3,800 matches
-
roți pe malul rîului, simțind, așa cum am simțit și noi, misterul nopții și al lunii aprilie, prezența uriașă și atotputernică, promisiunea tainică și sălbatică a pămîntului sălbatic, singuratic, veșnic, găsind, așa cum am găsit și noi, toate ușile Închise și fiind sfîșiați, ca și noi, de ghimpele primăverii, de țipătul ascuțit, fără cuvinte, oare n-au purtat și ei - acești tineri din trecut, Garfield, Arthur, Harrison și Hayes -, așa cum am purtat și noi, În micile lor sălașuri de oase, sînge, țesuturi, sudoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai ieși vreodată pe porțile răsăritului așa cum am făcut cîndva, Într-o dimineață, și vom mai căuta, așa cum am făcut atunci, tărîmuri noi, promisiunea războiului și gloria și bucuria și victoria și un oraș strălucitor? Vai, tinerețe, Încă rănită, vie, sfîșiată de tristeți de nerostit, Încă jelind cu o jale de nesuportat, Încă suferind de o sete de nepotolit - oare unde să căutăm? Căci furtuna sălbatică se dezlănțuie deasupra noastră, furia sălbatică se abate asupra noastră, foamea sălbatică se hrănește din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de numai un pas, dacă am reuși să-l facem, la distanță de numai un zid, un cuvînt, o ușă, dacă am reuși să-l găsim, să-l rostim, s-o deschidem - și sîntem hăituiți de propria noastră furie și sfîșiați de propria noastră foame, prizonieri Între zidurile de fier, inexpugnabile, ale propriei noastre singurătăți. A fi uriaș, a fi una din ființele legendare, de trei kilometri Înălțime, din poveștile de odinioară - asta e altceva. Căci uriașul trăiește În lumea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
povestește cum de-a ajuns pe acolo, dar foarte probabil că se Întorcea spre casă și apele Îl abătuseră din drumul său. Întîmplările ulterioare arată că se afla Într-o stare jalnică și avea mare nevoie de ajutor: pînzele erau sfîșiate, vasul găurit, iar rezervele de hrană și apă pe sfîrșite. Într-o noapte, În timpul unei furtuni dezlănțuite În dreptul unuia dintre cele mai periculoase și renumite capuri ale coastei Atlanticului, vasul spaniolului cel chior a fost mînat spre țărm și aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am zis. „Doamne, n-am să mai ajung niciodată! Haide!“ - și-am plecat cu copiii după noi și-alunecam și mi se-nfundau picioarele-n nisip, de credeam că n-am să mai ajung niciodată, și gheara aia mare mă sfîșia și m-a luat În brațe și m-a dus ultima bucată de drum pînă acasă și-am spus: „Vezi, vezi ce-ai făcut? Asta-i numai isprava ta!“ și s-a speriat și-a pălit, și-a-nceput să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pămîntul“ - am zis. „Am avut totdeauna pămîntul. Pe el ne sprijinim și el ne va salva. PÎnă acum n-a trădat niciodată pe nimeni.“ Ei, și veneau cît puteau de repede, Înțelegi, tatăl tău și bătrînul doctor Nelson. Zăceam acolo sfîșiată de dureri și ziceam c-am să mă frîng În două. „Da’ nu se poate“ - i-am zis doctorului Nelson. „Încă nu-s pregătită. Nu mi-a venit sorocul, mai sînt două săptămîni“ - am zis. „Nu contează“ - a zis. „Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lui Băsescu, fiindcă oricât de viteaz o fi fost, i-a venit acasă doar capul, trupul rămânându-i pe undeva pe lângă Turda. Ion Vodă cel Cumplit nici nu mai încape în discuție fiindcă a fost nu numai demis, ci și sfâșiat cu cămilele, după de abia doi ani de domnie... Ehei, ce vremuri, ce vremuri dom'le, suspină Băsescu, dus pe gânduri. Pe atunci nu erau alegeri din patru în patru ani, și în plus nici nu existau alde Ponta și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
sunt demolate, iar în locul lor se înalță, sfidător și sălbatic, simbolul hoției și al jafului la drumul mare. Case cât Piramida lui Keops, cu sute de turnulețe, cu piscine și grădini zoologice private, cu paznici și câini gata să te sfâșie, iar nu prea departe, vezi amărășteni care dorm pe sub poduri. Sub deviza „după noi, potopul", pornesc drujbele și sunt defrișate păduri întregi, în orașe sunt distruse parcuri existente de sute de ani, pentru a face loc unor clădiri țipătoare și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Crezi că toți face cinci injecții pe săptamână, ca tine? - Eu, bă, pleaznă? Ia vino la oglindă dacă ai sânge-n sculă! Primul ajunge Stripăru’: își dă pantalonii jos, scoate bicepsul femural. Inspectorul i se bagă-n față și-și sfâșie tricoul. Ia poziția crabul, să i se vadă trapezul și pectoralii. Sub încordare, chipul i se face vânăt, venele i se umflă pe gât și umeri. Scapă un pârț. - Ptiu, că broscoi mai ești! rage Baronu’ și, râgâind, îi ordonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și căștile din urechi, a înțeles totul. De ce-mi cotrobăi prin lucruri? Ochii de căprioară se transformaseră instant în ochi de linx. Mi-am dat seama că dacă dădeam înapoi eram pierdut. Avea să sară pe mine, să mă sfâșie cu ghearele. Trebuia să mă arăt mai supărat decât ea: - Ce...caută...caseta...asta...aici? - Și eu te-am întrebat ce căutai tu prin lucrurile mele! Nu e atât de perversă, însă, încât să mă acuze de greșelile ei. