4,921 matches
-
aerul că vor să mă muște . Am adus-o bine? -■ Cum să nu fie bine! râse Elena. - Să mai vedeți: mai e ceva! "Domnișoara Sia nu e aici . I-ar fi făcut plăcere să vă vadă", mi-au spus din senin. ,,Păcat mare! . . . Da' de ce să fie aici?!" zic eu ... <2e aflu? Că nerușinatul de Rim a corcolit-o și pe aia pe-acolo. "Mătură, am zis . . parol c-am zis! Ori fierbe oalele la vrăjitorie?" Fierbea, zău, vă spun, măruntaie
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
domnule profesor". Lică urca parcursul parvenitismului, și pe acest parcurs simțea că nu e de bun-gust, că nu se ajustează bine să aibă o fată ca Sia. Totuși mai făcuse o încercare în favoarea ei. într-o zi întrebase cam din senin pe prințesă ce-ar zice dacă aceea cu care 1-a întîlnit o dată ar fi fata lui. Ada răspunsese râzând nepăsătoare: - Era o fată . . . săraca! Și după o pauză: Nu vorbi prostii! Acel "săraca" nimicise pe Sia . . . Așdar, nu era
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și luă călimara, pe care o duse Linei în vestibul. O aduse însă la loc și se opri în fața scaunului lui Mini, uitîndu-se acum la ea de-aproape. Nu spunea nimica, aștepta! Mini se trezi că-i spune ea, din senin, babei: - Dumneata ai slujit pe cucoana Lina și acum îngrijești și de domnișoara Sia, fata dumneaei. Nu se gândise cu răutate la astfel de cuvinte. Le pronunțase mașinal. . . pentru că baba aștepta acolo în fața ei, fără rost. . . sau pentru că venise pregătită
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
despre acest savant, unul din cei mai curajoși martiri ai prigoanei și orgiilor penitenciare comuniste, Înalt Prea Sfințitul Valeriu Anania în Rotonda plopilor aprinși, prelatul și prolificul creator de cultură, românul care ne-a lăsat o lecție de cum se moare senin, cu conștiința împăcată că a făcut tot ce a putut să facă pentru Neamul său și, care în preajma plecării din această lume pe care atâți se străduiesc s-o strâmbe, a putut rosti în fața enoriașilor săi, ca un părinte
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cumpăra stupi,își va organiza o mică prisacă, și-și va vedea, liniștit și cu sârg, de familie și de viață. Tocmai se întorcea, acasă, de pe coclaurii Torino-ului italic. Microbuzul urca, mărunta pantă, asfaltată, spre casă. Când, ca din senin, în vreme ce microbuzul oprise,în stație, a pornit o uruială infernală, urmată de strigăte tragice: fugiți! Fugiți, că se dărâmă, că ne dărâmăm, cu totul. Pământ, cu tot ce e pe el. Cu totul! Fugiți! Până să înțeleagă mai bine despre
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
o superbă croazieră, cu unul din scumpele vase, care hălăduiau pe-acolo. Către final,însă, ceva s-aîntâmplat. În profesor s-a declanșat o gelozie, cumplit de bolnăvicioasă, care a aruncat, în aer, toată dragostea lor, ca o bombă izvorâtă din senin. I se părea că toți bărbații sunt nebuni după Lola lui. Și i-o sorb din priviri. Și i-ar îngurgita-o, firimitură cu firimitură, dacă ar fi avut cum. Ea a observat, a înțeles de-a binelea despre ce
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
trimis. Într-o sară am primit ordin să luăm poziție pe malul apei, lângă o moară. Locurile erau frumoase, ca pe la noi, vara, când aerul s-a copt ; parcă eram acasă. Am înjghebat un culcuș între tufele de arini. Era senin. Dedesubt apa se încrețea la lumina stelelor. Între plopi, în întuneric, moara tăcea. S-auzeau cum trosnesc pașii gândacilor pe vreascuri ; iarba mă mângâia pe obraz. Către miezul nopții a ieșit luna luminând șesul pe deasupra pâclei. Din frunzișuri coborau paingăni
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
a angoaselor mele, că sunt obosit sufletește peste măsură, că nu mai văd nici un capăt. Spre dimineață, mi-am revenit. Am găsit chiar puterea de a mă bărbieri, pentru a-mi ridica moralul. Nu sunt, încă, în stare să judec senin "evenimentul" (infarctul nu e o boală, ci un accident), dar, cu răbdare, voi deveni, poate, un pacient model care socotește perfect normal "servilismul față de trup", disprețuit de Marc Aureliu. 10. Tânărul custode a încercat să-l tragă de limbă pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
