4,438 matches
-
Ursu scrumbii de Dunăre ambalate în staniol albastru, cu nuanțe portocalii, icre negre, cine avea bani mulți - prin cartierul Socola erau rari asemenea cumpărători - cornete cu înghețată și pânițe albe și calde, le simțeam căldura cu ochii doritori și cu simțirea înfometată. Și ne gândeam că Ursu este un bogătaș așa de mare, mai mare decât împăratul broaștelor sau a zânelor din poveștile noastre pe care începusem să le descifrăm. Dar nu despre Ursu am dorit ca să scriu. Prietenul meu, când
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
În acest timp, prin viața mea s-au perindat fel de fel de cunoștințe, dar nu m-am apropiat de nimeni, pentru că nu meritau prietenia mea. Omul se cunoaște de la sine, nu-i nevoie să-l pipăi cu privirea și simțirea prea mult. Erau interesați, egoiști, invidioși, chiar răutăcioși, închiși la suflet. Iar prietenia adevărată este sfântă, are micile ei legi, care constau în cuget curat, înțelegere, bunătate, devotament, chiar sacrificiu, când este nevoie. Țuți îndeplinea toate aceste calități. Nu a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
tulbure mintea copilului. Și pe urmă aș vrea să știi asta de la mine, Marico - și cu mână căută pielea netedă a gâtului femeii tinere de lângă el -, mâine nu știu ce o să fie, dar testamentul doamnei Ilinca e lăsat de ea cu multă simțire și dragoste de ai săi, nici un fecior nu-i trecut cu vederea, nici un loc, nici o moșie nu-i lăsată în paragină. De toate avu grijă cu tâlc maica mare. Mă gândeam să nu afume candela, Marico, stinge-o și vino
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
învăluia în continuare ca o apă lină pe toți cei aflați acolo: — „Și adevărat, cât este de dulce această adormire și cu cât este mai dorită decât adormirea cea firească, de toate zilele. La adormirea cea firească rămâne omul fără de simțire: nu vede, nu aude, nu cunoaște, se uită pe sine, uită pe fiii lui, pe rudenii, pe prieteni, rămâne lipsit de răsfățările vieții și de lumina acestei lumi. Iar la adormirea aceasta de pe urmă, o, cât se bucură, cât se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vocală și instrumentală, omul a creat un limbaj al sunetelor ce nu cunoaște granițe, fiind universal și circulând cu aceeași ușurință pe toate meridianele lumii. Dezvoltând continuu elementele sale de expresie, muzica a ajuns la gradul de înaltă manifestare a simțirii și gândirii umane, a cărei capacitate de reflectare, de oglindire a vieții afective, a influențat omenirea, contribuind împreună cu celelalte domenii ale culturii la cunoașterea universului uman și transformarea lui. Se impune o determinare a posibilităților de exprimare ale artei muzicale
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
În abis. Acest război psihologic, numit criză, ne face să fim cât mai debusolați În interiorul țării și cît mai izolați În exterior. Nu ne mai găsim echilibrul, neam Înstrăinat unii de alții, nu mai există „unire-n cuget și-n simțiri”, nu ne mai interesează de cel de lângă noi chiar dacă a luat foc; Îl lăsăm să ardă, să se facă cenușă. Citeam deunăzi pe internet, Într-un ziar, despre expulzarea țiganilor din Franța și era atașată chiar o poză reprezentând o
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
otrăvuri, așa cum păreau să o dovedească vărsăturile și deshidratarea ulterioare, stomacul fiind ca și uscat; crampele care atingeau tendoanele articulațiilor și talpa picioarelor stârneau suferințe atât de vii, încît bolnavul părea a fi pe moarte; ochii își pierdeau treptat puterea simțirii, iar unghiile de la mâini și de la picioare se înnegreau și se încovoiau"16. Dacă cele mai vechi informații de proveniență europeană referitoare la holera asiatică au în vedere tabloul epidemiologic întîlnit pe coasta apuseană a Indiei, aceasta se datorește faptului
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
deschis gura, m-a tras de limbă până a început să sângereze, eu scoteam oare acel urlet de animal? și dintr-o dată am simțit pe limbă o mângâiere ascuțită și răcoroasă, da, răcoroasă, în sfârșit. Când mi-am venit în simțiri, eram singur în beznă, lipit de perete, plin de sânge închegat, un căluș de ierburi uscate cu miros ciudat îmi umplea gura fără limbă, care nu mai sângera, și în acel gol nu trăia decât o durere chinuitoare. Am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