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe careva? pfii, ca și mine! Uite, vii să salvezi și după aia uiți pe unde-ai venit până-ți putrezesc oasele aici. Haidem! Când ne furișăm prin cartierul nou-nouț, gâfâind pe la colțurile blocurilor, afară din lumea cocoțată în balcoane sfâșiind cina sub mirosul roșcat al sarmalelor; dincolo de spărtură când eram deja în mijlocul spitalului descompus în clădiri vechi mâncate și risipite printre gardurile vii înalte până la burlane. Răsucind un aer tare peste cadavre pârâitoare de frunze fără coșciuge și Internatul 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ar fi putut reveni în chip de strigoi... Din gânduri mă smulseră mâțele care se hârjoneau sărind pe cadavrul-statuie. Încercai să le alung, să le liniștesc, dar ele, una mai tuciurie decât cealaltă, săreau pe mobile, se agățau de perdele, sfâșiau tapițeria paturilor. Paisprezece Furii negre miorlăiau amenințător sticlindu-și ochii în beznă. Am dat o fugă în bucătărie după o sticlă de plastic goală. Începui să le articulez la nimereală. Apartamentul răsuna de pocnete înfundate și de urletul rânjit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
volumul O altă nuanță a revoluției, din 1983) - Dincolo de ninsoarea care vorbește-n vis -, încărcat de simboluri, în care pâlpâie semnale și, fiindcă Ninge ușor peste oră, degeaba încerc / Să dau zăpada la o parte / La câțiva pași un lup sfâșie noaptea / Și-ncerc să mă lepăd de singurătate. În acest context, perspectiva oferită cititorului se înscrie în aceeași paradigmă, a căutării esențelor: Am să tresar cândva în timpul pur / Schițând în vis cu mâna amorțită /(...) / Desenul unor zodii fără leac / Spirala
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
întemeiat pe înțelegerea lucidă a condiției umane. În acest scop, personalități istorice sau personaje mitologice traversează textele, în ipostaza de martori tăcuți ai stărilor de suflet ale poetului: Ahab (pe Ahab nu-l doare / că marea nu se termină...), Dyonisos sfâșiat de Bachante, Alexandru Macedon (câteva furnici călătoresc pe vârful bocancului / ca alexandru macedon către india), Penelopa, a cărei prezență ar favoriza destinul, (re)pornind de la zero etc. Poetul subliniază, în aceeași tonalitate calmă, derizoriul ființei, în latura ei vizibilă, dar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dominat de lirism (indus, adesea, de referirile la o floră prețioasă, exotică, ornamentală, care conferă noblețe imaginilor - vizuale, olfactive -, reprezentată de agave, hiacint, smirna, chiparoase, mirt, iriși, dar, cu precădere, de crinul - simbol heraldic, emblemă a purității -, în stare să sfâșie destin sau: orficul crin sau: cu săbii în elan și chin / înconjoară rătăcirea crinii ori: Un circ de crini adastă în aortă etc.). Asemenea termeni apar adeseori în cascadă: Melancolind al sfeșnicelor rit / ne vom pudra (dansând) cu brume moi
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
câmpul observației la planurile unde existența gravitează exclusiv în jurul gineceului.” ¹ `Literatura scriitoarei aduce o notă de francă senzualitate, de exaltare păgână cu aspecte de narcisism. Când nu se exaltă pe sine, ea se apleacă asupra misterului feminin pentru a-l sfâșia. Analitică, sub raportul cercetării tulburărilor psihologice și fiziologice ale amorului, opera ei este pur lirică deîndată ce se apropie de forța misterioasă din care pornește. Privit ca o fatalitate, amorul scapă oricărei calificații morale ; o astfel de concepție nu poate
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
e o adevărată mângâiere a ochilor. Și bine am zis că seamănă a brocart, căci au aceleași falduri țepene, aceeași îngrămădire de stofă grea și scumpă. Singura notă strălucitoare în tablou e o zdreanță de zăpadă albă care se prăvălește, sfâșiindu-se parcă de fiecare colț de stâncă, printr-o despicătură uriașă, din vârful “omului” aproape de culmea dealurilor care îi ascund temeliile. Ce a mai rămas din tablou, umple-l cu un cer dulce luminos, pe care aruncă vreo două trei
