5,253 matches
-
părea că expresia ei senină era doar o mască sub care se ascundea o complotistă plină de talent și de răutate, care nu ezita să-ți înfigă cuțitul în spate. O mână s-a ridicat din partea dreaptă a semicercului cursanților. — Scuzați-mă, a spus o femeie care se numea Martha și care, în general, lua notițe. Dar o să învățăm și noi, la un moment dat, câte ceva despre ceea ce trebuie să facem cu copilul după ce se naște? Cum să-i schimbăm scutecele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a înverzit de scârbă. Apoi a așezat ghemotocul pe suprafața de plastic a perdelei de duș care, dacă tot nu fusese folosită la nașterea Rosei, ținea acum loc de față de masă festivă. Mama lui Alice și-a privit îngrozită fiica. —Scuzați-mă, a bolborosit ea împingându-și scaunul și repezindu-se în sus, pe scări, către baie. La Fitzherbert Place, lucrurile nu mergeau deloc bine pentru Hugo. De exemplu, în dimineața de față. Amanda intrase ca o furtună în baie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
s-a strâns stomacul. S-a ridicat de la masă, și-a terminat cafeaua și s-a scotocit prin buzunare după mărunțiș. — Îmm, sigur, a zis el punând pe masă o bancnotă de cinci lire. Dar acum te rog să mă scuzi. Chiar trebuie să plec la serviciu. Capitolul 13tc "Capitolul 13" —Al, e greșit s-o consideri o sarcină obligatorie, a spus Jake întorcându-i cel mai sclipitor, șarmant și convingător zâmbet al lui. E un privilegiu. O bucurie. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aveau în jur de douăzeci de ani. Hugo s-a gândit la fiul lui cel micuț și la cum avea să-l poarte în brațe prin ploaie din celălalt capăt al parcării și a-nceput să vadă roșu în fața ochilor. —Scuzați-mă, a strigat el lăsând geamul în jos. Locul ăla e pentru persoane cu copii mici. Mama, o femeie cu fața rotundă, îmbrăcată în trening, s-a întors către el. —Și ce-i cu asta? a țipat la rândul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că tot nu vrei să bei o cafea? Pe fața lui Alice a trecut o umbră de îndoială. Având în vedere că ți-am salvat viața, a îmboldit-o Hugo. Nu-i plăcea deloc să-i forțeze mâna, dar scopul scuză mijloacele. Alice i-a surâs. Era un surâs deschis, sincer. Prins în raza lui catifelată, Hugo a simțit un fior în prohab. — Mi-ar face plăcere, a spus Alice. Dar nu pot acum. Însă, dacă vrei, ne-am putea întâlni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în care mergeam pe jos. Și chiar și atunci când nu luam decât trenul tot trebuia să plantez măcar un copac într-o pădure tânără ca să pot să neutralizez tot dioxidul de carbon pe care îl produsesem... — Te rog să mă scuzi, a sărit Alice. Cred că Jake vrea să mă duc să mai aduc niște apă. Da, dar ai destulă voință să te uiți la reclamele de la televizor și să nu le lași să-ți pervertească obiceiurile de la cumpărături? îi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
era conștientă că avea o slujbă doar datorită subvențiilor ei? Dacă n-ar fi fost banii obținuți de Alice în urma vânzării apartamentului din New York, venit care acum era erodat în mod sever, La Gunoi! nici n-ar mai fi existat. —Scuză-mă, a spus ea sugrumată. Mi se pare c-am auzit-o pe Rosa plângând sus. Sigur că nu auzise nimic. Dar avea nevoie de un pretext ca să se strecoare în baie și să-și revină. Închizând ușa în spatele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a lucrat pentru o revistă glossy..., a fost tot ceea ce Alice a putut să audă. Dar i-a fost de-ajuns. În dormitor, și-a luat fetița în brațe. Ardea de indignare. Cum naiba își permitea? Nu putea să se scuze pretinzând că trebuia să salveze aparențele în fața colegilor. El era soțul ei și trebuia să-i fie loial, în primul rând, ei. Și Rosei. Teama de separare de azi e mai rea decât oricând, s-a gândit Hugo mohorât în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ai grijă de un copil. Desigur, asta până când Amanda fusese nevoită să aibă grijă de unul la modul real. Încruntându-se, Hugo și-a dat seama că era imposibil să explice toate astea fără să pară că vrea să se scuze. Dar, ținând cont de felul în care Alice se uita la el - pe jumătate disprețuitoare, pe jumătate amuzată - Hugo trebuia să spună ceva în apărarea lui. —Amanda a insistat că vrea să stea acasă și să aibă grijă de copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