lămuresc ce probleme ascunse o frământau, schimba vorba. Se uita la mine cu un aer atât de vulnerabil încît mă obliga să bat în retragere. Și ce lecție mi-a dat! șopti doctorul Luca. A apărut în viața mea din senin și a găsit modul cel mai violent de a rămâne. Julius aștepta. Bănuia că bătrânul era pregătit acum să-și deschidă sufletul. ― Într-o seară, ― continuă doctorul Luca ― mi-a atras atenția că orice om are o limită și că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
FAUST (când se întoarce spre Mefisto și îl vede, se sperie și exclamă) Ei, drace! M-ai speriat! MEFISTO: Văd că ai intuiție! Cum de ți-ai dat seama cine sunt? FAUST (se sperie) Nu știam eu cine apare din senin în spatele meu! Spune-ți domnule, ce doriți? MEFISTO: Mă amuză faptul că îmi spui domnule! (râde) Spune-mi pe nume: Diavole Mefisto! FAUST (se îngălbenește la față și exclamă) Diavol! Doamne Dumnezeule! (își face cruce) Piei Satană! MEFISTO: Ei, nu
Sceneta "Sensul vie?ii" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83571_a_84896]
-
sărutat-o pe fața ei rotundă și transpirată, apoi pe buzele de copil. „Cu urechile pe spate!“, mi-a spus când s-a desprins din brațele mele. În altă zi, pe o vreme însorită și splendidă, s-a stârnit din senin o ploaie cu stropi uriași, care ne-a făcut ciuciulete în câteva secunde. Am fugit ca să ne-adăpostim sub arcada li ceului Zoia Kosmodemianskaia. Din rochița umedă a Rodicăi ieșeau aburi și prin transparența ei se vedeau, înduioșători, chiloți tetra
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
noi, care ne numim, prin meserie și vocație, pedagogi n-am ajuns, încă să știm lucrul acesta?” Multe aș mai avea de așternut pe hârtie, căci multe îmi stau pe suflet și mi-l otrăvesc. Nu știu de ce, așa din senin, a început să mă doară capul. Tâmplele-mi zvâcnesc, privirea mi se încețoșează, din când în când... Însă adevărul tebuie spus categoric și până la capăt. În special, dacă e vorba de mai multe adevăruri. Foarte multe! Cer glasului minții să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
al fetei avea prea multe silabe. Șapte ani. Ce fel de părinți erau ăia care-și lăsau fetița de șapte ani să răspundă seara târziu la telefon? Karin pescui din memorie numele fetei: —Ashley? Glăsciorul firav îi întoarse un „Daaa!“ senin, încrezător, de Cartoon Network. Austin și Ashley - nume care pot schilodi un copil pe viață. Karin închise și formă instinctiv un alt număr la care se gândea să sune de săptămâni întregi. —Daniel, spuse ea, simplu, când el răspunse. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
singura diferență fiind una de terminologie. Dacă el n-avea s-o mai recunoască niciodată drept ruda lui de sânge, la ce mai foloseau toate obiecțiile ei? Tatăl lor avusese cândva un frate. Luther Schluter. Aflaseră de existența lui din senin, când Karin avea treisprezece ani, iar Mark aproape nouă. Brusc, Cappy Schluter insitase să-i ducă în Idaho, într-un orășel din munți, chiar dacă asta însemna să piardă o săptămână de școală. O să-i facem o vizită unchiului vostru. De parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai mult sau mai puțin el însuși. Dar timpul și răbdarea instituțională erau pe sfârșite. Iar propriul ei sentiment al competenței începuse să pălească. Daniel făcea tot ce putea ca să-i domolească panica legată de bani. Într-o după-amiază, din senin, îi spuse: —Ai putea să lucrezi la Adăpost. Și să fac ce? întrebă ea, sperând pe jumătate că ăsta ar putea fi un răspuns. El se uită în altă parte, jenat. —Muncă de birou. Avem nevoie de două mâini pricepute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
02.2002. Am dreptate? Haide. Hai să vedem ce-i pe-afară. Ieși din casă și o luă pe Carson Street. Femeile îl urmară. Toate cele douăsprezece case din acest cvartal erau variațiuni pe tema Homestar. Cartierul ivit recent din senin conținea primele clădiri noi cu care se îmbogățise Farview, un oraș mort după criza fermelor. Pe toată strada fluturau perdele, dar nimeni nu ieși afară ca să stea la taclale cu mașinistul de la abator cu creierul bolnav. Mark se plimba în susul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