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
părțile. Clipea des, asculta... — Ce i s-a întâmplat, moș Vuia? Vine vulpea! Într-adevăr, botul iscoditor al vulpii se ivi pe mal. — Moș Vuia, noi gonim vulpea! — Ba, să faceți bine și s-o lăsați în pace! Păi, o să sfâșie rățoiul, zic eu. — Și-o să mănânce ouăle! adăugă și Ilieș. N-avea frică, știe rățoiul ce face. Pe apă, rățoiul facea pe beteagul, lăsase o aripă în jos și dacă nu l-am fi văzut zburând mai înainte puteam să
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
lacrimi a vărsat de dorul copilului pierdut! Credea că o să moară de inimă rea. Îi venea să-și pună capăt zilelor, la gândul că feciorul său drag, singurul moștenitor, se rostogolise în cine știe ce prăpastie sau fusese ucis de tâlhari, sau sfâșiat de lighioanele văgăunilor. “Cine știe ce zimbru l-a spintecat gândea el, cine știe ce urs l-a strâns în brațe de i au trosnit oasele”. Ca să mai uite de amar Negură-Împărat căuta tot felul de cazne și desfătări. Parcă tot vânătoarea era cea
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
sabiei de tânărul prinț și crestat în ceafă. Ceilalți lupi se pregăteau să sară... Deodată Șuier s-a repezit între lupi începând o luptă aprigă cu ei, scurmând și spulberând zăpada. Dar lupii erau numeroși și au prins să-l sfâșie cu colții. Decebal urcat în fag îi străpungea cu săgețile și haita s-a retras în pădure urlând a pagubă. Scorilo, tatăl lui Decebal, s-a minunat de curajul fiului sau. Tată, Șuier m-a salvat!... Atunci toți l-au
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
avânturi mari. Pitești-ul a fost cea mai zguduitoare prăbușire a omului năucit de chinuri diavolești. Studenții, dând întotdeauna tonul marilor prefaceri și al marilor înnoiri, au fost ținta fiarei roșii. Cei înstrăinați, metamorfozați, diavolii groazei, au reușit temporar să sfâșie orice rezistență și să întrerupă prin torturi nesfârșite orice licărire de lumină, să înmoaie avânturi și să îngroape, temporar, frumuseți sufletești. Au văduvit pentru mult timp neamul de valori plămădite în Duhul Adevărului, demnității, înțelepciunii și a credinței în Hristos
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
deschis mii și mii de morminte și au umplut pușcăriile cu sute de mii de osândiți. Temnițele gemeau cu crâncene nopți de tortură și scrâșniri de moarte. Inimi curate, valori solitare, floarea și viitorul neamului nostru, trupurile lor au fost sfâșiate și răpuse, dar duhul lor a rămas lumină veșnică care va trezi în sufletul urmașilor noi bătălii prin care ei vor răpune viclenia dușmanului, cruzimea și bezna, haosul și umilința. La ceasul când scriu, legionarii sunt atacați și insultați de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
sunt români? Nu sunt creștini? Nu se închină și ei lui Hristos Dumnezeu? Pământule, nu îngădui nelegiuiților să ascundă la infinit sângele nostru. Iar voi, cei ce purtați greu jurământ, smeriți vă la iconostase, căci timpul sub care trăim e sfâșiat de bezne cu dibăcie manevrate de cei ce ne vor pieirea. Legionarului i se face o mare nedreptate, dar va veni timpul, și nu-i departe, când afurisiții și nedemnii noștri ponegritori vor fi nevoiți să recunoască cât rău au
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Și, ascunși pe jumătate de un zid vechi, capătă un mister care îndeamnă subconștientul meu să se legene pe ramurile lor ca într-un balansoar. E un ceas care-ți cere să iei viața așa cum e, cu recunoștință. Un tunet sfâșie liniștea, cum ai sfâșia o draperie. E primul tunet pe care-l aud în acest an. 17. Două zile, am fost din nou la spital. Trebuia să mă supun unei scintigrafii, "pentru evaluarea gradului de afectare a vaselor coronariene", mi-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de un zid vechi, capătă un mister care îndeamnă subconștientul meu să se legene pe ramurile lor ca într-un balansoar. E un ceas care-ți cere să iei viața așa cum e, cu recunoștință. Un tunet sfâșie liniștea, cum ai sfâșia o draperie. E primul tunet pe care-l aud în acest an. 17. Două zile, am fost din nou la spital. Trebuia să mă supun unei scintigrafii, "pentru evaluarea gradului de afectare a vaselor coronariene", mi-a explicat doctorul. De
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]