luate în calcul. Un factor minor, dar nu insignifiant în decizia lui Alice de a rămâne a fost și acela că Jake părea să-și regrete gesturile în mod sincer. Era pentru prima dată când Alice îl auzise cerându-și scuze sau recunoscând că a greșit. A fost o prostie din partea mea. Știu, gemuse Jake, în vreme ce chipul i se mototolise din cauza regretelor. Dar chiar n-am crezut că prezervativul e găurit. Sincer, nu-l folosisem de prea multe ori înainte. Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
biscuit. Corpul lui o să scape singur de virus. Probabil destul de curând. Se pare că infecția a ajuns deja la punctul culminant. Dacă aveți noroc, s-ar putea ca până mâine petele să-i și dispară... A, vă rog să mă scuzați, s-a întrerupt ea uitându-se la pagerul prins în talie, trebuie să plec. Noapte bună. Și doctorița s-a pus în mișcare, cu halatul ei alb cu tot, dispărând pe coridorul alb, puternic luminat, care arăta, și-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
iubea? Și care, lucru mult mai important, recunoscuse că și ea îl iubea pe el. Hugo spera că nu-și închipuise episodul ăsta. Luând în considerare starea în care fusese, îi era greu să fie sigur. Se întreba cum își scuzase Alice absența în fața lui Jake. Natura coabitării celor doi rămăsese vagă. Din puținele informații primite de la Alice, se părea că soții se hotărâseră asupra unui trai în comun destul de inconfortabil și asupra unui aranjament privind împărțirea sarcinilor legate de creșterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
venea să creadă ce auzise. —Cu mare plăcere, domnule Fine. Plină de tact, Rottweilerul a întors privirea de la ochii umeziți ai lui Hugo. —Aici, la Chicklets, suntem conștienți de numeroasele dificultăți cu care se confruntă mama care și muncește - mă scuzați, părintele. Și, în particular, cele cu care vă confruntați dumneavoastră. Ce vreți să spuneți? a croncănit Hugo. —Ăăă. La început, a fost foarte limpede că ați trecut prin - cum să mă exprim? - printr-o perioadă plină de provocări cu Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
singure pe hârtie? Ce părere ai tu despre asta? - Eu nu am păreri. Eu sunt un observator. Stau pe margine și te privesc. Uneori te trag de urechi, fiindcă ai tendința de a o lua razna. Te pierzi printre amănunte, scuză-mă că spun asta, poate că am mai spus-o, deja, în nopțile acelea în care nu poți să dormi și te răsucești în pat și vrei să o iei în brațe pe Lucia, iar ea nu este. - Se duce
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o vreme când alții preferau să stea sub cearceafuri și să se... Simți din nou pulsații în chiloți. - Pot intra?Vai, îmi cer scuze, cum să nu? Bătrânelul îi făcu loc să intre, trăgându-se repede la o parte. Poftiți, scuzați deranjul, e greu singur, nevasta mea, Dumnezeu s-o ierte, m-a părăsit de câțiva ani, nu mi-am mai refăcut viața (asta ar fi fost culmea, vroiai ventuze sau ce?, e mai simplu cu telecomanda... Plus că nu te
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
când, un ochi pe fereastră, cu speranța că... - Cel de la știri? - Ce știri? Nu-nțeleg (l-ai văzut, tataie, așa-mi place, zi-i cu vorbele tale de bătrân libidinos...), la ce vă referiți? - Cred că m-am exprimat greșit, scuzați-mă. Am făcut o ciudată și regretabilă analogie în momentul în care am urmărit buletinul de știri. O presimțire, dacă pot spune așa, un zvâcnet în zona pieptului, semnalul evident că s-ar putea ca... acela... să fie... chiar... Moșulică
