, Perth dădu să sudeze tijele, dar Ahab îl opri, spunîndu-i că vrea să-și sudeze singur harponul. Și, icnind, se apucă să ciocănească fierul pe nicovală; în vreme ce Perth îi întindea una după alta tijele înroșite, iar forja încinsă își scuipa flăcările drepte, Fedallah trecu tăcut. pe-acolo și, aplecîndu-și capul spre foc, păru să afurisească ori să binecuvînteze lucrarea. Cînd Ahab ridică privirea spre el, partul se feri înlături. Ă De ce s-o fi fîțîind pe-acolo diavolul ăla? se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tu însuți pe această planetă întinsă, împreună cu mîna care te ține? Nimic altceva! Nu ești în stare să spui unde anume va fi mîine la amiază stropul de apă sau firul de nisip și totuși, în ciuda neputinței tale, cutezi să scuipi în obraz soarele! Știință! Te blestem, jucărie zadarnică! Blestemate fie și toate lucrurile ce-l fac pe om să-și ridice privirea spre acele ceruri, a căror strălucire vie îl arde, așa cum ochii mei bătrîni sînt arși acum de lumina
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
c-un pas care nu lasă praf în urmă! Ă Uite-i jetul, uite-i jetul! drept în față! strigă unul din oamenii de pe catarg. Ă Da, da, spuse Stubb, știam eu că n-o să poată scăpa. Poți să-ți scuipi și bojocii, Balenă, dar să știi că diavolul e pe urmele tale! Suflă în trîmbița ta, sparge-ți bojocii! Ahab o să-ți zăgăzuiască sîngele, așa cum un morar zăgăzuiește apa morii! Stubb rostea gîndurile mai tuturor oamenilor din echipaj. Aidoma unui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cele mai depărtate zări și abăteți-vă asupra acestui unic talaz al morții mele, umflîndu-l! Spre tine mă rostogolesc, balenă atotnimicitoare, dar care nu mă poți înfrînge! Mă bat cu tine pînă la ultima suflare! Din inima iadului te lovesc! Te scuip cu ultima suflare, în semn de ură! Scufundă toate sicriele și toate dricurile în aceeași baltă - nici unul dintre ele nu poate fi al meu, așa că fii tu cea care mă vei tîrî! Chiar legat de tine, chiar sfîșiat în bucăți
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aspectul volumului, elefantul se află față de balenă în postura unui cîine față de un elefant, - totuși găsim anumite similitudini ciudate, printre care șt jetul. E un fapt bine cunoscut că elefantul absoarbe adesea apă sau praf cu trompa lui și, ridicîndu-și-o, scuipă totul într-un șuvoi. în.a.). în englezește, gally sau gallow, a speria peste măsură, a umple de groază. E un vechi cuvînt saxon, care apare o dată și la Shakespeare: „...Mîniosul cer îi sperie de moarte pe drumeți/ Făcîndu-i să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
direct? � organizat? de a? a?zisul �Comitet antimasonic� (de inspiră? ie legionar? ? i alc? tuit din legionari). �n timp ce cuplul ie? ea din hotel, dup? spusele lui Iorga, �a fost �nconjurat de trei brute care le? au ț? iat calea ? i au scuipat pe rochia doamnei La Fontaine� etc. Iorga ? i Argetoianu au pretins s? li se cear? scuze șo? ilor La Fontaine, recurg�nd la ceea ce Iorga consideră drept o minciun? conven? ional?. Au pretins c? �indivizii care au comis ofensa erau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Iorga c�teva scrisori ale lui Cuza. Acesta descrie incidentul conflictual banal dintre evrei ? i gentili care avuseser? loc la Ia? i, rug�ndu-l pe Iorga s? -i publice relat? rile. �ntr-una din scrisori el descria un concurs de scuipat �ntre ni? te b? d?răni barbari evrei ? i rom�ni. Este greu de acceptat faptul c? un profesor universitar �i putea scrie unui istoric de renume mondial despre asemenea trivialit?? i ? i s? -i cear? s? publice r�ndurile respective
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
și urcă-ngrijat. Regret cinismul, absolut gratuit, și cer ceva dulce, ce? Orice: O șarlotă, te rog! 2 septembrie Stadionul din Copou. Tribuna... oficială. Remarcam, după '89, modificarea compoziției oficialilor: dispăruseră personajele îmbrăcate sinistru, în costume negre, cel mult bleumarin, și scuipînd coji de semințe în capul clasei muncitoare de la galerie, le luaseră locul inși corpolenți, cu aer prosper-afacerist, dar... dar și figuri ale protipendadei intelectual-artistice bahluiene. Semne bune. Iată însă că de cîteva meciuri încoace, tabloul se colorează tot mai altfel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de clasă. Caricatura și batjocura celeilalte Românii, pe care au tăvălit-o de-a lungul și de-a latul tancurile rusești, n-au găsit mai îndrituit gest indignat decît în tatăl înzestratului scriitor nomenclaturist care, spun gurile rele, și-a scuipat, pur și simplu, fiul blasfemator în momentul apariției cărții. Dar Bietul Ioanide al magicianului Călinescu, atît de subtil tezist și el? Asta să zicem că se întîmpla în agresivele decenii de bolșevizare a țării. Cum să judecăm însă opere, indubitabil
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
naiva mea indignare. Cîți însă o imită? De unde și aerul de talcioc generalizat al străzii, al vieții noastre publice. La urma urmei, ne întrebăm (logic) ce rost mai au portarii, acești SPP-iși in nuce, cu chipiu sau fără? Doar să scuipe coji de semințe? Șerban Cioculescu nota despre Arghezi: "Părintele literar al Mițurei și al lui Baruțu este cel mai fericit dintre părinți și cel mai matern dintre tați". Dacă Baruțu nu i-a înșelat această fericire, în schimb actrița Mițura
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
menajamente, prin toate orificiile. A durat mult, tramvaiul se oprea în stații, călătorii coborau, ca și cum n-ar fi văzut nimic, ăștia, bestiile, continuau să facă glume porcoase, să mă insulte: putoare! curvă! vagonul era gol de-acum, indivizii m-au scuipat, au urinat pe mine și m-au împins cu picioarele sub o banchetă. Primii călători urcați au anunțat, prin mobil, poliția. Tramvaiul oprit. Polițistul sosit nu era prea surprins. Se știe că, după ce violează o femeie, indivizii termină înfigîndu-i în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
inocența lor primară și calicia în care se zbat nu-i fac apți de terorism sinucigaș. Junele paradigmatic de mai sus poate fi lesne prins într-un ideal portret-robot mai ales vara, cînd trotuarele fojgăie de dîrlăi în izmene scurte, scuipînd de trei ori pe secundă și cînd orașul (care, totuși, nu e unul oarecare) seamănă cu o virtuală Fîșie Gaza (după retragerea israeliană). Cîtă naivitate, în atari date, să-ți mai pui probleme educaționale! Cînd, la alt cogeamite palier, lucrurile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mod subtil, să se distanțeze de o asociere prea strânsă cu animalele pe care le consumau. De asemenea, o schimbare radicălă a avut loc În felul În care oamenii consumau mâncarea. În epoca medievală, oamenii sorbeau din castronul comun, adeseori scuipând Înapoi În el bucăți de zgârci, În timp ce recipientul făcea Înconjurul mesei. Un polonic comun a fost introdus În epoca medievală târzie pentru ca mesenii să nu mai atingă castronul cu gură. La Începutul erei moderne, castronul comun a dispărut. Au apărut
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]