piatră (la o eventuală apocalipsă, hârtia va dispărea, piatra va dăinui), alegând sacrificiul; răstignirea pe cruce, asemeni lui Iisus, să plece la ceruri, să stea de-a dreapta poeziei-mamă, apoi, să se întoarcă, să se facă frați de cruce, sub aceeași simțire, Iubirea: I-am văzut acolo, în stradă, făcând o nouă revoluție; nu formau o singură grupare, erau împărțiți pe suflete. Dar toți erau pentru același scop: cuvintele! Se părea că nu au glas, într-o liniște profundă vorbeau prin semne
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
le crescuseră aripi de înger, în loc de pancarte, aveau agățate pietre- cuvinte de gât, ca niște mărgele; se pregăteau să plece la ceruri la dreapta mamei-poezii pentru ca apoi, să reînvie prin cuvinte rostite, să fie frați de cruce, într-o singură simțire: a iubirii! (Poeții. O nouă revoluție) Vă las pe voi, iubiții mei cititori, să pătrundeți cu ochii minții în aceste Reflecții și să-i aflați tainele...Cu toată prețuirea, Vasilica Ilie Gânduri, stări Scrisoare simplă Cred că o să rămâi un
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
brațe le crescuseră aripi de înger, în loc de pancarte, aveau agățate pietre- cuvinte de gât, ca niște mărgele; se pregăteau să plece la ceruri la dreapta mamei-poezii pentru ca apoi, să reînvie prin cuvinte rostite, să fie frați de cruce, întro singură simțire: a iubirii! Atitudine Voi știți ce culoare mai are iubirea, ce se mai poartă în ziua de astăzi, dacă se fac licitații sau se dă totul pe gratis? M-am gândit, într-o criză de personalitate, într-o pauză de
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
bărbătesc, stilizează figura... Ciocnim al treilea rând. Regizorul devine taciturn, Balaurul bubuie întrebări provocatoare, autoritar și suspicios. N-ai dreptate, intervine conciliant sărbătoritul. Revo luția ar fi în primul rând lupta cu tine însuți. Deplina libertate a cugetului. Și a simțirii, desigur... Mituri naive, poate și periculoase, cum s-a dovedit, pot fi folosite și răstălmăcite în fel și chip. Dar rămâne șansa noastră de tinerețe... Regenerare și desăvârșire. N-are a face cu funcțiile. Deși este un curaj și în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a gândit unde îl va duce iubirea Ilonei, ca odinioară când a iubit pe Marta și când a știut că va lua-o de nevastă. Acum nu era capabil să se gândească la nimic, căci dorea pe Ilona, cu toate simțirile și gândurile, neîncetat, parcă toată ființa lui ar fi fost amenințată de pieire dacă nu i-ar fi jertfit ei toate clipele. Teama că Ilona nu va veni îl ustura până în măduva oaselor. Cartea îi tremura în mâini și lumina
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vorbele ciudat. ― Acum spune motivele și împrejurările dezertării! zise deodată colonelul, țeapăn, mișcând buzele ca un automat. Bologa auzi întrebarea, strident, ca un cuțit ce cade pe o sticlă și o sparge. Și zgomotul acesta îi trezi toate gândurile și simțirile, ascuțindu-i-le ca niște brice gata să-i ciopârțească trupul și sufletul. Se uită spre fereastră și întîlni capul pretorului, mândru și încrezut, parcă el ar fi dezlegat de mult toate tainele lumii. Îl supără atâta suficiență și întoarse
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cred că trăiesc numai și numai pentru a mă face vrednică de nemurire, iar suferința sau eventuala fericire întrezărită deveniseră acum doar căile prin care speram să ajung acolo. Scurtele mele conversații cu Yon păreau o veșnică împletire de aleasă simțire și de agilitate spirituală. Prietenia noastră se baza mai mult pe contraste decật pe asemănări. Eu, blondă naturală, visătoare și pasională, el, un brunet veritabil, echilibrat și energic, dar mai ales foarte sever cu sine însuși. Continuam să mă las
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
contează. Așa a fost mersul și am intrat și noi În horă. Acum vrem să jucăm, dar ne cam dor picioarele și ne călcăm singuri pe bătături. Dar uite c-a venit și 1 Mai, e primăvară-n cuget și simțiri. Tovarăși, să nu uităm niciodată că muncitorul trebuie respectat. El ne pune la toți pâinea pe masă... Să-l prețuim cum se cuvine și să vărsăm o lacrimă În onoarea lui... Cei trei amici ciocnesc paharele, apoi ascultă preț de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