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ca omu’, pură curiozitate... Firma asta dumneavoastră ar fi trebuit să ia în calcul și o asemenea variantă... Cel din fața sa clătină din cap. I se citea scepticismul pe chip. Scump, dragă domnule, foarte scump. Nu știu dacă vă permiteți, scuzați-mă, dar nu arătați ca și cum ați deține miliarde în cont... Au fost nababi care nu au reușit să cumpere un asemenea bilet. Normalitatea conține întreg pachetul de oferte, gustați câte puțin din fiecare și vă obișnuiți să trăiți normal, așa că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu ramă groasă revin apoi pe traiectoria anterioară, iar ochii cu sclipiri jucăușe îl fixează. Se priviră câteva secunde în ochi. Nu știa de ce, dar se simțea inconfortabil în compania moșulețului. Nu privi către cer, dar abordă altfel întreaga situație: - Scuzați-mă, am încercat să fiu politicos, însă mă grăbesc, am o întâlnire extrem de importantă și nu-mi permit să pierd timpul pe trotuar. Habar nu am despre ce pedeapsă vorbiți, era verde atunci când a trecut taxiul, am senzația că exagerați
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ceai. Apoi întoarse din nou privirile către stradă. * Reuși să rămână calm. Și rosti cu o voce aproape mieroasă: - Atunci nu pot decât să vă fiu recunoscător, dragă domnule, bine i-ați făcut, își merita această tragică soartă. Mă puteți scuza, acum? Chiar trebuie să plec, am întârziat. Și urăsc să întârzii, sper că înțelegeți. În alte condiții mi-ar fi făcut plăcere să mai stăm de vorbă, însă azi este imposibil. - Știu, dragă domnule, nu trebuie să ridicați tonul, nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
grădină mare de flori. O tufă de liliac înflorit își revărsa crengile încărcate cu flori roz peste gard. - Un adevărat rai !” murmură el, privind spre grădină. Ea încuviință din cap. Vă plac florile ?!... desigur, e o întrebare fără sens ! se scuză el timid, și îi oferi un ciorchine de liliac. ”-Foarte mult...dar, să nu le rup de pe lujerul lor !” zise ea. ”- Și mie...dar, astă seară am făcut excepție... ! ” zise el jenat. Căci, cu fiecare floare ofilită, moare și câte
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
specială. ”- Doamna Maria va fi bine îngrijită...!” îl asigură ea pe Iorgu. Cred că vă simte lipsa... suferă. Uneori vă strigă, vă cheamă!” Și, după ce l-a asigurat că vor face totul ca să fie bine, și după alte cuvinte încurajatoare, scuzându-se s-a retras. Plecă, tot așa, plutind parcă, fără să i se audă pașii. Cuvintele ei... ”vă simte lipsa... vă strigă... vă cheamă” i-au rămas îm minte ca niște pamblici agățate de o creangă; Iorgu simți un tremur
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
îi promisese. Nu mai avu timp să culeagă flori de câmp, așa că lăsă pentru duminică, înainte de a merge la ea, la masa de prânz. Deși întârziase cu o oră la întâlnirea cu președintele, îl găsi pe acesta în birou. Se scuză și îi spuse că fiica lui nu s-a simțit bine în dimineața aceasta, a trebuit să stea cu ea, s-o îngrijească. Președintele observă că ceva nu este în regulă, după expresia feței. Nu l-a mai întrebat nimic
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
și nimeni nu le mai poate împiedica înfăptuirea căsătoriei. O găsi la birou bătând de zor la mașina de scris o cerere pe care i-o dăduse primarul de urgența. Se apropie de ea, o săruta pe obraz și se scuză că nu i-a adus flori. -Nu este nimic, voi mai avea ocazia să primesc flori de la tine. Ia loc. Mai am un pic și termin această cerere după care vom sta de vorbă. După câteva minute, cererea era gata
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Început discret de chelie. Ne‑am așezat cu toții la masă. Ridicând un deget spre fata care servea, Priză ne‑a Întrebat ce doream să bem. Simonetta a comandat un Campari, iar eu mi‑am luat un gin tonic. — Acum mă scuzați puțin, a spus deputatul, cu un aer vinovat. Trebuie să‑mi termin discuția cu acest domn pe care mi l‑au trimis de la județ pe nepusă masă. Cei doi s‑au retras să șușotească Într‑un colț. — Cine e Priză
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
neașteptat. Unii dintre ai noștri s-au Îmbătat de bucurie. molipsindu-mă de entuziasmul lor, am uitat de strângerile mele de inimă și am crezut și eu pentru o vreme că irochezii primiseră ceea ce meritau. Aici igalaq Își Întrerupse povestea, scuzându-se și spunând că va reveni curând. — mă bucur că igalaq a sfârșit totuși prin a avea copii, sparse Xiao Yu tăcerea, privind-o pe Chena cu un aer intrigat. — Nu tocmai, spuse Chena zâmbind. igalaq a crescut mai mulți
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]