e...? Termină, Mark. Nu! Spune-mi doar ce părere ai. Vrei pur și simplu să-i mulțumești? Vrei... nu știu. Te gândești că ai putea să-l cunoști mai bine? Să vă împrieteniți? Parcă „ea“ s-ar fi materializat din senin. Brusc încearcă să fie persoana pe care doar o imită. Nu-mi pasă nici cât negru sub unghie cine e de fapt tipul ăsta. Ar putea fi un lituanian libidinos de nouăzeci de ani. Atunci de ce te chinui așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din noiembrie. —Ce urmăresc? Netezi cu mâna fața de masă. Își protejează foarte bine cărțile. Mai întâi trebuie să rezolve problema folosirii apei înainte să pună mâna pe proprietățile pe care le vor. Ce știi despre ei? Nu chiar din senin, dar întrebarea îl luă prin surprindere. Câți sunt, vreau să zic? Cât de groși sunt la buzunar? — Se pare că sunt trei firme. Două din Kearney și una din Grand Island. Nu știu ce au de gând, dar e la scară mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ce-ai auzit tu, dar ăsta-i un proiect frumos. Întotdeauna mi-am dorit să fac măcar un lucru în viață pentru care tu să fii mândră de mine. Se întoarse cu fața spre el. Vorbele lui se iviseră din senin, din capul ei, atât de profund nemeritate, încât îi dădură lacrimile. Întotdeauna visase că vreo câțiva ani de absență l-ar putea face s-o placă mai mult. Se sprijini cu un braț, trăgând aer în piept și apăsându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
recunoști, zice ea, de parcă Mark nici n-ar fi de față. Să nu-ți vină să crezi cum era, așa de blândă și de dulce. Stăteam de vorbă într-o după-amiază, după ce-au pus-o pe perfuzii, și, din senin, a început să-mi spună că viața de apoi era probabil o iluzie. Și totuși stătea acolo, mai creștină decât Christos, înghițind supa de la spital cu brânză cheddar pe care i-o dădeam eu cu lingurița și spunând: Oh, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ce-ai tu de-mpărțit cu Daniel? Ați fost prieteni așa de buni, atâta vreme. Ce s-a întâmplat? Ce s-a „întâmplat“? Mark trasă în aer ghilimelele. Îți spun eu ce s-a „întâmplat“. A încercat să mă poponărească. Din senin. Hărțuire sexuală. —Mark! Fii serios. Nu te cred. Când s-a întâmplat chestia asta? El se răsuci și ridică mâinile. De unde să știu eu? Să-ți spun 20 noiembrie 1988, la cinci după-masa sau cum? —Oh, Markie. Câți ani aveați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și cerul înaltul și armonia prieteniei! Costinești, 1987 Lacul Sfânta Ana Ochi al pământului - căutare, răscoliri în vârtejuri de vremuri adânci; între brazi - oglindă la soare, dublează căprioarele de pe vârfuri de stânci. Atâtea minuni suie-n ceruri stindarde, cât e seninul de-nalt! De la un țărm la celălalt, lacul s-aprinde și arde! Niciunde mai multă lumină, nicicum întrebările cad în mirare și marea de liniști mă-nconjură cum aș merge pe ea în picioare. Mă-nvăluie-n voaluri parfumul de brad dătător
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Departe de infatuare, pe-o mare-mpotmolită-n ceață exist-o simplitate-n viață și-o dimineață, mai cu soare. Mă uit la lumea trepădușă prin griji, necazuri, disperări... deschid o fascinantă ușă spre cerul liniștii din zări. Imensități, aripi înscrise - n seninul ce-și arată fața; iubito, vino între vise și ai să vezi mai altfel viața. Ale ei valuri devin unde în care razele de soare ne fac să mergem în picioare pe apele-aparent rotunde. Sunt armoniile ce nu dau greș
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
că ne vom cunoaște cu adevărat paginile de istorie peste care s-a lăsat rece patina timpului. Ce poate fi mai înălțător decât aceste clipe de dulce contemplare, trăite intens în mijlocul acestui peisaj paradisiac, în care se înalță maiestuos spre seninul cerului, una din perlele credinței și istoriei neamului nostru scump ? ! Se spune că tăcerea este a doua putere a lumii, după cuvânt. Tăcerea este mai melodioasă decât orice cuvânt. Așa este, însă scrisul rămâne peste veacuri ca o pictură a
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
ei, pantofii, nu se tocesc niciodată și nici nu prea greșesc drumul. Dar de ce sunt albaștri? Albastrul e culoarea păcii din suflet și a gândului înțelept - spune PAM. Albastrul te ajută să descoperi mai repede adevărul? Vom vedea. Albastru, adică senin, fără nori, fusese și cerul de deasupra Țării lui Verde Împărat înainte de venirea zmeilor. Nu vă uitați în primul rând la pantofii ei. Ana e o copilă cu ochi scânteietori, cu părul împletit în două cozi care pleacă, amândouă, din
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]