zis a mea că mă scutește, dar numai dacă repar ușa de la dulapul din bucătărie. La asta mă pricep, șurubelniță am, ciocan am, o las pe ea la bălăceală. Așa se Împart sarcinile Într-o familie unită În cuget și simțiri. Gore simte nevoia unor amănunte suplimentare. Și de ce le-ai luat maro? Curiozitatea lui Gicu Îi dă repejor apă la moară lui Sandu. Gicule, prieten drag, stăteam mai ieri la televizor, la știri, ca să văd care mai e mersul, să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
basmu de proroc! Ești săracă dar bogată, ești mâhnită dar senină! Ce să plîngi? De ce să mori tu? Ce poți oare fi de vină Dacă fața ți-e urâtă, pe când anii-ți sunt de foc. Când ai ști tu cât simțirea-ți și privirea-nduioșată Cât te face de plăcută și de demnă de iubit, Tu ai râde printre lacrimi și-ai ascunde negreșit În cosița ta de aur fața-ți dulce și șireată. Altele sunt mai frumoase, mult mai mândre, mai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
un avânt, Pe când noi urmăm cu pasul cel rărit de întristare Lutul palid, fără suflet, să-l depunem în pământ. Ochii? Câte dulci imagini au sorbit a lor lumine! Capul? O, de câte gânduri el a fost împopulat! Inima? Câtă simțire frămîntat-a ea în sine? Sufletul? Câte speranțe, câte visuri a păstrat? Și-azi nimic. Lumea gîndirei e o lume sfărâmată, De lemnoas-a mîn-a morții inima e stoars-acum, Și imaginele-s șterse, ce prin el treceau odată, Sufletul (dacă esistă) printre nori
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
scrântește șirul gândirii și o face Sa meargă tocmai contra la calea ceea care Ar trebui s-urmeze. Un orologiu care în loc de-a-îmbla-nainte S-ar tîrîi-ndărăt. O, nu există crime, Căci toate, toate-s fapte unei gândiri pe dos, Unei simțiri perverse. Taci, taci, suflete mândre, nu răscoli cu-atîta Grozavă ușurință titanica turbare Ce-n așchii sclipitoare gândirea mi-o sfăramă. Stinge, puternic Doamne, cuvântul nimicirii Adânc, demonic-rece ce-n sufletu-mi trăiește, Coboară-te în mine, mă fă să recunosc
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să suspine, ce frumoase Pot fi pentru ori cine. Pentru mine Nu. Și juni nătângi cu țigarete-n gură, Frisați, cu sticla-n ochi, cu cioc sub dinți, Să reciteze versuri de-ale mele Spre-a coperi cu-espresia adâncă Unei simțiri adevărate - niște mofturi. Mai bine-aș smulge sufletul din mine, Aș stoarce cu o mână crudă, rece, Tot focul sânt din el, ca în scîntee Să se risipe, pîn-se va-njosi Să animeze pe deșerți și răi. O, și de-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sculptor în chilie pipăe marmura clară. Dalta-i tremură... îmmoae cu gîndirea-i temerară Piatra rece. Neted iese de sub mînă-i un întreg, Ce la lume își arată palida-i, eterna-i fire, Stabilă-n a ei mișcare, mută-n cruda ei simțire - O durere-ncremenită printre secolii ce trec. Iar pe piatra prăvălită, lângă marea-ntunecată Stă Orfeu - cotul în razim pe-a lui arfă sfărâmată... Ochiu-ntunecos ș-ntoarce și-l aruncă aiurind Când la stelele eterne, când la jocul blând al mării
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ca mai departe visul frumos să îl viseze, Asemenea uit lumea și eu... sunt bucuros De pot prelungi încă visul meu radios. De n-ar fugi-nfidelul... O de ar sta mereu Să oglindez întrînsul adânc sufletul meu Cu cîntecu-mi ferice, simțirea să-i desmierd Și-n ochii mari și bolnavi ființa să mi-o pierd... De n-ar fugi!... dar fuge... Fuge cum luna plină Încearcă după codri greu capul de-l înclină Și fuge și se duce pe-o rază
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Pe-ale ei mii și mii de nalte brațe Ducând peire - țări înmormîntează. Azi un diluviu, mîne-o murmuire, O armonie, care capăt n-are - Astfel e-a ei întunecată fire, Astfel e sufletu-n antica mare. Ce-i pasă - ce simțiri o să ni-nspire - Indiferentă, solitară - mare! {EminescuOpIV 182} CUM OCEANU-NTĂRÎTAT... Cum oceanu-ntărîtat turbatu-i! Răcnind înnalță brațele-i spumate, De nori s-acață, -n bolta lumei bate Până furtuna-l reîmpinge-n patu-i. Sălbatecul! -Van fulgeri fricoșate Apără cerul... El încredințatu-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
eu am furat-o, De ea mi-am răcorit suflarea eu; Ah, unde ești demonico, curato, Ah, unde ești să mor la sânul tău! Ce sunt eu azi? - o frunză, o nimică Și-mi pare că am fost un împărat; Simțirea care sufletu-mi despică E ca și când o lume mi-a furat; Ah, mierea buzei tale, păsărică, Am nebunit de când o am gustat! Ah, cum nu ești, să-ți mistuesc viața, Să-ți beau tot sufletul din gura ta, Să-ți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]